INTERESANT! DE CITIT NEAPARAT! Biografiile neromantate ale unor politicieni si ziaristi (Stelian Tanase, Tatulici, Crin Antonescu, Bogdan Chireac, Iosif Boda, MIHAI Razvan Ungureanu, C.T. Popescu, Leonte Rautu)

ziaristi vandutiBiografiile neromantate ale unor politicieni si ziaristi (Stelian Tanase, Tatulici, Crin Antonescu, Bogdan Chireac, Iosif Boda, MIHAI Razvan Ungureanu, C.T. Popescu, Leonte Rautu).

STELIAN TANSE - Adevarata biografie a lui Stelian Tanase, noul boss de la Realitatea lui Vintu. O productie Avant-la-lepre intrata in tocatorul de GDS-isti si Soros-isti al Bad Politics.ro. Nici n-a fost bine dat jos Emil “Harry” Hurezeanu de la conducerea postului Realitatea TV – dupa cum a informat in exclusivitate Adelin Petrisor – ca au si inceput sa apara rautati pe internet. Stiam eu ca o sa iasa ceva din rafuiala deontologilor-sefi ai lui Vintu. Un portal foarte activ pe zona dezvaluirilor care nu-si gasesc locul in presa, cu un nume “rau” – BadPolitics.ro, si care numai ce a dat o super-bomba cu batalia dintre masoni, publica o productie interesanta a unui alt proiect promitator: “Avant la Lepre”

BIOGRAFIA NEROMANTATA A LUI STELICA TANASE

Citez: Opera si (mai ales) Viata

Nascut la 17.02.1952, in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filosofie-Istorie din Bucuresti a Universitatii din Bucuresti în 1977.

Publica, in 1982, la Cartea Romaneasca, romanul “Luxul melancoliei”. Sustine ca alte doua carti scrise inainte de 1989 “au fost interzise de regimul comunist”.

Dintre acestea, “Corpuri de iluminat” apare in 1990, tot la Editura Cartea Romaneasca (ulterior fiind republicata la Polirom si Humanitas, edituri care ii publica de altfel majoritatea lucrarilor). In total a publicat, pana azi, 14 carti, multe bazate pe reproducerea de Dosare din Arhive. Printre acestea se remarca volumul de „spalare” a lui Silviu Brucan (Saul Bruckner), “Dosarul Brucan”, publicat de Editura Polirom – detinuta de familia lui Serghei „Serge” Moscovici – in seria “Istorii subterane”, prezentata de Stelian Tanase si Radu Ioanid, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în Romania condus de Marius Oprea.

In 2002, Tanase se remarca prin publicarea, la Editura Compania detinuta de sotii Romosan – Kenneres, a lucrarii pseudo-memorialistice „Acasa se vorbeste in soapta”. Volumul pune fata in fata pagini dintr-un jurnalul tinut intre 1986 si ianuarie 1990 si o selecţie de documente din dosarul sau de urmarire de la Securitate (1984 – 20 decembrie 1989), in care purta numele de cod „Stefan”. Tanase sustine ca responsabil cu urmarirea sa era fostul ofiter de Militie si Securitate Gigi Netoiu.

Familia si aventurile conjugale

Tatal sau, Ion Tanase, a fost in tinerete Secretar II cu probleme organizatorice al Comitetului Regional UTM Bucuresti. Din aceasta pozitie a fost trimis la „Stefan Gheorghiu” pentru studii. In aceasta perioada a divortat de mama lui Stelian, din motive de infidelitate ale acesteia.

Dupa „Stefan Gheorghiu”, Ion Tanase a fost repartizat la Ialomita, ca vice-presedinte al Consililului Popular Judetean cu probleme de comert si economice, in perioada in care prim secretar era Marin Vasile.

Aici, pe perioada verii, erau adusi ambii sai fii (sunt doi frati Tanase), care erau angajati la restaurantul „Crama”, din Slobozia, pe post de cantareti.

Mama lor ar fi fost, de asemenea, activista PCR. Dupa alte surse, mama, decedata dupa divortul de tatal sau, ar fi lucrat in DIE.

Cea de a doua sotie a tatalui, mai tanara, fosta asistenta medicala luata de la Spitalul din Slobozia, a devenit la Bucuresti directoare a magazinului “Mistretul” din Piata Rosetti.

Conform unor surse apropiate familiei, Ion Tanase a divortat si de aceasta sotie dupa ce a prins-o in pat cu fiul sau, Stelian Tanase. Conform acestora a fost vorba de fapt de un viol la care ar fi supus-o fiul vitreg, cazul fiind ulterior musamalizat la Militiei de catre organele de Partid.

Activitatea comunista si „viata tainica” si reteaua kominternista/ securista:

Stelian Tanase devine membru PCR in 1974, la 22 de ani. Sustine ca a fost exclus din PCR in anii ’80.

Prima sa sotie, Nineta, a lucrat in perioada de dinainte de 1989 ca documentarista la Biblioteca Centrala de Stat. Venea adeseori la serviciu cu fata tumefiata, in urma unor batai violente aplicate de sot. Cei doi traiau separat, Stelian Tanase pretextand ca are nevoie de spatiu de creatie, drept pentru care acesta locuia intr-un apartament din zona 1 Mai.

La data respectiva i s-a intocmit un dosar de verificare, fiind suspectat si de relatii inversioniste. Conform surselor din sistem, in aceeasi perioada Stelian Tanase a fost folosit ca „sursa” la SMB – Securitatea Municipiului Bucuresti.

La vremea aceea tintea pozitia de membru plin al CC al UTC si lucra ca instructor cultural UTC la Casa de Cultura “Nicolae Balcescu”, din Parcul Bazilescu, organizand pe bani buni diverse concerte in Club T4, sau la Teatrul de Revista “Constantin Tanase” si Casa de Cultura “Infratirea intre popoare”.

Cu toate acestea, cand se refera la aceasta perioada memoria sa este incetosata, refuzand sa explice cu ce s-a ocupat timp de 11 ani, din 1978 pana in 1989: „Dupa facultate am plecat la tara, unde am fost profesor timp de un an, apoi am devenit somer. Am avut o existenta foarte amestecata. Eram pe undeva pe la periferia societatii pentru ca nu aveam un dosar”.

Conform unui material de presa despre cunoscutul spion ungar Rudas Ernö, fost partener de afaceri cu fostul premier Calin Popescu Tariceanu, la sfarsitul lui 1988, Rudas Ernö a primit ordinul sa întocmeasca un dosar despre activitatea lui Stelian Tanase, dupa ce acesta a redactat un protest anticomunist care a ajuns si la Ambasada Ungariei din Bucuresti.

Misiunea lui Rudas ar fi fost aceea de a documenta gradul de credibilitate a lui Stelian Tanase, daca nu este cumva un provocator, precum si oportunitatea folosirii sale ca sursa pentru serviciile maghiare si rusesti.

Informatia a fost facuta publica de un disident maghiar, Peter Banyai, odata cu lansarea uneia dintre cartile lui Stelian Tanase. Mai aflam ca în elaborarea dosarului despre Stelian Tanase cele mai multe informatii i-au fost furnizate lui Rudas Ernö de istoricul Lajos Demeny.

Mare sef la GDS si fondator al „Societatii Civile”

Imediat ce s-a fondat Grupul pentru Dialog Social, la initiativa lui Silviu Brucan si Andrei Plesu cu Mihnea Berindei pe post de organizator, Stelian Tanase devine redactor sef al publicatiei GDS, revista “22”, cu Dan Pavel redactor sef adjunct.

GDS este creat ca pol ideologic al retelei neokominternului si Fundatia Soros ca executanta a directivelor. Presedinte al ambelor centrale antiromanesti este ales, simultan, agentul dublu Alin Teodorescu. Stelian Tanase este atat membru fondator al GDS cat si al Aliantei Civice. In 1991 este ales vicepresedinte al Partidului Aliantei Civice, în contextul in care presedintele formatiunii, Nicolae Apolzan Manolescu, un apropiat al lui Gheorghe „Gogu” Radulescu, era avizat chiar de B’nai Brith, unde fusese in vizita la recomandarea lui Zigu Ornea.

In timpul demonstratiei din Piata Universitatii, Stelian Tanase era un intermediar intre GDS si Liga Studentilor, fiind respins de organizatorii manifestatiei si pentru ca milita ardent pentru „Glasnost” si „Perestroika”.

In 1992 infiinteaza si Fundatia „Societatea Civila”, impreuna cu – printre altii – Alexandru Paleologu, Dan Pavel si Alexei Florescu, fost medic psihiatru la Spitalul de Urgenta si fiul fostului ministru Mihai Florescu (Iacobi Iancu), aflat in trecut in legatura fostului ambasador al Olandei in Romania, Stork Coenraad Frederik, si bun prieten cu Vladimir Tismaneanu.

Fundatia editeaza revista „Sfera Politicii” – unde il regasim in functia de redactor sef adjunct pe Dan Pavel – si este finantata de organizatii de factura neokominternista din Statele Unite ale Americii si Europa.

(Este de remarcat faptul ca Dan Pavel si Stelian Tanase se sustin reciproc in declaratii privind participarea lor la revolta din 21 decembrie 1989. Despre evenimentele din decembrie, Stelian Tanase sustine: ”Nu cred că regimul Ceausescu s-a prabusit in urma unei conspiratii a serviciilor secrete. Asta nu inseamnă ca in tara, atunci, nu au existat agenti de informatii straini”).

Dintre temele revistei „Sfera Politica”: reforma in educatie, discriminarea etnica, politici sociale pentru romi, integrare europeana, negocierile de aderare, adoptarea acquis-ului comunitar, Pactul de Stabilitate in Balcani, independenta Kosovo, politica de securitate a Uniunii Europene, reforma institutionala, serviciile secrete.

Dintre personajele promovate de Fundatia in cauza se detaseaza: Sabina Fati, Renate Weber, Valentin Stan, Gabriel Andreescu, Smaranda Enache, Mircea Toma, Andrei Oisteanu, Cristian Pirvulescu, Adrian Severin, Misa Ionescu, Anton Niculescu, Adrian Cioroianu.

Deputat cu o singura initiativa legislativa in tot mandatul

In 1992 devine si deputat în Parlamentul Romaniei, candidand pe listele Conventiei Democratice. Membru al grupului PAC-PL’93, devine liderul grupului parlamentar PAC în 1993, cand cele doua partide se separa. Tanase este atunci lider al unui asa-numit Grup Civic-Liberal, impreuna cu Crin Antonescu si Octavian Bot. Din acest grup politic ce milita pentru unificarea liberala, mai faceau parte, printre altii, Alexandru Paleologu, Calin Anastasiu, Dan Grigore, Alexandru Popovici si Ioan Ghise (majoritatea fosti informatori ai Securitatii).

A urmat unificarea cu PL`93 absorbit in PNL in 1995. Tanase este vicepresedinte al Comisiei pentru relatii externe a Camerei Deputatilor pana in aprilie 1995. Intre 1993 si 1996 are o emisiune la Radio Contact, post patronat la vremea respectiva de Calin Popescu Tariceanu.

In toata legislatura 1992 – 1996 este autorul unei singure Motiuni.

Granturi de studii si concubinaj „prezidential”

In aceasta perioada este beneficiarul unor granturi oferite de Scoala Woodrow Wilson (1993 si 1994). Obtine doctoratul în sociologie politica la SNSPA in 1996. Mai este beneficiarul unor burse oferite de: Universitatea din California la Los Angeles (UCLA) (1996 – obtinuta la catedra antiromancei notorii Gail Kligman – capusa a lui Mircea Eliade si fosta beneficiara a catedrei Ion Ratiu la Universitatea Georgetown); Fundatia Fulbright (1997 – la New School for Social Research, un fief al neo-marxistilor refugiati din Scoala de la Franfurt); Muzeul Memorial al Holocaustului, Washington DC (1998). In prezent, fiica sa, Roxana, este stabilita in Statele Unite unde si-a facut si studiile.

A avut o relatie de concubinaj pe termen lung cu doctorita „prezidentiala” Daniela Rosca, care la randul ei a avut o relatie cu fostul presedinte Emil Constantinescu, motiv de mare raceala intre cei doi.

Un film despre evrei si multe talk-show-uri pe la toti mogulii

In 2000 realizeaza scenariul filmului „Struma”, produs de Intact – Antena 1 si regizat de Radu Bartholomeu Gabrea, despre vasul cu evrei originari din Romania, scufundat in 1942 in apele Bosforului, productie premiata la Festivalul International de la Ierusalim. Acelasi regizor este autorul filmului „Calatoria lui Gruber“, lansat anul acesta, despre „pogromul de la Iasi din 1941”.

Incepand cu 1999, Stelian Tanase este realizator al unor emisiuni si talk showuri pe teme politice sau culturale la posturile de televiziune Pro TV, Antena 1 si Realitatea TV dar si TVR 1, unde, conform unor surse din Televiziunea nationala, ar fi fost angajat la cererea expresa a prim-ministrului de atunci, Adrian Nastase.

Colaborator la Muzeul Holocaustului si profesor la Universitatea Bucuresti

In anii 2004 – 2005 colaboreaza cu Radu Ioanid, pentru Muzeul Holocaustului, la un proiect legat de victimele evreiesti din Transnistria si Romania in perioada celui de-al doilea razboi mondial.

În prezent, este profesor la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Universitatii din Bucuresti. A sustinut conferinte la Roma, Paris, Oslo, Viena, Budapesta, Washington, precum si la universitati americane, preponderend de stanga marxista, cum ar fi Berkeley University, UCLA, Standford University, New York University, Columbia University, Maryland University Washington DC, The New School for Social Research, New York.

Membru al Comisiei Tismaneanu

A fost membru al „Comisiei Tismaneanu” si co-autor al asa-zisului „Raport Final” al Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In 2006, intr-una din putinele sale critici la adresa Comisiei in cauza, presedintele Traian Basescu a afirmat, cu referire la Stelian Tanase, dar fara a-l nominaliza, ca unii istorici au profitat de accesul la Arhivele Nationale pentru a copia gratuit mii de documente care datau pana in secolul al XVIII-lea.

Posesiuni: scaun de director la Vantu, firma, medalia Crucea Casei Regale, vila la Bucuresti si apartament la Paris

Este angajat al concernului de presa apartinand lui Sorin Ovidiu Vantu. Inainte de a detine noua pozitie de director general al postului, avea doua emisiuni saptamanale la Realitatea TV („Tanase si Dinescu” si „3X 3”), si era platit cu circa 20.000 Euro/Lunar. Este si angajat al Trustului detinut de Dan Costache „Dinu” Patriciu, publicand editoriale in „Adevarul”. In acelasi timp continua sa publice articole si în revista „22”.

In 1991 a infiintat Societatea Comericiala Standard SRL, cu o cota de participare de 51% si cu asociatii Barbu N. Valentin Florin (21%) si Ricci Michel Anton Angelo (28%). In 1999 a infiintat Orient Expres Media SRL cu o cota de participare de 100%.

In 2008 a primit de la regele Mihai Crucea Casei Regale, pentru serialul in 21 de episoade “Monarhia”.

Detine o vila de 250 mp, pe strada Gala Galaction din Bucuresti, achizitionata in 1999 si modernizata, pe un teren de circa 360 mp, si un apartament la bloc, cu o suprafata de 52 mp, dar si un apartament la Paris.

De altfel, intr-un interviu din octombrie 2008, a declarat ca se va stabili definitiv la Paris „incepand cu anul viitor”.

Surse: BadPolitcs.ro si Avant la Lepre

================================================

TATULICI

BIOGRAFIA ROMANTATA

(n. 3 iulie 1948, Rădăuţi – Frătăuţii Noi) este un jurnalist şi scriitor român. A debutat în presă ca elev în 1966, la un ziar din judeţul Suceava.

Activitate jurnalistică

În ’68 scria la revista Universităţii Al Ioan Cuza, Alma Mater, unde a ajuns redactor şef. În `70 ajunge la Viaţa Studenţească. În ’71, după terminarea facultăţii, este introdus de Nicolae Stoian la Viaţa Studenţească la secţiunea „Reportaj”. Ajunge secretar general de redacţie în `79, dar este dat afara pentru că se afla la al treilea divorţ şi nu avea o viaţă morală exemplară. Pentru puţin timp scrie scenarii pentru studiourile Sahia, scrie cărţi şi colaborează la Radio. În `80 ajunge realizator la TVR, unde lucrează fără întrerupere pînă în `89. Primul său succes a fost „Veniţi cu noi pe programul doi”, la care a înregistrat rating de 46%. Tatulici pune bazele postului Tele 7 ABC de unde în `95 demisionează pentru a se muta la Pro TV. În `96 fondează Clubul Român de Presă. În acest moment este director de programe la Realitatea TV.

Om de afaceri

Tatulici are cîteva companii lansate în domeniul media. Astfel, la revista Privirea deţine majoritatea împreună cu soţia lui. La fel şi în cazul firmei de producţie cinematografica N & T Trading. Deţine apoi împreună cu Sorin Ovidiu Vîntu, o televiziune rămasă la stadiul de proiect (G TV) şi Mihai Tatulici Production (acţionar majoritar Imola). Este coleg de Consiliu de Administraţie cu Sorin Roşca Stănescu la Grupul Editorilor şi Difuzorilor. A investit bani şi într-o firmă de comerţ cu produse zaharoase (MCM Network) şi o asociere cu trustul PRO în firma Mediafest.

“Spălător de cadavre”

Sintagma îi aparţine lui Ion Cristoiu, care a folosit-o pentru a-l descrie pe Tatulici, care se folosea de emisiunea sa de la PROTV pentru a invita diversi oameni controversaţi pentru a le lua apărarea.

Traseu profesional:

Fondator al revistei “Alma Mater” a Universitatii din Iasi (1969)

Redactor la saptamanalul “Viata studenteasca” (1971-1973)

Secretar general de redactie al saptamanalului “Viata studenteasca” – “Amfiteatru” (1973-1980)

Realizator TV – Televiziunea Romana (1980-1990)

Redactor sef – Televiziunea Romana (1990-1994)

Director general – Tele 7abc (1994-1995)

Director general al companiei de programe audio-video “Mihai Tatulici Production” (1995)

Director fondator revista “Privirea” (1995)

Presedintele Fundatiei E.L.I.T.A. (Europa prin Libertate, Inteligenta, Toleranta si Actiune)

Fondator unic al Clubului Roman de Presa (1995)

Director General al Clubului Roman de Presa (1997-2001)

Director General al Editurii House of Guides (2000 – 2004)

In prezent, realizator de emisiuni – Realitatea TV

Programe de televiziune: Veniti cu noi pe programul doi ! (1990-1994) – TVR; Revolutia romana in direct ( 1990-1992) – TVR; Chestiunea Zilei (1994-1995) – Tele 7abc; Desteapta-te romane ! (1995-1997) – Pro TV; Audienta Nationala (1997-1999) – Pro TV; Bruiaj de cultura (2004-2005) – Realitatea TV; Deschide Romania (2005) – Realitatea TV

Programe de radio: “Viata ca o prada” (1995) – Radio Tinerama; “Razboi si pace” (1996) – Radio Total

Lucrari de beletristica: “Ceata si obijnuinta”, roman Ed. Albatros, 1973; “Salvatorul”, roman Ed. Albatros, 1980; “Ceainicul de argint”, nuvele Ed. Eminescu, 1987; “Revolutia Romana in direct” – 1990; “Vin ramele”, nuvele Ed. Tinerama, 1993; “Romani simpatici”, nuvele, Ed. Privirea 2003; “Cadrele”, Ed. Privirea, 2004; “Nemuritorii”, Ed. Privirea, 2004

Publicatii periodice: peste 10.000 de articole, recenzii, reportaje, traduceri, eseuri, editoriale in peste o suta de ziare si reviste romanesti in intervalul 1969-2004, precum si peste 1.000 de emisiuni de televiziune, in calitate de autor, moderator sau producator.

Premii: Premiul de creatie in cadrul Colecviului National Studentesc de Literatura – 1970; Premiul special al Editurii Romanul pentru anul – 1990; Premiul APTR pentru film documentar – 1990; Premiul FLACARA pentru anul – 1992 Premiul APTR pentru emisiuni sociale – 1992; Marele Premiu APTR pentru anul 1994; Premiul APTR pentru talk show – 1995; Marele Premiu APTR pentru anul 1996.

Sursa: Wikipedia, Fun Club

BIOGRAFIA NEROMANTATA

A debutat în presă ca elev în 1966, la un ziar din judeţul Suceava. În ‘68 scria la revista Universităţii Al. Ioan Cuza, Alma Mater, unde a ajuns chiar şi redactor şef. În ‘70 ajunge la Viaţa Studenţească. În ‘71, după terminarea facultăţii, este pescuit de Nicolae Stoian la Viaţa Studenţească la secţiunea Reportaj.

Ajunge secretar general de redacţie în ‘79, dar este dat afară. Nu pentru frondă anticomunistă ci pentru că se află la al treilea divorţ.

Pentru puţin timp scrie scenarii pentru studiourile Sahia, scrie cărţi şi colaborează la Radio. În ‘80 ajunge realizator la TVR, unde lucrează fără întrerupere până în ‘89.

Face parte din cercurile “vesele” ale potentaţilor din cartierul Primăverii. Revoluţia îl prinde făcând emisiuni pentru tineret la TVR.

Are probleme deoarece era etichetat drept prietenul lui Nicu Ceauşescu. Depăşeşte acest gen de probleme, agresându-l pe Nicu Ceauşescu când acesta a fost adus, înjughiat, în studiourile Televiziunii, la “Revoluţie”.

Gasca din care facea parte Tatulici ii mai includea pe Nicu Ceausescu, Jean Maurer, Serghei Mizil, Gyuri Fazekas (fiul secretarului CC), Calin Andrei (fiul ministrului de Externe, Stefan Andrei), cei trei nepoti ai lui Gheorghiu-Dej – Ghita, Mandra si Sanda, Ilinca Preoteasa, Florin Danalache (fiul ministrului Transporturilor din acea vreme), Sandu Barladeanu (fiul lui Alexandru Barladeanu, primul presedinte al Camerei Deputatilor dupa Revolutie), Valentin si Zoe Ceausescu, Gino Iorgulescu, Petre Roman si multi altii.

“Noi eram mai golani, Petre Roman si Valentin Ceausescu erau studiosi”

Petreceri nebune si evadari din tara fara limite, acestea erau preocuparile tinerilor din gasca lui Miki (asa cum ii spun prietenii lui Madalin Voicu – n.r) si a lui Serghei. “Totul era altfel atunci pentru tineri. Nu aveau libertate, dar stiau si puteau sa se distreze.

Tatulici a rămas în istorie pentru aportul său special, aplicat, la megaescrocheria Caritas, slujind ca agent mediatic al patronului circuitului piramidal.

Tatulici pune bazele postului Tele 7 ABC de unde în ‘95 demisionează pentru a se muta la Pro TV. În ‘96 fondează Clubul Român de Presă. În acest moment este director de programe la Realitatea TV. Tatulici are câteva companii lansate în domeniul media. Astfel, la revista Privirea deţine majoritatea împreună cu soţia lui. La fel şi în cazul unei firme de producţie cinematografică (N&T Trading).

Deţine apoi împreună cu omniprezentul investitor media, Sorin Ovidiu Vântu, o televiziune rămasă la stadiul de proiect (G TV) şi Mihai Tatulici Production (acţionar majoritar Imola). Tatulici este coleg de Consiliu de Administraţie cu Roşca Stănescu la Grupul Editorilor şi Difuzorilor, şi a investit bani într-o firma de comerţ cu produse zaharoase (MCM Network) şi o asociere cu trustul PRO în firma Mediafest.

Mihai Tatulici este numit in locul lui Constantin Druica, managerul firmei Media Mall, cel care in decembrie 1997 a pornit proiectul statiilor Realitatea TV si a deschis prima statie locala la Cluj-Napoca, informeaza reportervirtual.ro.

Numele lui Tatulici a apărut într-o depoziţie la dosarul de crimă organizată al fraţilor Cămătaru. Ziaristul era acuzat în presă că a participat la o operaţiune de intimidare a unor parteneri de afaceri ai soţiei sale, operaţiune unde au fost folosiţi recuperatori şi unde Tatulici s-a folosit abuziv de calitatea sa de jurnalist.

Sursa: Napoca News

Editorial – Zece pentru Cintarea Romaniei

In ultimii ani, Mihai Tatulici s-a specializat in spectacole lacrimogene, un fel de telenovele live, in care aduna bani pentru altii. Dar asta ii aduce si lui cistiguri apreciabile. Talentul lui indiscutabil este sa faca suferinta rentabila.

Nu exista cataclism prea mare pentru pofta de munca a lui Mihai Tatulici. Orice nenorocire face din el un animator de dezastre. O inundatie e mana cereasca, iese pe post cu vocea lui plingareata si filosofia sa de utecist imbatrinit in rele si stoarce bani. Un cutremur si un tsunami, legate, chiar daca, din nefericire pentru el, nu se intimpla la noi, devin un bun prilej de a face editii speciale si teledoane.

Tatulici isi freaca miinile si asteapta necazul. Cu cit nenorocirea e mai grava, cu atit expunerea sa mediatica e mai mare. Cind nu vine un necaz serios, sarmanul om e pus sa improvizeze altceva ca sa-si scoata banul.

Spectacolul din seara zilei de marti, de la Ateneul Roman, produs pentru Realitatea TV, mi-a adus aminte de desantatul festival Cintarea Romaniei. Daca nu ar fi avut loc Revolutia din 1989, sint sigur ca Mihai Tatulici ar fi fost deja in pozitia in care ar fi realizat el insusi festivitatea finala a Cintarii Romaniei – 2005. Vreau sa spun ca, daca nu se schimba nimic, lucrurile ar fi fost, in ceea ce-l priveste pe Tatulici, la fel de neschimbate ca acum, cind credem ca s-a mai schimbat ceva! El e un supravietuitor, stie cum sa procedeze indiferent ca saruta mina lui Nicu Ceausescu sau a lui Liviu Luca de la Petromservice. Ii este egal daca lauda realizarile socialismului multilateral dezvoltat sau sistemul piramidal caritas si pe Ion Stoica, patronul lui. E un profesionist. Bani sa iasa! Si ies, uneori, chiar de opt ori mai mult.

La Cintarea Romaniei (si la spectacolul de marti al lui Tatulici) era nociva confuzia valorilor. Stateau pe acelasi picior de laureati impletitorii de rafie si pictorii adevarati, doinitorii in frunza si absolventii de Conservator. Legitimau valori si nonvalori, amestecau profesionisti si veleitari. Asa cum, marti, la Ateneu, s-au amestecat Irinel Columbeanu si Mona Musca, Vadim Tudor si Balaceanu-Stolnici, Dan Diaconescu si Gheorghe Flutur.

Tatulici a reusit sa adune mere cu pere si sa-i iasa pe podium prune. Si mai e ceva ce reuseste sa faca fostul protejat al lui Nicu Ceausescu: sa vulgarizeze, sa terfeleasca ideea de elita. Sa tirasca elitele intr-o competitie cu veleitarii, sa le amestece cu Funar, cu Irina Loghin, cu Adrian Paunescu. Sa deruteze telespectatorul onest, sa-l manipuleze grosolan, sa-l buimaceasca: toti sint la fel, nici unul nu-i mai breaz.

Intr-o asemenea aranjare de categorii si cu un asemenea malaxor de bune si rele, nu era de mirare daca iesea cel mai bun jurnalist Horica Alexandrescu sau Ion Cristoiu (a fost, totusi, pe podium), iar cea mai buna avocata, daca s-ar fi inventat si categoria asta de top, sa iasa Elena Udrea. Interesanta ar fi fost si categoria de cei mai buni santajisti din presa, s-ar fi regasit in ea citeva nume din categoria nominalizatilor la jurnalisti.

Cit despre enormitatea ca toate clasamentele reprezinta vointa a 17 milioane de romani, asta tot de la PCR a invatat-o Tatulici. Modelul lui este, in acest caz, tovarasul Ion Traian Stefanescu, fost prim-secretar la judetul Salaj, care a raportat, la niste alegeri, prezenta la urne suta la suta si tot suta la suta voturi pentru Nicolae Ceausescu! Hai sa fim seriosi, nici daca era obligatoriu, nu se putea sa-i faci pe 17 milioane de romani sa voteze, cit esti tu de Mihai Tatulici.

Nici la Caritas nu a adunat 17 milioane de fraieri. Si ca dovada ca n-au votat atitia este faptul ca nu a iesit, la nici o categorie, pe primele locuri, nici un manelist! Singura premiere fireasca, in ordinea gindirii lui Tatulici, este aceea a lui Basescu. “Sa traiti, domnule Presedinte!” Slugarnicia e un reflex greu de tratat.

Pacat ca niste oameni au fost pacaliti in buna lor credinta de Mihai Tatulici si ca i-au fost complici (involuntari?) in invierea Cintarii Romaniei. Parca tot mai bine era daca i se dadea angajatului de la Realitatea sa faca un teledon cu gripa aviara. Ii veneau cam aceiasi invitati.

Sursa: Cotidianul

Marca Tatulici, o crema de fese comuniste

Provenit dintr-o gasca de beizadele comuniste intre care se numarau, pe langa Nicu Ceausescu, Jean Maurer, Serghei Mizil, Gyuri Fazekas (fiul secretarului CC), Calin Andrei (fiul ministrului de externe, Stefan Andrei), cei trei nepoti ai lui Gheorghiu-Dej – Ghita, Mandra si Sanda, Ilinca Preoteasa, Florin Danalache (fiul ministrului transporturilor din acea vreme), Sandu Barladeanu (fiul lui Alexandru Barladeanu, primul presedinte al Camerei Deputatilor dupa Revolutie), Valentin si Zoe Ceausescu, Petre Roman si multi altii de aceeasi teapa, fostul stergator la popou al fiilor de stabi din latrinelor uteciste, actual golanas de-al lui SOV se vede pe sine ca un fel de buricul latrinei:

„Nu am fabricat decat un singur tip de jurnalist: Mihai Tatulici. Atat. Toti ceilalti nu au obtinut de la mine decat oportunitati: Marina Almasan, Mihaela Radulescu, Teo Trandafir sau Mircea Badea, care au crescut cu mine, au invatat meserie, eu i-am bagat in presa, in televiziune sau in radio. Ei nu sunt creatia mea. Eu nu le-am dat decat oportunitatea si am facut corectie profesionala din mers, atata tot. Eu, in realitate, nu am creat decat un singur jurnalist, pe Mihai Tatulici si ingredientele mele personale sunt cele cu care m-am nascut…“.

Omul pare psihotic, dar nu este in intregime, intr-adevar creatiile sale sunt ca si el insusi, toxice, ceva intre curve de santan si curve de Parlament, intre decerebrati si gigolo ai lupanarului Grivco. Nu degeaba si nu intamplator Tatulici a debutat in presa, dupa absolvirea facultatii, recrutat personal de Niculae Stoian (cel cu meditatia transcendentala), cel care a fost instrumentul folosit de Securitate pentru a distruge un intreg sector stiintific din Romania, psihosociologia, disciplina care putea forma oameni cu idei periculoase pentru stabilitatea PCR.

O viata Tatulici a servit unei diversiuni, pritocita in laboratoare ale Aparatului: diversiunea „presei libere“, asociata cu divertismentul „inocent“ de televiziune, in fapt mijloace de manipulare a opiniei publice care au servit obiectivului cretinizarii la nivel national si, cand s-a dat semnalul, al ciordelii in masa via Caritas, FNI etc.

Tatulici a ramas in istorie pentru aportul sau special, aplicat la megaescrocheria Caritas, slujind ca agent mediatic al patronului circuitului piramidal unde autoritatea publica, fictionala pe fond, a presei si jurnalisilor a fost utilizata pentru a-i pacali pe oameni, pentru a le da iluzia libertatii sau a-i indemna ca vitele sa dea banu’ si sa doarma linistiti, sloganul de altfel preluat de la Iliescu, cel cu Linistea si Concordia.

Si acum, ieri, Tatulici tot o diversiune slujeste, deoarece am asistat nu doar la o farsa, ci la un atac prin batjocura la adresa unei institutii, Presedintia. Maine-poimaine alte farse pot fi lansate, de exmplu ca a murit Basescu, cum tot anunta Vadim de-o bucata de timp sau – mai in viitor – ca Vintu a fost gratiat de Basescu, dupa judecarea sa ca urmare a declaratiilor lui Nicolae Popa care au prilejuit redeschiderea unor dosare fierbinti in urma solutionarii carora ar trebui sa faca puscarie peste zece din Romania – iata un nou brand de emisiune „La parnaie cu SOV – peste zece din Romania“.

Ar putea deveni un brand de emisiune TV cu circuit inchis, de Jilava, mult mai bun decat „Zece pentru Romania“, mizeria de emisiune devenita malaxorul clasamentelor lui Tatulici unde se legitimeaza curvele si/sau pestii la gramada, pentru amestecarea totala a valorilor si non-valorilor, unde s-a manelizat, vulgarizat si terfelit pana si conceptul de elita.

Glumitele pe seama sefului statului vor deveni inutile dupa ce se va reintoarce in tara si golanasul de Nicolae Popa, iar atunci, slugile de teapa lui Tatulici, presa si trompetele de pripas, gen Dinescu si CTP-ul, nu-i vor mai folosi lui Vintu, ci poate doar scutul lui Dark Vader sau un instrument de teleportare in Tanzania (pigmeii nu au tratat de extradare cu Romania).

Sursa: Curentul

 

CRIN ANTONESCU

Biografia romantata

George Crin Laurenţiu Antonescu (n. 21 septembrie 1959, Tulcea) este un politician roman, fost preşedintele al Partidului Naţional Liberal (PNL). El este candidatul din partea PNL la alegerile prezidenţiale din România (2009). Este un membru al Senatului de la alegerile legislative din 2008. Între 1996 şi 2008, a fost un membru al Camerei Deputaţilor şi liderul delegaţilor din partid între 2007 şi 2008. Antonescu s-a născut în Tulcea, Judeţul Tulcea într-o casă dezafectată. A fost crescut de tatăl său, care l-a încurajat să studieze la Facultatea de Istorie şi Filozofie la Universitatea din Bucureşti, pentru a deveni profesor de istorie. În 1985, a absolvit Universitatea Bucuresti, Departamentul Istorie-Filozofie. În urma atacurilor din partea jurnalistului Ioan T. Morar, Crin Antonescu a declarat că a repetat doi ani în timpul facultăţii, odată ca un gest de nonconformism faţă de sistemul comunist, şi a doua oară pentru că a dorit să ramână în Bucureşti alături de soţia încă studentă.

După absolvire în 1985, Crin Antonescu a intrat în academie (?!!), lucrând ca profesor de istorie în comuna Solesti, judetul Vaslui. Mai târziu s-a întors în Tulcea, continuându-şi activitatea academică în comuna Niculiţei până în 1989. Antonescu a lucrat ca şi curator pentru Muzeul de Istorie şi Arheologie din Tulcea din 1989 până în 1990, când şi-a reînceput activitatea academică la liceul “Spiru Haret” din Tulceaa, înainte de a fi ales deputat.

După ce a intrat în Partidul National Liberal, Antonescu a ajutat la organizării ramurii din Tulcea a partidului.

În 1995, a fost ales vicepreşedinte al PNL şi mai apoi, liderul delegaţiei liberale din Camera Deputaţilor, menţinând această funcţie pentru două mandate neconsecutive. În timpul activităţii sale din Camera Deputaţilor, a fost membru al Comisiei pentru educaţie, tineret şi sport, Comisia pentru afaceri externe şi Comisia de cultură, arte şi media. A iniţiat un pachet de reforme, cea mai remarcabilă fiind renta viageră oferită atleţilor cu performanţe Olimpice semnificative. Între 1996 – 1997 a fost liderul grupului parlamentar PNL din Camera Deputaţilor. Din 2008, este senator PNL de Bucureşti. În perioada 1997 – 2000 a fost ministrul Tineretului si Sportului.

Din 20 martie 2009, Crin Antonescu este preşedintele Partidului Naţional Liberal, şi candidatul oficial la preşidenţie din partea acestei formaţiuni. În urma unui sondaj efectuat în septembrie 2009, Crin Antonescu este situat pe locul 2 în preferinţele românilor pentru alegerile prezidenţiale din 2009.

Prima soţie a lui Antonescu s-a sinucis în 2004 din cauza suferinţei provaocată de cancer. Perechea are o fiică, Irina, născută în 2001. În iunie 2009, Antonescu a anunţat că se va căsători cu colega de partid, Adina Vălean, care a divorţat de soţul său cu un an înainte.

Biografia neromantata

George Crin Laurenţiu Antonescu (n. 21 septembrie 1959, Tulcea) este un politician roman, în prezent preşedintele Partidului Naţional Liberal (PNL). Dosarul de securist al lui Crin Antonescu este 2456sca/ DSS 01429. Antonescu chiar a fost turnător la securitate. Aşa cum se cunoaşte din biografia lui, după absolvirea Facultăţii de Istorie-Filosofie, cu doi ani de repetenţie, isi incepe activitatea ca profesor, mai exact în comuna Soleşti, din judeţul Vaslui, după care în comuna Niculiţei, din judeţul său natal, Tulcea. Pentru a merge la oraş, însă, a trebuit să facă pactul cu diavolul, fiind recrutat de Securitate. Bineînţeles că imediat după aceea, ca avantaj, se mută în Tulcea, la oraş, unde activează ca muzeograf. Numele său de sursă era Porumbacu şi cu această sursă au fost predate Securităţii comuniste o serie de note informative pentru care mai primea şi bani. Practic, erau plătite într-un soi de “acord”, la bucată.

Note informative de 300 lei bucata

Dat fiind faptul că avea nevoie de bani, Antonescu a început să trimită cât mai multe note informative şi cât mai “poetic” realizate, adică cuprinzând o serie de invenţii şi de născociri, care nu aveau nimic de-a face cu realitatea despre diverşi oameni care erau în anturajul său, prieteni sau duşmani. Acest lucru il afirma chiar ofiterul al carui informator era… “Motivat de bani – pentru fiecare notă informativă primea 300 de lei de pe vremea lui Ceauşescu, în condiţiile în care un salariu de profesor era cam de 2.000 de lei, deci era plătit bine.

„Crin Antonescu a început să imi furnizeze din ce în ce mai multe astfel de note informative, majoritatea, inventate, ca în literatură, la care pretindea că se pricepe, despre oameni reali din anturajul său (colegi, prieteni, iubite etc)”, spune Ioan Ichim, cadru al Securitatii tulcene.

Cum aceste note informative începeau să fie din ce în ce mai multe, se pare că locul iniţial de întâlnire şi de predare, restaurantul Danubius din Tulcea nu a mai fost suficient, astfel încât Securitatea l-a invitat la un apartament conspirativ, unde să-si predea notele, respectiv pe strada Păcii.

“Banii pentru imaginaţia sa bolnavă şi-i primea prin CEC, fiind depuşi în contul său, la CEC Tulcea de pe strada Isaccei” isi aminteste fostul sef al lui Ichim, Pavel Ionescu.

“Avea o fire care “ştia” să se bage în sufletul tău cu forţa, pentru a se face apreciat, deosebit de “prietenos” cu toată lumea, nu fără interes desigur, asa cum a rămas până azi” spune aceeasi sursa din fosta Securitate a Statului.

Spion printre elevii sai

“Dosarul lui Crin Antonescu este unul deosebit de amplu şi are numărul 2456sca/ DSS 01429. În tinereţe, printre principalele sale atribuţii era aceea de a spiona copii, mulţi dintre ei chiar elevi de-ai săi, pentru a afla ce au părinţii lor în cap, dacă se plâng de sărăcie, dacă înjură partidul, dacă nu sunt de acord cu Ceauşescu etc. Bineînţeles că pe lângă ceea ce-i spuneau adolescenţii oamenilor din Tulcea, le mai lînflorea şi el. În paralel, a dus o viaţă amoroasă deosebit de tumultoasă, la vremea respectivă fiind cercetat de militie pentru intretinere de relaţii cu minore”, a mai spus Pavel Ionescu.

Astfel încât, aşa cum Securitatea cunoaşte, el are chiar şi un copil din flori, un băiat, pe nume Andrei, conceput cu o minoră. Pentru a musamaliza cazul, la vremea aceea mai-marii Securitatii au aranjat fetei o căsătorie de formă cu un cetăţean moldovean. Femeia se numeste Slavka Popov, iar soţul său, Ioan Atodiresei. Andrei Atodiresei, în vârstă acum de aproximativ 23 de ani este de fapt fiul lui Crin Antonescu, despre care nimeni în afară de părinţi şi de Securitatea din România nu cunoaşte absolut nimic.

Activitatea de turnătorie a lui Crin Antonescu, în special cea legată de copii nu s-a oprit aici. I s-a dat misiune să se ocupe de copiii ai căror părinţi erau urmriţi de Securitate, cu care avea abilitatea de a se împrieteni repede, făcându-li-se “simpatic”.

Traseist politic

Presedintele PNL, inainte sa fie penelist pur-sange a mai schimbat doua partide si a avut tupeul sa-si stearga traseismul din autobiografia oficiala.

Crin Antonescu a devenit presedintele PNL avand aura de penelist trup si suflet, “nascut in PNL”. Dar nu este deloc asa. PNL este al treilea partid al lui Antonescu.

Mai inainte s-a perindat pe la Partidul Aliantei Civice (PAC) si Partidul Liberal 1993 (PL-93) al lui Dinu Patriciu. Chipurile, aceste partide erau tot liberale, pentru ca au tot fuzionat cu PNL pe masura ratarii pragului electoral, iar Antonescu s-ar fi invartit numai in familie. Nimic mai neadevarat, tinand cont de faptul ca liderii PNL, PL-93 si PAC se urau de moarte, iar “virginul” Crin a participat din plin la puciurile de partid. In principiu, daca acuzatia de “traseism politic” este neintemeiata, atunci este inexplicabil de ce Antonescu a ascuns din biografia lui oficiala apartenenta la alte doua partide in afara de PNL, cel pe care il pastoreste in prezent.

Crin Antonescu se “bren¬duieste” ca fiind “altceva”, diferit de ticaloasa clasa politica romaneasca. Nimic mai fals. Crin nu vine de pe strada. El traieste de aproape 20 de ani din politica, fiind deputat de 17 ani cu un intermezzo de trei ani ca ministru al Tineretului si Sportului, interval in care a schimbat si trei partide.

Cel mai altfel

Daca asta e “virginitate”, atunci ce-o mai fi “curvasarie”, in politica? In plus, Antonescu a fost un favorizat al clanurilor politice. Fara niciun merit, a ajuns ministrul MTS. Cand s-a reformat Guvernul Radu Vasile, s-au redus numarul de ministri de la cei 35 ai lui Vacaroiu la 16 plus premierul. Bineinteles ca, in logica reformatorilor, MTS trebuia sa dispara, transformandu-se in “Agentie” sau “Autoritate”. Antonescu a ramas ministru sfidandu-se reforma Administratiei Publice Centrale la ordinul presedintelui Emil Constantinescu. Acelasi Constantinescu pe care Crin, peste doi ani, il facea albie de porci pentru ca il sustinea la presedintie pe “crestin-democratul” Isarescu in locul “liberalului” Stolojan. E drept, acum “presedintele care nu a lasat nicio dara in istorie” si toti locotenentii sai s-au inrolat cu totii in armata lui Antonescu!

Alta personalitate a liderului PNL, cea de “profesionist”, s-a dus pe apa sambetei, odata cu proba Executivului, unde ministrul Antonescu nu a aratat nimic, nu a batut un cui la MTS. Si apoi, de unde experienta profesionala la un om care la varsta de 50 de ani a fost doar trei ani profesor stagiar, iar restul politician. Nu am spus-o noi, ci Tariceanu, care il plasa pe Crin in topul chiulangiilor de la Camera Deputatilor.

Asul din maneca al lui Crin Antonescu este independenta si, mai mult, ostilitatea fata de grupurile de interese, spre deosebire de contracandidatii sai, Geoana si Basescu. Dar “virginalul” Antonescu nu e in stare sa lamureasca dependenta fata de miliardarul Patriciu, care i-a asigurat logistica pentru victoria la congresul PNL impotriva lui Tariceanu, iar acum il tine prizonier, prin consultantii si fondurile de campanie.

Dusmanul grupurilor de interese Crin Antonescu nu are raspunsuri nici la alegatiuni din presa care se refera la exclusivistul “Club al Vinului”, un grup de interese al lui Tariceanu, sau eliberarea titlurilor de proprietate pentru terenurile BTT-Herastrau in favoarea unui grup de interese al mult hulitei Elena Udrea, acuzatiile privind manevrele de la Strandul Tineretului in favoarea lui Puiu Popoviciu sau soarta Strandului Floreasca, unde se afla cooperativa revolutionara “Club 22 TV”.

Un om care pretinde ca a preluat puterea in PNL pe valul popular nu poate da explicatii privind firma de relatii publice a lui Patriciu, ale carei angajate selectate la concursuri de miss ii convingeau pe junii liberali cu sange fierbinte sa voteze virginalul. Si nu poate da explicatii nici despre liderul judetean liberal amenintat cu taierea contractelor de pus termopane la statiile de benzina daca misca-n front la congresul partidului.

Surse:

1. Crin Antonescu, liberal din 1990 and vicepreşedinte PNL timp de nouă ani – Mediafax (20 Martie 2009). Accesat în 24 septembrie 2009.

2. Blogul autorului, accesat la data de 5 mai 2009

3. Crin Antonescu spune că a repetat intenţionat ultimul an de facultate pentru a nu lua repartiţie la ţară Cotidianul online, accesat la data de 3 mai 2009

4. Crin Antonescu, profesor de istorie. Evenimentul zilei (6 iunie 2009). Accesat în 24 septembrie 2009.

5. „Lumea nu merge înainte cu gargara”, rol.ro, 29 June 2008. Accesat la data de 24 septembrie 2009.

6. Guvernul Victor Ciorbea – Agerpress. Accesat în 24 septembrie 2009.

7. „350 Sportivii români primesc rentă viageră”, 7 octombrie 2004. Accesat la data de 24 September 2009.

8. „Crin Antonescu ar putea intra în turul 2 cu Preşedintele Băsescu”, politico.ro, 22 September 2009. Accesat la data de 24 September 2009.

9. www.phg.ro (2004). Crin Antonescu, despre sinuciderea soţiei sale. Accesat în 2009-07-22.

10. Crin Antonescu: Mă voi căsători cu Adina Vălean – HotNews.ro (25 June 2009). Accesat în 2009-07-22.

BOGDAN CHIREAC

Biografia romantata

In cazul lui nu s-a obosit nimeni sa o scrie pe wikipedia.

Biografia neromantata

Comandant de detasament pioneiri, Secretar UTC pe liceu apoi CC UTC Sector1. Creste rapid si se integreaza cu brio in sistem devenind colaborator cu acte in regula si apoi agent acoperit DIE(SIE), activand ca ghid ONT in perioada 1984-89. Dintr-o familie cu “origini sanatoase” , tatal general de securitate, mama angajata MI, actualmente membra de onoare PD.

Toate firmele in care Chireac este actionar sunt controlate din umbra de Partidul Democrat. Asa se explica si vizitele dese ale sus numitului la sediul PD din Aleea Modrogan No. 1 .

Toate “analizele” sale im-pertinente il evidentiaza ca pe un individ molusca fara coloana vertebrala , gata oricand sa imbratiseze doctrine si atitudini in functie de interesul momentului.

Indoctrinat din frageda copilarie cu un sentiment vadit antioccidental , Bogdan Chireac prefera ceaiul rusesc rece in sticla de Coca Cola.

In privinta actionariatului mamei numitului Chireac, este cat se poate de firesc deoarece au avut o viata de stat cu letconul in priza mesterind la statii radio si in final au inteles cum se lucreaza in STS.

Cei mici mai au de citit, despre cum functioneaza tetra(sistemul nu indispensabilii), pana sa poata si ei sa le intretina reteaua celor de la STS.

Recent, s-a reusit inmormantarea de catre CNSAS a dosarului de securist original al acestui exces de colesterol cu cravata.

In 2000 Chireac juca in “The Transporter” carand genti cu bani de la multinationale catre PSD (Ioan Mircea Pascu, Miki Shpaga , Nastase si spera sa fie recompensat cu functia de ministru de externe dar Congo a pierdut…nici macar nu era discret …avea cont in Elvetia la BSI si de acolo sprijinea cum putea campania electorala).

Chireac e doar un mic element..intro retea de ziaristi care duc bani de la multinationale la politic. Dupa care ne “formeaza” opiniile despre anticoruptie si moralitate.Exista documente si nu este exclus sa apara cumva prin presa…exista conturi si transferuri bancare swifturi.

Bogdan Chireac – informatorul Barbulescu

Potrivit editiei on-line a ziarului Cotidianul, jurnalistul Bogdan Chirieac, fost redactor-sef la ziarul Gandul, a recunoscut ca a dat note la Securitate, insa sustine ca a semnat cu numele real. Bogdan Chirieac sustine ca singura tangenta cu Securitatea o constituie rapoartele intocmite dupa fiecare excursie in care, ca ghid la ONT, insotea turisti straini.

„Aceste documente erau semnate cu numele meu real si erau cam la fel cu cele pe care actualul sef de stat era obligat sa le redacteze dupa fiecare calatorie”, a declarat Chirieac.

El a precizat ca „este exclus” sa fi semnat vreun angajament de colaborare, asa cum sustin surse din CNSAS, atribuindu-i numele conspirativ „Barbulescu”. Presa a relatat faptul ca acesta are angajamente cu Securitatea, nume conspirativ, existand, de asemenea, “probe scrise” in privinta colaborarii cu fostul regim.

Bogdan Chireac ar fi refuzat sa se prezinte la audierile CNSAS, desi a fost invitat de cel putin doua ori.

Redactorul-sef al ziarului “Gandul”, Bogdan Chirieac, este contrazis de fostii sai colegi de breasla, ghizii ONT, care sustin ca nu erau obligati sa dea note la Securitate.

Ghizii ONT nu erau obligati sa dea rapoarte Securitatii, chiar daca munca lor presupunea contactul cu cetateni straini. Aceasta sustin fostii colegi de breasla ai lui Bogdan Chirieac, dezmintind astfel cele declarate de jurnalist privind relatia sa cu Securitatea.

Daca redactorul-sef de la “Gandul”, verificat de CNSAS, spune ca era obligat prin lege sa dea rapoarte Securitatii dupa fiecare excursie, alti fosti ghizi ONT spun ca nimeni nu le cerea asa ceva si ca raportau doar chestiuni tehnice.

Si nu Securitatii, ci unui referent de la Biroul Ghizi al ONT.

“Nu scriam in nici un caz ce se vorbea in grupul de turisti. Erau un fel de rapoarte de evaluare a excursiei, scri-se o data cu hirtia de decont, in care semnalam probleme de genul “la cutare restaurant s-a servit mincarea rece”, “pe traseul cutare autocarul a facut pana””, relateaza Gabriel Giurgiu, jurnalist la TVR, fost ghid ONT vreme de sase ani.

Declaratii la comun

“Spuneai daca in hotel a fost inundatie, daca soferul s-a imbatat sau autocarul a intirziat. Practic trebuia sa semnalezi punctele slabe ale excursiei, ale unui traseu. Si toate astea se raportau referentilor din ONT de la Biroul Ghizi, ce erau specializati pe limbi. Si nu erau deloc chestii secrete, caci stateam si cite doi-trei la o masa cind le scriam”, spune si Gheorghe Fodoreanu, care a lucrat intre 1968 si 1986 la ONT Carpati ca ghid de circuite, iar astazi e presedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism.

Colaborare pe bani

Desi spun ca nu era o obligatie sa dai note Securitatii, printre ghizi existau, totusi, si informatori. Cei care fusesera racolati de Securitate erau insa cunoscuti ca atare de colegi.

“Cei care semnasera un angajament erau usor de recunoscut. Eu am lucrat pe litoral si erau doar vreo doi-trei care erau trimisi in excursii de patru zile la Istanbul. Pe acestia ii banuiam ca sint racolati”, spune Gabriel Giurgiu, precizind ca pe el nu au incercat sa-l racoleze, “probabil pentru ca aveam o pila in ONT”.

Monitorizarea atenta a ghizilor viza, spune acesta, in special detinerea de valuta. “Daca soferul era nemultumit de bacsis si te turna, veneau cei de la Politia Economica si te ridicau si daca aveai o marca te duceau si te bateau pana spuneai tot. Dar nici aici nu era vorba de Securitate”, spune Gabriel Giurgiu.

Pe linga salariu, un ghid cistiga dupa o excursie de trei saptamini un bacsis mediu de 2.000 de lei. Multi dintre fostii ghizi au ajuns oameni de afaceri de succes dupa 1990, exemple fiind Dan Sucu, de la Mobexpert, Viorel Catarama, de la Elvila, si Alin Burcea, de la Paralela 45.

Lucrurile se leaga – afaceri cu statul de 24 mil. dolari

Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Ministerul Internelor si Reformei Administrative au incredintat din nou, fara licitatie, contracte grase firmei jurnalistului Bogdan Chireac, care controleaza compania Centrul pentru Servicii de Radiocomunicatii SRL(CSR).

Contractul cu MIRA a fost semnat in data de 2 februarie, iar contractul cu STS in data de 21 ianuarie 2006. Chireac a fost nevoit sa-si dea demisia de la Gandul, dupa ce s-a aflat ca este beneficiarul unor contracte preferentiale de multe milioane de euro, tot din partea STS, anul trecut.

Ulterior, la inceputul lui 2007, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicatii, firma lui Bogdan Chireac, primeste alte doua contracte, prin procedura de negociere fara anunt de participare, din partea unor institutii ale statului, informeaza Agentia Reporteri.ro,

Primul contract este cel cu Ministerul Internelor si Reformei Administrative, care plateste 1.217.458 RON (fara TVA) pentru achizitionarea de radiotelefoane portabile Motorola MTH 800. Al doilea contract a fost incredintat de Serviciul de Telecomunicatii Speciale, care a cumparat 15 bucati de repetitori indoor in banda 380-400 MHZ, pentru suma de 1.159.577 RON.

Scandalul Chireac

Tranzactiile s-au derulat prin firma Centrul pentru Servicii de Radiocomunicatii SRL, in care Chireac este asociat. Firma CSR este distribuitor autorizat in Romania al echipamentelor de radiocomunicatii produse de grupul american Motorola.

In 2006 – 2007, STS a incheiat opt contracte cu CSR, cu o valoare totala de 24 de milioane de euro. Cinci dintre acestea s-au perfectat dupa ce STS a consultat doar oferta firmei lui Chireac, desi serviciul special putea sa se consulte direct cu Motorola Israel Ltd. – reprezetant regional de vanzari al companiei americane.

Contracte cu dedicatie

Firma la care era asociat jurnalistul a realizat, ulterior, contracte banoase cu Aeroportul Henry Coanda – Otopeni, Inspectoratul General Pentru Situatii de Urgenta, Regia Autonoma ROMATSA sau Compania Nationala a Huilei.

Contractele incheiate de STS vizau achizitia de echipamente TETRA Terrestrial Trunked Radio, un sistem digital de comunicatii radio mobile si de date, folosit in comunicatiile securizate ale institutiilor.

Contractele firmei CSR cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale au foste legate de „dezvoltarea sistemului de radiocomunicatii digitate TETRA STS, care reprezinta o retea nationala de radiocomunicatii mobile conforma cu standardul european si a carei realizare a fost aprobata de Consiliul Superior de Apararea a Tarii”, au precizat reprezentantii STS in presa.

Jurnalist putred, de bogat

Trei dintre contractele parafate de CSR cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale se evidentiaza prin sumele de bani care au intrat in conturile firmei unde era asociat jurnalistul Bogdan Chireac.

Este vorba de 7,2 milioane de euro, 9,4 milioane de euro si 3,8 milioane de euro. Firma la care milionarul ziarist, Bogdan Chireac este actionar are un parcurs destul de ciudat.

Indicatorii financiari conform bilantului depus pe anul 2005 arata ca, in acel an, Centrul pentru Servicii Radiocomunicatii S.R.L avea 63 de angajati, o cifra de afaceri de 25.073.435 ROL, iar pierderile atingeau cifra de 6.627.123 ROL. In anul 2006, firma lui Chireac a cunoscut o crestere din toate punctele de vedere. Cifra de afaceri a crescut la 78.365.541 ROL, pierderile sunt in valoare de 20.121.663 ROL, iar numarul de angajati a cresut la 73.

Pentru EVZ, Chirieac a recunoscut implicarea sa in firma, dar a negat ca ar fi amestecat cele doua activitati.

“Afacerile firmei nu interfereaza cu activitatile mele publicistice”, a declarat Chirieac pentru EVZ.

EVZ a dezvăluit afacerile de anvergură derulate de Bodgdan Chirieac cu STS şi a pus problema conflictului de interese dintre ipostaza de jurnalist şi cea de om de afaceri. Tranzacţiile se derulau prin firma Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii SRL, în care Chirieac a fost asociat până în ianuarie anul trecut, fiind înlocuit de mama lui.

În ultimii doi ani, firma jurnalistului a avut opt contracte cu STS (dintre care cinci obţinute prin consultarea unei singure oferte), în valoare de 24 de milioane de euro. Nici C.T. Popescu, directorul „Gândul“ şi partener al lui Chirieac la ziar, nu ştia de aceste afaceri.

Directorul de la aceea vreme al ziarului “Gandul”, Cristian Tudor Popescu, presedinte al Clubului Roman de Presa, a declarat pentru aceeasi publicatie ca nu-si aminteste ca vreun material jurnalistic sa fi fost debalansat ca urmare a legaturilor de afaceri ale lui Chirieac. Insa un editorial publicat in urma cu aproape doi ani si semnat Bogdan Chirieac ii contrazice pe amindoi.

“Supercontractul european s-a dovedit a fi cit se poate de dimbovitean. Romanii ar fi avut ce invata de la EADS, dar, din nefericire, nu e vorba aici de valorile europene minunate spre care spunem ca tindem. Circul de la frontiera Romaniei nu s-a inchis o data cu renegocierea contractului.

Licitatiile cerute de UE vor incurca si mai mult situatia. Tehnologiile EADS, inclusiv comunicatiile Tetra, nu sint compatibile cu cele ale altor companii. Arborele cotit de la BMW nu functioneaza la motorul Renault si nici invers.

Nu este exclus ca, dupa ce se vor cheltui miliarde pe supertehnologii, frontiera sa fie asigurata ca si pina acum, mai mult ochiometric.” Asa se incheia editorialul jurnalistului Bogdan Chirieac, publicat in ziarul “Gandul” din 15 noiembrie 2005, cu titlul “EADS a vrut sa ne integreze in Africa”.

Jurnalistul comenta scandalul securizarii frontierelor Romaniei de catre compania EADS si renuntarea la standardul de comunicatii Tetrapol in favoarea celui al Tetra.

Acesta din urma a fost adoptat ca urmare a recomandarilor Uniunii Europene, care il prefera pentru ca este un standard deschis, astfel ca echipamentele furnizate de oricare producator sint interoperabile. Asta spre deosebire de standardul Tetrapol, care apartine companiei Matra, componenta a EADS.

EADS produce echipamente care se conformeaza ambelor tehnologii, Tetra si Tetrapol. Totusi, Bogdan Chirieac sustine in articol ca nici macar standardul Tetra de la EADS nu este compatibil cu standardele similare ale altor producatori. In momentul publicarii editorialului, Bogdan Chirieac era de sase luni actionar la firma Centrul pentru Servicii de Radiocomunicatii SRL, reprezentanta a firmei Motorola in Romania, care comercializeaza si ea sisteme de comunicatii Tetra.

Intrebat cum explica situatia de a fi comentat impotriva concurentilor propriei firme, Chirieac a declarat pentru EVZ: “Fiindca aia era Tetrap… Deci, ce se intimpla? Am dat un comunicat de presa”. Mai departe, Chirieac a refuzat sa raspunda la intrebare si in final a inchis telefonul in mijlocul convorbirii. Comunicatul de presa nu a mai sosit.

In fata noilor informatii, directorul “Gandul”, Cristian Tudor Popescu, spune ca articolul lui Chirieac reprezinta un conflict de interese, pentru ca nu i se pare moral ca un ziarist sa aiba afaceri cu statul, si mai ales cu serviciile de informatii, si sa si le promoveze prin scris.

De asemenea, Popescu ne-a declarat ca a vazut articolul la momentul respectiv, dar ca i s-a parut logic si coerent din punct de vedere jurnalistic. Directorul “Gandul” sustine ca, daca ar fi stiut de afacerile lui Bogdan Chirieac, nu ar fi acceptat publicarea textului. “L-as fi chemat sa-l intreb: “Ce-i asta?””, spune Cristian Tudor Popescu.

Acesta a adaugat ca se va intilni cu Bogdan Chirieac si cu Adrian Sirbu pentru “a discuta viitorul lui Chirieac in MediaPro”. Popescu a refuzat sa spuna ce va propune in aceasta intilnire. De asemenea, el sustine ca, din punctul de vedere al Clubului Roman de Presa, nu exista o baza formala pentru sanctionarea lui Bogdan Chirieac, dar ca moral exista.

Afacerea “Frontiera”

Contractul de securizare a frontierelor a fost incheiat in august 2004, la sfirsitul mandatului Nastase, cu compania franco-germana EADS.

Valoarea totala – un miliard de euro, fara licitatie. Presa vremii a sesizat mai multe nereguli legate de contract, inclusiv adoptarea standardului de comunicatii Tetrapol, monopol al EADS, in locul Tetra, standard deschis agreat de Uniunea Europeana.

O data cu schimbarea guvernului, au fost facute mai multe modificari in contract. Statul a renuntat la o parte dintre intelegerile de subcontractare, a redus valoarea contractelor, prin renuntarea la citeva componente, si a obtinut inlocuirea standardului Tetrapol cu Tetra.

EADS a cedat la o mare parte dintre doleantele noului guvern, sub presiunea publica din Romania, dar si a scandalurilor internationale in care era implicata in acel moment. “Vrem sa fie bine pentru toata lumea”, a fost explicatia oficialilor EADS, atunci cind au anuntat ca renunta la solutia Tetrapol in favoarea Tetra.

Chireac şi-a dat totuşi demisia de la ziarul Gandul. S-a dat o perioadă la fund, pentru a ieşi mai tîrziu la suprafaţă. L-a scos TVR, cea care i-a băgat o emisiune în grilă: “De la EST la VEST”, se numea ea.

E, acu, cea care merge puternic pe mîna lui este Realitatea TV.

Dar ce facem cu credibilitatea jurnalistului şi cu cea a postului care şi-l asumă?? În ce ţară trăim? Cît tupeu să ai să iei la întrebări politicienii, să-i cerţi, cînd tu nu eşti cu absolut nimic diferit faţă de ei?

So, dacă ne punem de acord asupra faptului că deontologia este doctrina privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni, cum este şi cea de ziarist, putem afirma, fără să greşim, că Bogdan Chirieac este deontologul perfect, aşa-i?

Periculoasă ţară România asta! Trăim în ea şi cei ca Bogdan Chirieac ne ocupă tot timpul.

Bogdan Chireac s-a intors

Îl vad acum la Realitatea, comentând pe marginea cazului Ridzi-MTS. E ironic că vorbeşte despre bani publici, când el…

ps: ministra vrea să facă audit internaţional. care costă cică 10.000 euro. probabil că pentru noi o să coste 30.000 euro.

Sursa: Evenimentul Zilei, Cotidianul, Ziarul de Iasi, Nandos.ro, Civicmedia.ro, portalulrevolutiei.ro, Zoso’s Blog

Bogdan Chireac, acuzat ca este agent Mossad de catre un colonel in retragere al Armatei Romane

Aflat undeva, in inima tarii, am privit, cu stupoare, la televizor, un personaj cu ochelari, plimbat – ca Sfintele Moaste, de la o televiziune de stiri, cu patron chemat la D.N.A., la alta, cu initiator autopropulsat in lideranta opozitiei -, ca analist, mai mult sau mai putin (a)politic. Nu i-as fi acordat mai multa atentie decat merita, dar am asistat la clipa sa de cinism.

Te dai jurnalist – dupa ce ani in sir ai semnat editoriale bazate pe filele primite, confidential, de la serviciile secrete -, ai contracte cu un serviciu specializat in ascultarea formatorilor de opinie, ai contribuit la “executarea publica”, cu microfoane postate ambiental, a unui ziarist incomod celui aflat in varful piramidei politice, esti suspectat ca ai fi purtatorul unui grad de-’nstelat, in serviciul de intelligence al unei tari ostile lumii arabe, si, colac peste pupaza, minti milioane de telespectatori romani afirmand, cu nerusinare, ca absenta liderilor, in fruntea demonstrantilor din tarile arabe, demontreaza – tineti-va bine! – ca revoltele au fost organizate de…Al-Qaida!

Ne lasi?

Acest bulgar cafeniu al jurnalismului de fatada, din lumea plina de frisca, dar deloc cu idei bine fundamentate, a televiziunilor menite a prosti mintile slabe, nu este decat masura reala a manipularii conationalilor sai, de cei interesati sa domine prin zvonuri abil formulate, pe canale care atrag romanii nemultumiti, total anesteziati in privinta dinamicii reale, pe scena geopolitica mondiala.

Ma intreb daca Mihai Gadea, ca dirijor la Antena ce i s-a incredintat, stie sau macar este amical sesizat, de vreun amic, ce dezinformari se produc, cu profesionalism, in ograda domniei sale? Care sunt viguros aplaudate la sediul C.I.A. si la acela al Mossad.

Sursa: Napoca News, Ion Petrescu

IOSIF BODA

Aciduzzul | 18 iulie, 2009 | 6 comentarii | 5232 vizualizari |

     (12 voturi )

Biografia romantata

Iosif Boda (n. 9 martie 1946, oraşul Jibou, judeţul Sălaj) este un sociolog, diplomat şi jurnalist român, care a îndeplinit funcţia de deputat de Bucureşti în legislatura 1996-2000, fiind ales pe listele partidului PDSR. Iosif Boda s-a născut la data de 9 martie 1946, în oraşul Jibou (judeţul Sălaj). În anul 1964, după absolvirea studiilor secundare la Liceul teoretic din aceeaşi localitate, devine student la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti.

În anul 1969 devine licenţiat în filosofie, specialitatea logică, cu lucrarea “Aspecte logice şi metodologice ale principiului identităţii la Leibnitz”.

După absolvirea facultăţii, a lucrat mai întâi ca sociolog la Centrul de cercetări pentru problemele tineretului, apoi ca asistent şi lector universitar la Catedrele de sociologie şi, respectiv, filosofie ale Academiei de Studii Social-Politice “Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti. A devenit membru al PCR.

În anul 1972, este transferat ca cercetător şi apoi secretar ştiinţific (din 1976) al Institutului de ştiinţe politice şi de studiere a problemei naţionale, care funcţiona în clădirea Academiei “Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti, până la desfiinţarea acestuia în anul 1984.

În perioada 1981-1982, a fost bursier al Guvernului francez, urmând o specializare în ştiinţe politice – tehnici de campanie electorală, la Institutul de ştiinţe politice al Universităţii Sorbona din Paris, respectiv la Centrul de cercetare a vieţii politice franceze contemporane.

După Revoluţia din decembrie 1989, Iosif Boda a devenit una dintre personalităţile marcante ale vieţii politice româneşti, fiind ales ca membru al CPUN. În martie 1990, este numit în funcţia de consilier al preşedintelui CPUN, Ion Iliescu.

Ca urmare a alegerilor generale din 20 mai 1990 şi a constituirii instituţiei prezidenţiale, Boda devine directorul Direcţiei de informare, sinteze şi documentare a Preşedinţiei României. În această calitate, el coordonează o parte a strategiei de campanie prezidenţială a lui Ion Iliescu, în 1992.

După alegerile din septembrie 1992, Iosif Boda devine unul dintre cei cinci consilieri prezidenţiali principali, şef al Departamentului de politică internă a Preşedinţiei. În anul 1994, preşedintele Iliescu l-a desemnat în postul de ambasador al României în Elveţia.

La sfârşitul primăverii anului 1996, revine în România, fiind numit de Ion Iliescu ca director de campanie pentru alegerile prezidenţiale din acelaşi an.

Devenit membru al PDSR în toamna anului 1996, Iosif Boda este ales ca deputat de Bucureşti pentru legislatura 1996-2000, aflându-se pe poziţia a treia pe lista acestui partid.

În calitate de deputat, a fost membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, fiind şi preşedinte al acestei comisii (decembrie 1996 – martie 1998).

La scurtă vreme după alegerile din noiembrie 1996, izbucnesc o serie de neînţelegeri între el şi o parte a conducerii PDSR ca urmare a deselor sale solicitări de reformare şi de curăţire a partidului de persoane corupte sau acuzate de corupţie.

În iunie 1997, împreună cu Teodor Meleşcanu, Mircea Coşea şi Marian Enache, Boda părăseşte PDSR şi fondează partidul Alianţa pentru România, al cărui vicepreşedinte devine.

Iosif Boda a publicat analize, interviuri şi eseuri politice în mai multe cotidiane şi periodice centrale de diverse orientări doctrinare sau simpatii politice.

A colaborat ca jurnalist la cotidianele «Privirea», «Curentul», «Evenimentul zilei», «Cotidianul», «Cronica Română».

Participă ca analist politic la postul Realitatea TV, la o emisiune de analiză politică (2003), apoi are o emisiune săptămânală la TVR 1 («Agenda Politică», apoi «Săptămâna Politică») (din 2004) şi colaborează din nou ca analist politic la Realitatea TV (din 2006).

Sursa: Wikipedia

Biografia Neromantata

Iosif Boda (numit Morsa Competenta de presedintele Basescu) s-a nascut intr-o familie evreiasca la 9 martie 1946 in oraşul Jibou, judeţul Sălaj (de remarcat ca are acelasi prenume cu marele tatuc Iosif Stalin). Este un sociolog, diplomat şi jurnalist român de origine evreiasca, care a îndeplinit funcţia de deputat de Bucureşti în legislatura 1996-2000, fiind ales pe listele partidului PDSR.

Boda a fost “directorul stiintific” al “Institutului de stiinte politice si de studiere a problemei nationale” si prodecan al «Institutului pentru pregatirea cadrelor in problemele conducerii social-politice», din cadrul Academiei “Stefan Gheorghiu”, in care a lucrat de pe pozitia de “cercetator” si Silviu Brucan.

In timpul regimului ceausist, Boda a scris si el la “Scinteia”, unde, de exemplu, nu mai departe de 2 iunie 1989 – deci, la mai putin de sase luni pina la revolutie – facea apologia “democratiei comuniste” conduse de Nicolae Ceausescu.

Si Boda s-a convertit in analist politic si beneficiaza duminica de rolul de invitat permanent, oferit, cu egala iresponsabilitate, de televiziunea publica si de trustul Realitatea-Catavencu.

In ritmul acesta, profetia altui cominternist se adevereste – nu mai iesim cu adevarat din comunism nici in 40 de ani.

Analistul politic Iosif Boda s-a ocupat in tinerete de “infierarea” colegilor de facultate Student la Filosofie in anul 1965, acesta a declarat, in timpul unei sedinte de partid, ca regreta faptul ca a permis unui coleg sa se intoarca intreg de la mare.

Stelian Vasar, studentul acuzat de Boda, avea “vina” de a nu-l suferi pe Ceausescu Boda nu-si mai aminteste ce a spus in sedinta. Anchetele Securitatii, pentru descoperirea celor vinovati, s-au lasat cu zeci de exmatriculari.

Dupa incidente, acuzatii au avut de suferit, acuzatorii – numai de castigat.

Tapul ispasitor, decanul Bugnariu.

Nu numai anumiti studentii au avut de suferit in urma acestor evenimente regretabile. Si o parte dintre profesorii care le-au luat apararea au tras ponoasele.

“Securitatea si aparatul de partid trebuiau sa dea un semnal. Unde anume? La Facultatea de Filosofie, locul unde se gandea critic la adresa sistemului.

Trebuia tras un semnal de alarma fara urma de partinire. Cel mai mult a avut de suferit decanul facultatii, Tudor Bugnariu.

Fost ilegalist, antifascist, pentru care stanga occidentala se ridicase in sustinerea sa. Era profund incomod. Atacul s-a focalizat impotriva lui. Trebuia dat afara din partid sau cel putin sanctionat. Colectivul de la Facultatea de Filosofie a fost imprastiat prin toata Universitatea”, ne-a declarat unul dintre participantii la celebrele sedinte ale partidului.

Tudor Bugnariu scria, in data de 11 noiembrie, in jurnalul sau: “Desi eram profund impresionat de mediul in care s-a desfasurat sedinta si pregatirea ei, care amintea de practicile anilor 1952/1954, 1958/1959, si stiam ca, in ce ma priveste, sedinta precedenta era numai inceputul, caci nu-mi faceam iluzii ca unii “tovarasi” nu se vor folosi de aceasta imprejurare cu studentii ca sa ma implice intr-un fel sau altul in problema studentilor sanctionati”.

Ca a intuit corect succesiunea ulterioara a evenimentelor sta marturia fostului student Virgil Magureanu.

“Fara discutie, profesorul Bugnariu a fost o victima a acelor evenimente. Deoarece a luat apararea studentilor contestatari ai noii oranduiri, a fost schimbat din functia de decan al facultatii nu peste multa vreme”, spune Magureanu.

Si sotia eminentului profesor Tudor Bugnariu a avut de suferit. Datorita verticalitatii si prestigiului sotului sau, Securitatea nu i-a uitat. Ani la rand au fost haituiti, inregistrati, monitorizati.

“Au urmat sedinte cu cadrele didactice si cu organizatia de partid, care s-au finalizat cu scoaterea sotului meu din decanat si sanctionarea lui pe linie de partid. Sanctiunea a fost ridicata dupa un an si ceva”, isi aminteste Dorli Blaga, sotia lui Tudor Bugnariu.

Nu este de neglijat nici faptul ca multi profesori care au stiut sa speculeze in favoarea lor evenimentele din septembrie 1965 au avut numai de castigat.

“In acel context s-au creat multe cariere. Atat politice, cat si profesionale. Tineri asistenti ai facultatii, care au profitat de respectivele evenimente si si-au construit cariere fulminante in sistemul universitar”, dezvaluie Vladimir Tismaneanu.

Un cunoscut analist politic dambovitean are tupeul sa apara la televizor si tine lectii de democratie. Asta dupa ce, in tinerete, s-a ocupat intens de anihilarea opozantilor lui Ceausescu si a infierat cu manie proletara curajul unor colegi de facultate care au avut puterea si demnitatea morala de a spune “Nu” noului regim.

Nominalizat intr-un recent concurs la categoria “Cei mai buni analisti”, Iosif Boda a dat dovada de mult devotament fata de tovarasul iubit.

Ne situam in toamna anului 1965, la scurta vreme dupa moartea lui Gheorghiu-Dej. Boda, tanar student la Filosofie, simte momentul propice si isi doreste afirmarea.

La Facultatea de Filosofie au loc mai multe sedinte de partid, in care se aduc acuzatii unor studenti care si-au permis sa critice noua oranduire.

In timpul acestor sedinte, cei care au avut ceva de spus au avut ocazia, aceasta nefiind ratata de tanarul student Iosif Boda. El a fost unul dintre cele 50 de persoane care s-au inscris la cuvant.

O victima a acelei inscenari grosolane a fost seful de promotie Stelian Vasar. Iata ce scria in jurnalul sau, despre discursul lui Boda, Tudor Bugnariu, decanul Facultatii de Filosofie: “Boda Iosif, coleg cu Vasar, prezinta un rechizitoriu alcatuit dupa toate regulile oratoriei, dar de aceea neconvingator. Declara ca a stat in cort cu Vasar la Costinesti, dar nimeni din prezidiu nu protesteaza cand declara ca n-ar fi trebuit sa-l lase pe Vasar sa se intoarca de la mare!”.

Aceasta atitudine a viitorului analist politic este explicata de Virgil Magureanu, fostul director al SRI, din perspectiva unor ipotetice avantaje profesionale si a avantului revolutionar.

“Cel mai bine ar fi sa-l intrebati pe Boda de ce s-a comportat asa. Au fost luari de pozitie exagerate, marcate de exces de zel si imaturitate politica, in vederea obtinerii unor avantaje ulterioare”, ne-a mai declarat fostul coleg de facultate al lui Boda.

Iosif Boda isi aminteste in cele din urma de Vasar si recunoaste ca au stat in acelasi cort la Costinesti. “Am stat impreuna la Costinesti si am fost surprins de cultura si inteligenta lui”, ne-a declarat Iosif Boda.

Acesta mai recunoaste ca a luat cuvantul la acea sedinta, dar din cu totul alte motive decat cele prezentate de profesorul Bugnariu.

“Era un grup format in jurul ideologului Vasar, iar cei din grup foloseau salutul hitlerist. Acest lucru m-a susprins, deoarece stiam ca Vasar era evreu.

Un alt lucru care m-a deranjat la Vasar este acela ca a afirmat ca romanii sunt un popor de turma”, a incercat sa explice Boda rechizitoriul pe care i l-a intocmit colegului de facultate. Cat despre afirmatia deosebit de grava “…N-ar fi trebuit sa-l las pe Vasar sa se intoarca de la mare”, consemnata in jurnalul decanului Bugnariu, Boda sustine ca nu-si mai aduce aminte ce a spus in sedinta respectiva.

“Nu mai stiu ce-am declarat atunci” este replica seaca a analistului politic.

Dintr-un student preferat al lui Tudor Bugnariu, Iosif Boda devine, in momentul in care am pomenit de jurnalul tinut de decan, cel mai mare dusman al acestuia.

“Eram un student preferat al decanului Bugnariu, daca vreti, pentru ca vorbeam la perfectie maghiara, asa cum vorbea si el. Il vizitam des acasa.

Cand a fost vorba de excluderea lui Bugnariu din partid, eu m-am abtinut. Drept urmare, a trebuit sa dau trei luni cu subsemnatul la biroul de partid”.

“Victima” Iosif Boda, in momentul in care am dezvaluit sursele, respectiv jurnalul lui Tudor Bugnariu, a incercat sa dreaga busuiocul.

“In timpul unui seminar, am afirmat ca problema nationala in Romania s-a solutionat, moment in care Bugnariu m-a facut albie de porci, pentru ca nu se astepta din partea mea la asa ceva”, a intors-o, ca la Ploiesti, Iosif Boda.

Boda a venit totusi cu o precizare, cu titlu de scuza. “Dar sa nu credeti ca gandeam atunci la fel cum gandesc acum. Aveam 18 ani. Asta e! Dar vreau sa va spun ca nu am absolut nimic de reprosat fata de ceea ce am spus acolo, regret doar ca am inghitit ceea ce mi s-a spus, probabil a fost o inscenare a Securitatii”, a completat, patetic, Boda.

Completam tabloul evenimentelor cu noul context politic care era in plina formare, context din care nu putea lipsi Congresul al IX-lea al partidului.

“Congresul al IX-lea a consfintit, in iulie 1965, suprematia lui Ceausescu in cadrul noii echipe de conducere.

Noul secretar general pozeaza in aparator al democratiei socialiste si face aluzii transparente la erorile epocii Dej. Se condamna practicile autoritar-birocratice in domeniul culturii.

Congresul al IX-lea a fost glorificat de masina propagandistica a regimului Ceausescu drept o “piatra de hotar” in istoria nationala.

In fapt, a fost inceputul unui dezghet politic, ideologic si economic, o varianta sui generis de hrusciovism, un interludiu ambiguu in experienta stalinismului permanent”, arata Vladimir Tismaneanu intr-un recent studiu dedicat respectivei perioade.

Pe firul evenimentelor, cu Virgil Magureanu

In toamna anului 1965, Facultatea de Filosofie din Bucuresti era in fierbere. In naivitatea lor si incurajati de “dezghetul politic” despre care vorbea Tismaneanu, cativa studenti de la Filosofie si-au permis sa critice, sub forma unor discutii in camin, politica noului regim.

“Inca din primavara au inceput cateva anchete ale Securitatii, care vizau un grup de studenti de la Filosofie. In septembrie, cercetarile erau deja finalizate.

Existau la acea vreme retele ale Securitatii infiltrate printre studentii de la Filosofie si Drept. Aceste facultati erau strict supravegheate de Securitate.

In urma cu numai cativa ani, un profesor facuse puscarie numai pentru ca citise “Critica ratiunii pure” a lui Kant”, ne-a declarat, Virgil Magureanu, student in acea perioada al Facultatii de Filosofie.

La finalizarea cercetarilor de catre organele de partid si oamenii Securitatii, au avut loc mai multe sedinte publice, la care au participat toti studentii de la Filosofie si Drept. Cea mai importanta s-a tinut de fata cu toata suflarea studenteasca, moment in care s-a trezit si Iosif Boda sa-si critice colegul pentru derapajele periculoase de la linia trasata de partid.

Acuzat de injurii aduse conducatorilor de partid

Care erau acuzatiile la adresa lui Vasar? “Vasar Stelian, anul III la Filosofie, student foarte bun la carte, are toate examenele luate cu 10, este acuzat ca a propus o manifestatie in fata ambasadei URSS si una in fata celei americane.

A raspandit zvonuri false, a adus injurii conducatorilor nostri de partid si de stat. A declarat ca in tara noastra nu exista libertati.

A afirmat ca unii membri ai organizatiei de baza sunt stalinisti si ca marxismul este depasit”, se mai arata in insemnarile decanului Bugnariu, puse la dispozitie prin amabilitatea lui Dorli Blaga, sotia lui Tudor Bugnariu si fiica celebrului filosof Lucian Blaga. Si Vladimir Tismaneanu isi aduce aminte de incidentele din toamna anului 1965, detaliile fiindu-i povestite de tatal sau.

“Ideea era sa se creeze un caz in Universitate. Cativa studenti au folosit salutul nazist in camin. In acea vreme, erau foarte multi securisti infiltrati in randul studentilor de la Filosofie.

S-a auzit de discutiile acestora privind noul regim si s-a luat imediat atitudine. S-a citit o informare legata de actiunile dusmanoase ale acestora, s-au format doua tabere, pro si contra. Profesorul Tudor Bugnariu, decanul facultatii, a luat apararea studentilor incriminati. Ulterior, a avut de suferit. Atat unii profesori, cat si studentii in cauza.

In urma unei noi sedinte, s-a luat hotararea ca zeci de studenti contestatari ai regimului sa fie exmatriculati fara posibilitatea de a se inscrie la alte facultati din tara”, ne-a declarat Vladimir Tismaneanu.

Iata cum prezenta profesorul Bugnariu succesiunea evenimentelor din acea zi: “In ziua de 18 octombrie a avut loc o sedinta comuna a Rectoratului si a comitetului de partid, la care, in sfarsit, am fost chemat si eu si am aflat ca se afla in curs o ancheta impotriva unora dintre studentii facultatii, la comitetul centrului universitar.

Pe 21 octombrie 1965 am fost chemat la tov. Radoi, care m-a pus in tema privind sedinta extraordinara. Am profitat de acest prilej pentru a protesta impotriva practicii de a se face o ancheta despre facultate fara a fi incunostiintat decanul ei…”, se arata in jurnalul lui Bugnariu.

Ce s-a intamplat in continuare? “In biroul rectorului, am dat de “acuzati”, paziti de securisti in civil sau prezenti pentru a-i impiedica sa vorbeasca cu mine sau intre ei.

Coridoarele erau pline de persoane straine. Studentii erau intimidati, daca nu infricosati, fiecare inchis in sine. Sedinta s-a tinut in aula.

Aula era plina, dar pe langa studenti erau foarte multe persoane care depasisera de mult vremea studentiei, daca au fost vreodata studenti. Sunt luati si chestionati pe rand studentii “vinovati”, iau cuvantul si studentii care acuza… In prezidiu, in afara de rector, erau prezenti Dudas, Radoi, Pacoste, Barlea, Dulea, Caragheorghe s.a.”, mai arata profesorul Bugnariu in jurnalul sau.

Bataie ca in filme intre studenti

In urma acestor sedinte, pentru ca lectia sa fie exemplara, a urmat o bataie generalizata pe scarile Facultatii de Filosofie, actuala Facultate de Drept.

“Dupa adunare, la iesirea din Universitate, un grup de huligani “de stanga” i-a luat la bataie pe cei pe care i-a putut prinde dintre acuzati.

Vasar a fost serios ranit, la cap si la mana; Mihai Turcu a scapat mai usor. Nici nu se putea ca o astfel de sedinta sa nu aiba aceasta incheiere”, si-a mai notat decanul Bugnariu. Si Virgil Magureanu isi aduce aminte de acele zile ale anului 1965. “Dupa aceasta inscenare, a urmat o adevarata incaierare.

Bande de batausi formate din studenti de la Drept i-au atacat pe contestatarii de la Filosofie. Imi aduc aminte ca pe Iulian Badin l-am cules chiar eu, cu cearsaful, de pe jos. Era o mana de om. Ulterior, am fost chemat sa dau explicatii de ce am facut respectivul gest.

Batausii erau tot studenti, probabil “platiti si imbatati”, cum era explicatia la moda in acea vreme”, isi aminteste Virgil Magureanu.

Un alt martor ocular rememoreaza tragismul acelor vremuri. “Unui student i-a fost rupta mana in acea incaierare. Deoarece a fost sfatuit sa plece acasa, colegul care l-a ajutat sa-si duca valiza la gara a fost si el exmatriculat”, ne-a declarat, sub protectia anonimatului, unul dintre fostii profesori de la Facultatea de Filosofie.

Stelian Vasar, sinucis sub presiunile Securitatii

O traiectorie aparte a luat destinul studentului Stelian Vasar. La trei ani dupa exmatriculare, acesta se inscrie la Facultatea de Electronica.

Dupa finalizarea studiilor, devine inginer si se sinucide, aruncandu-se de pe un bloc. “Se pare ca s-a sinucis deoarece Securitatea a continuat sa-l urmareasca.

Cel mai probabil i s-a cerut sa devina informator, lucru imposibil pentru Vasar”, ne-a declarat o fosta colega de facultate a acestuia.

Aceasta ipoteza nu este exclusa nici de fostul sef al SRI. “Nu este exclus sa se fi intamplat asta. Este de notorietate ca aceasta era o metoda a Securitatii.

Noi ti-am facut dosar, te-am verificat, stim totul despre tine, asa ca tu ne trimiti rapoarte. De asemenea, trebuie luata in calcul si posibilitatea de a nu fi rezistat presiunii psihice la care a fost supus de anchetele Securitatii”, a mai spus Magureanu.

De remarcat reticenta unor fosti profesori sau fosti studenti la Filosofie din acele vremuri, care, dupa 40 de ani, au refuzat sa fie nominalizati, acuzandu-ne de “vanatoare de vrajitoare”.

Vladimir Tismaneanu: “Partidul nu avea nevoie de niciun fel de dezbateri serioase despre marxism. Tezele secretarului general erau arhisuficiente.

“Intre cei implicati in afacerea de la filosofie, in stigmatizarea si pedepsirea “exemplara” a colegilor invinuiti de discutii presupus dusmanoase, ba chiar si de o tentativa de lovitura de stat, s-a numarat colegul lor de facultate, Iosif Boda, actualul comentator ubicuu si editorialist al “Cronicii romane”.

A fost intre cei mai zelosi demascatori la acea serie de terifiante sedinte din toamna anului 1965 (repet, la cateva luni dupa Congresul al IX-lea, deci in plin asa-zis “dezghet” ceausist).

Luand cuvantul, Boda a declarat ca regreta faptul ca i-a permis lui Stelian Vasar (acuzat ca-l antipatiza pe Ceausescu) sa se intoarca intreg de la Costinesti, unde impartisera camera in tabara studenteasca de vara.

Studentii exmatriculati, in urma denunturilor obtinute de Securitate, au fost insultati si maltratati pe scarile rectoratului Universitatii din Bucuresti de securisti in civil si, lucru si mai odios, daca se poate, de “colegii indignati”.

Atunci sa fi invatat Iosif Boda metodele practicate ulterior de mineri si de securistii deghizati in “oameni ai muncii” in timpul mineriadei din iunie 1990? Sa nu uitam, in acea perioada, Iosif Boda era unul dintre cei mai apropiati consilieri ai lui Ion Iliescu.

La macabrele demascari din 1965, Boda l-a acuzat pe Vasar ca a fost liderul unui grup extremist format din indivizi care foloseau salutul hitlerist (la spalatorul din camin!).

Pentru Boda era inacceptabil faptul ca Vasar ar fi spus ca “romanii sunt un popor de turma”. In plina campanie de etnicizare a partidului, pentru Boda afirmatiile lui Vasar erau cu atat mai grave cu cat acesta era banuit a fi evreu.

Ceea ce ii deranja pe politruci era independenta sa mentala. Intr-un articol aparut in “Romania libera” din 17 ianuarie 2006, sub semnatura lui Virgil Burla, se citeaza din “Jurnalul” lui Tudor Bugnariu, profesorul de materialism istoric care indraznise sa mentina relatii normale cu studentii acuzati de “fascism”.

Intre cei vizati de atacurile national-securismului in plina ascensiune erau o serie de profesori apropiati de T. Bugnariu.

Intre acestia, Iosif Cernea, autorul unei carti despre tanarul Marx, originala pentru conditiile epocii, dar si fostul ultra-dogmatic Henri Uschersohn, care tinea cursul de materialism dialectic.

Era vorba de un incipient conflict ideologic, perceput ca o sansa de unii dintre “tinerii lupi” de a lua locul vechilor stalinisti care flirtau cu un fel de “umanism marxist”.

Partidul nu avea nevoie de niciun fel de dezbateri serioase despre marxism. Tezele secretarului general erau arhisuficiente. Din cercul lui Bugnariu faceau parte, intre altii, Radu Florian si Ileana Ioanid.

Sedintele de demascare au fost cumplite. Scria Tudor Bugnariu: ” eram profund impresionat de modul in care s-a desfasurat sedinta si pregatirea ei, care amintea de practicile anilor 1952-1954, 1958-1959, si stiam ca, in ce ma priveste, sedinta precedenta era numai inceputul, caci nu-mi faceam iluzii ca unii “tovarasi” nu se vor folosi de aceasta imprejurare cu studentii ca sa ma implice intr-un fel sau altul in problema studentilor sanctionati”.

Sedintele au fost conduse de reprezentantii Comitetului Municipal de Partid Bucuresti. In biroul rectorului Mihoc se aflau activistii de la Capitala: Traian Dudas, Marin Radoi, Cornel Pacoste, Mihai Dulea, precum si inginerul Caragheorghe, responsabil pentru predarea stiintelor sociale.

Au fost chemati si studentii impricinati. Scrie Octavian Nicolae: “S-a incriminat o lucrare de biologie, redactata de Traian Vasar, lucrare elaborata sub conducerea prof. Octavian Munteanu si premiata la concursul national al cercurilor studentesti de la Sinaia. (…)

Au luat cuvantul diversi oameni care nu ne cunoasteau, de ex. acad. Vasile Maciu, istoric, care a vorbit de realizarile poporului nostru, de exemplu combinatul siderurgic de la Hunedoara, desi n-am inteles ce legatura avea asta cu noi.

Deosebit de violenti au fost colegii nostri Colev, viitor activist al comitetului judetean Brasov, si Iosif Boda.

Acesta din urma a declarat ca, daca ar fi stiut ca Traian Vasar era un asemenea dusman de clasa, l-ar fi sugrumat cu mainile lui”. Au mai luat cuvantul colegi si profesori. Unii, din pacate prea putini, si-au marturisit ulterior regretul pentru acele clipe de abjectie.

Fratia Kominternista Reloaded – fiul

Daniel Boda numit la sefia Agentiei Nationale a Medicamentului

Daniel Boda, fiul cunoscutului analist politic Iosif Boda, a fost numit recent de catre ministrul Sanatatii, Ion Bazac, la sefia Agentiei Nationale a Medicamentului.

Postul respectiv este unul de foarte mare greutate, ANM fiind institutia care acorda autorizatiile pentru comercializarea produselor medicamentoase sau poate decide retragerea acestora de pe piata, scrie In Politics.

In plus, ministrul Bazac a propus deja, printr-un proiect de lege, ca ANM sa fie institutia care elibereaza si autorizatiile de functionare pentru farmacii, Colegiul Medicilor urmand sa capete un rol mai mult decat decorativ, sau, cum se spune in noua lege, “consultativ”.

In varsta de 36 de ani, Daniel Boda, este medic si are ca specializare bolile dermato-venerice.

Sursa: Romania Libera, Ziarul de Iasi, Evenimentul Zilei, In politics

MIHAI RAZVAN UNGUREANU

BIOGRAFIA ROMANTATA(mai jos, cea NEROMANTATA)

n.22 septembrie 1968, Iaşi este un istoric şi diplomat român, care a deţinut funcţia de ministru de externe al României între anii 2004-2007. În prezent este director al Serviciului de Informaţii Externe al României.

Cariera profesională

Mihai-Răzvan Ungureanu s-a născut la data de 22 septembrie 1968 în municipiul Iaşi, fiind fiul prof. dr. Ştefan Ungureanu, fost viceprimar al municipiului Iaşi (1996-2000). În perioada studiilor efectuate la Liceul de matematică-fizică “Costache Negruzzi” din Iaşi (pe care l-a absolvit ca şef de promoţie în anul 1987)[1], a fost membru supleant în C.C. al U.T.C.

„Eu unul nu mă asimilez categoriei de nomenclaturişti, dar dacă este cazul să demonstrăm că ororile comunismului încep de la 14 ani, o facem. (…) Nu fac un secret din faptul că am fost membru supleant al CC al UTC. Este exclusiv din cauza rezultatelor bune la învăţătură, la olimpiadele şcolare. Aşa am devenit, la vârsta de 15 ani, secretar UTC în liceu până la 18 ani, până la clasa a douăsprezecea. Iar pentru aproape doi ani, de la 16 până la 18, numele meu a fost trecut pe o listă şi votat printre membrii supleanţi ai UTC-ului. Ca obligaţie, acest lucru nu presupunea nimic” , spune Ungureanu.

În anul 1988, a devenit student la Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi. Conform agenţiei de presă Amosnews, în timpul evenimentelor de la Iaşi, din 14 decembrie 1989, a monitorizat studenţii care aruncau manifeste în încercarea declanşării unei revolte anticomuniste în cămine.[3] În perioada cât a fost student, a deţinut poziţiile de membru al Senatului Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi (1990-1992) şi de Secretar executiv al Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor în Istorie, Budapesta – Bruxelles (1990-1993).

Mihai-Răzvan Ungureanu a absolvit în anul 1992 Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” din Iaşi. În anul 1993 a susţinut masteratul în Studii Ebraice la Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies din cadrul Universităţii Oxford, iar la 27 martie 2004 a obţinut doctoratul în istorie modernă la Facultatea de Istorie a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, cu o teză cu tema “Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne”, avându-l ca îndrumător ştiinţific pe acad. prof. dr. Alexandru Zub.

După absolvirea Facultăţii în anul 1992, Mihai Răzvan Ungureanu a devenit pentru o scurtă perioadă profesor la Liceul de Filologie-Istorie “Mihai Eminescu” din Iaşi. Din acelaşi an, este angajat drept cadru didactic universitar de Istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, deţinând pe rând următoarele grade didactice: preparator (1992-1995), asistent (1995-1998), lector (1998-2004) şi apoi conferenţiar (2004-2006). În anul 2007, devine profesor universitar de Istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

În paralel cu activitatea didactică, conf.dr. Mihai Răzvan Ungureanu a desfăşurat şi o bogată activitate ştiinţifică, fiind membru al Societăţii Române de Heraldicã, Sigilografie şi Genealogie a Academiei Române, filiala Iaşi (din 1993), membru al board-ului ştiinţific al Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, Iaşi – Bucureşti (1996-1998), director al Centrului de Studii Româneşti din Iaşi al Fundaţiei Culturale Române (1996-1999), membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997), Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998), membru al Consiliului Institutului de Studii Genealogice şi Heraldică “Sever Zotta” din Iaşi (din 1998) etc.

În perioada 1998-2000, a deţinut şi funcţia de membru al Consiliului Naţional al Reformei Învãţãmântului din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale. Din anul 2004, conduce, în calitate de director, Centrul de Studii Iudaice din cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi.

Mihai-Răzvan Ungureanu a susţinut cursuri la o serie de instituţii de învăţământ superior din ţară şi de peste hotare: profesor invitat (Gast Wissenschaftler) la Departamentul de Istorie Europeană, Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg im Breisgau, Germania (1993-1997), profesor asociat la Şcoala de Studii Slavone şi Est-Europene, Universitatea din Londra, Marea Britanie (1996-1998), lector la Şcoala NATO (SHAPE) din Oberammergau, Germania (din 2001), lector asociat la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (din 2002), lector la Centrul de Studii de Securitate “George C. Marshall” din Garmish-Partenkirchen, Germania (din 2003). De asemenea, din anul 2005, este şi profesor asociat la Universitatea Naţională de Apărare.

Activitatea diplomatică

Mihai Răzvan Ungureanu şi Leonard Orban semnând Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană, Luxemburg, 25 aprilie 2005.

În perioada 1998-2001, Mihai-Răzvan Ungureanu a îndeplinit funcţia de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. Apoi, este numit în funcţia de director general – emisar special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (2001-2003) şi coordonator-adjunct al Iniţiativei de Cooperare Sud-Est Europeană (SECI) (2003-2004), ambele cu sediul la Viena.

În paralel cu aceste atribuţii, a fost ales ca Preşedinte al Institutului Român pentru Studii Strategice din Bucureşti (din 2001), membru al board-ului administrativ al New Europe College din Bucureşti (din 2002) şi membru al board-ului ştiinţific al Centrului pentru Politici de Securitate din Szeged, Ungaria (din 2003). Mihai Răzvan Ungureanu deţine gradul diplomatic de Ministru consilier (din 2003). În anul 2004, s-a înscris în Partidul Naţional Liberal.

Mihai-Răzvan Ungureanu a fost numit în funcţia de Ministru al Afacerilor Externe la data de 29 decembrie 2004, în Guvernul Tăriceanu.

El a demisionat din funcţia de ministru de externe în data de 4 februarie 2007, la două zile după ce premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut să-şi prezinte demisia, în urma situaţiei create de reţinerea a doi muncitori români (Nelu Ilie şi Adrian Gâncean) în Irak. Cei doi, care lucrau la o bază militară americană în calitate de subcontractori, fuseseră acuzaţi de spionaj, deoarece au făcut fotografii fără aprobare în interiorul bazei. Premierul a invocat în cererea de demisie adresată lui Ungureanu că el a aflat din presă, după trei luni, de arestarea în Irak a muncitorilor români, în timp ce preşedintele Băsescu fusese informat, la câteva zile după arestare.

Mihai Răzvan Ungureanu a recunoscut că nu l-a informat pe primul ministru cu privire la situaţia celor doi muncitori români arestaţi în Irak, întrucât s-a considerat că problema cădea exclusiv în sarcina Ministerului, fiind un caz de intervenţie consulară. El a declarat că i-a raportat situaţia preşedintelui Traian Băsescu, care era singurul în drept să decidă, în virtutea subordonării instituţionale, dacă aceştia erau o problemă consulară sau de altă factură.

El a afirmat că decizia de a renunţa la portofoliu este un gest de onoare, deşi îşi susţine punctul de vedere anterior.

„Răspunsul meu nu poate fi decât unul singur, este un răspuns de onoare, unul prin care îmi asum orice fel de vină şi de responsabilitate, validată sau nu.[4]”

—Mihai Răzvan Ungureanu

Într-un interviu acordat ziarului “Jurnalul Naţional”, premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că intenţionează să îi propună lui Mihai Răzvan Ungureanu să fie cap de listă la alegerile pentru Parlamentul European. Vreau să spun public că Mihai Răzvan Ungureanu a reprezentat cu cinste Partidul Naţional Liberal, este un om în care am încredere şi a dat dovadă de verticalitate morală, asumându-şi vina pentru greşeala ministerului din subordine. O să vedeţi cum în perioada următoare Mihai Răzvan Ungureanu îşi va continua cariera politică. Mă gândesc să-i propun o responsabilitate în cadrul partidului, aceea de a conduce lista PNL pentru alegerile pentru PE, a declarat premierul.

Mihai Răzvan Ungureanu şi Condoleeza Rice

Pe 19 februarie 2007, la două săptămâni după demisia lui Ungureanu, Partidul Naţional Liberal a înaintat preşedintelui propunerea de revocare din funcţia de ministru de externe a lui Mihai-Răzvan Ungureanu şi numirea în acest post a senatorului Adrian Cioroianu.

Deşi conform art. 6 şi 8.1 din Legea 90/2001, preşedintele României, la propunerea primului ministru, trebuia să ia act de încetarea calităţii de membru al Guvernului şi să declare vacantă funcţia de ministru în maximum 15 zile de la data depunerii demisiei, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de eliberare din funcţie a lui Mihai-Răzvan Ungureanu, abia la 12 martie 2007. Cu toate acestea, preşedintele a refuzat să-l numească pe Adrian Cioroianu în funcţia de ministru.

La 14 martie 2007, Mihai Răzvan Ungureanu a prezentat într-o conferinţă de presă, bilanţul activităţii sale de doi ani în fruntea Ministerului Afacerilor Externe. El a apreciat că, în timpul mandatului său, politica externă a României s-a transformat dintr-o “o diplomaţie a camuflajului la una a sincerităţii, de la o diplomaţie a tăcerii la o voce clară, puternică”.

Printre punctele subliniate în bilanţul prezentat de Ungureanu pentru cei doi ani în care a fost ministru de externe, menţionăm următoarele:

• Numirile de ambasadori pe criterii politice au fost foarte puţine şi “nici din partea preşedintelui, nici din partea premierului nu a existat o presiune politică referitoare la numiri”. El a afirmat că a preferat să propună pentru posturile de ambasadori rămase vacante diplomaţi de carieră sau persoane provenind din mediul academic.

• În decursul mandatului său, s-a reuşit întinerirea personalului diplomatic. La momentul demisiei sale, 40 % dintre angajaţii MAE aveau între 25 şi 35 de ani, în timp ce în anul 2004 proporţia acestei grupe de vârstă era de 25 la sută.

• El a considerat că una dintre cele mai mari reuşite a politicii externe româneşti a fost că regiunea Mării Negre a devenit temă a politicii de vecinătate a UE şi obiectul unei strategii americane speciale.

• S-a imprimat un curs “stabil, previzibil şi de încredere” în dialogul politic cu Republica Moldova. El a propus deschiderea a două consulate româneşti la Cahul şi Bălţi, preşedintele Băsescu obţinând într-o vizită la Chişinău la mijlocul lunii ianuarie 2007, acceptul omologului său moldovean, Vladimir Voronin, de a înfiinţa cele două consulate temporare româneşti.

• S-au făcut eforturi pentru a ajunge la “relaţii clare, destinse” cu Ucraina, care nu au împiedicat însă România să aibă “o voce puternică” în diferendele cu Kievul legate de Insula Şerpilor şi Canalul Bîstroe.

• Îmbogăţirea experienţei Ministerului de Externe prin rezolvarea problemelor legate de criza ostaticilor din Irak, de repatrierea românilor din Liban, care au reprezentat situaţii imprevizibile şi noi.

• Pentru prima oară după 1948 Ministerul de Externe s-a dotat cu proprietăţi, obţinând dreptul de administrare asupra unui teren de 14.000 de metri pătraţi, situat în vecinătatea Clubului Diplomatic, teren pe care se intenţionează construirea unui nou sediu MAE. De asemenea, se intenţionează construirea a două blocuri de locuinţe de serviciu pentru personalul MAE.

La data de 21 martie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu a prezentat un comunicat de presă al Guvernului României, în care a declarat că va prelua, pentru un timp limitat, cu titlu interimar, responsabilităţile ministrului de externe, până când se va rezolva starea de blocaj din Ministerul Afacerilor Externe. [7]

După demisia de la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu s-a reîntors la funcţia deţinută înainte de a fi ministru, aceea de coordonator adjunct la Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), cu sediul la Viena (martie – decembrie 2007).

reprezentant al României.

Director al SIE

La data de 26 noiembrie 2007, preşedintele României, Traian Băsescu a înaintat Parlamentului propunerea de numire a lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe, rămasă vacantă din martie 2007, în urma demisiei lui Claudiu Săftoiu.

În 5 decembrie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului au validat numirea lui Răzvan Ungureanu la conducerea Serviciului de Informaţii Externe, cu 295 de voturi pentru (dintr-un număr de 318 parlamentari prezenţi). El a declarat înainte de votul pentru validarea sa în Parlament, că, dacă va fi numit în funcţie, nu concepe să apere altceva decât interesele naţionale.

Mihai-Răzvan Ungureanu vorbeşte fluent limbile engleză, franceză şi germană şi la nivel satisfăcător limba maghiară. Este căsătorit şi are un fiu.

Activitatea publicistică

Mihai-Răzvan Ungureanu a deţinut funcţii de redactor sau redactor-şef la o serie de reviste istorice dintre care menţionăm:

• redactor şef la revista „Dialog“ a Universităţii “Al.I.Cuza”, din Iaşi (1988-1992);

• redactor la “Arhivă genealogică”, editată de Academia Română, Bucureşti (din 1993);

• redactor la “Revue des Etudes Roumaines”, editată de către Fundaţia Regală Carol II – Academia Română, Paris – Bucureşti (din 1994);

• redactor la “Revista de istorie socială” a Universităţii “Al.I.Cuza” din Iaşi (din 1996).

• Din anul 1998 este coordonator al colecţiei Historia a Editurii Polirom, Iaşi – Bucureşti.

El a publicat peste 80 articole ştiinţifice. Dintre cărţile sale menţionăm următoarele:

• Documente statistice privitoare la oraşul Iaşi (1755–1828), 2 vol. (Iaşi, 1997) – în colaborare cu prof. dr. Ioan Caproşu;

• Marea Arhondologie a boierilor Moldovei (Iaşi, 1998);

• Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne (Iaşi, 2004);

• Rumänien [România] – în colaborare cu Thede Kahl şi Michael Metzeltin (LIT: Wien, Münster, 2006), ISBN 3-8258-0069-5.

Premii şi distincţii obţinute

Pentru activitatea sa din domeniul culturii şi diplomaţiei, Mihai Răzvan Ungureanu a primit următoarele premii şi distincţii:

• 1992 – Premiul Naţional al Revistei “22”, Bucureşti

• 1996-1997 – Premiul “Felix Posen” al Universitãţii Ebraice din Ierusalim, Israel

• 1997-1998 – Premiul “Felix Posen” al Universitãţii Ebraice din Ierusalim, Israel

• 1998 – Premiul “Vasile Pogor” pentru cercetãrile ştiinţifice privitoare la istoria oraşului Iaşi, decernat de Primãria Municipiului Iaşi

• 1999 – Premiul “Corneliu Coposu” al Organizaţiei de Tineret a PNŢCD pentru activitatea diplomatică în cadrul Ministerului Afacerilor Externe

• 2000 – Premiul “Dimitrie Onciul” al Fundaţiei Culturale “Magazin Istoric” pentru editarea lucrării Relaţiile româno-sovietice. Documente 1917-1934, vol. I, Bucureşti, 1999 (în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse);

• 2000 – Mare Ofiţer al Ordinului Naţional “Pentru Merit”, România [9];

• 2000 – Comandor clasa I al Ordinului Regal Dannebrog, Danemarca;

• 2004 – Premiile Academiei Române – Premiul Mihail Kogălniceanu pentru lucrarea Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne (Iaşi, 2004);

• 2007 – Meritul Diplomatic în Grad de Mare Ofiţer, România.

Sursa: Wikipedia

BIOGRAFIA NEROMANTATA – Mihai Razvan Ungureanu de la CC UTC la Externe si SIE

De la sefia UTC, in capul diplomatiei romanesti si apoi al Serviciului de Informatii Externe

Dupa informatiile aparute in presa centrala , Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi. Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei.

Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept o stea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant.

Presa a relatat ca studiile si cariera viitorului secretar de stat, apoi sef al diplomatiei romanesti sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros din Romania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulata Politica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii.

Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap.Ofiter de-al nostru sau de-al lor? Cat a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat intru-totul omerta securitatii. Nu s-a facut nici un fel de reforma in MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente ingrijoratoare. Rapirea din Irak si scandalul declansat de scrisoarea semnata de ambasadorul Cristian Colteanu sunt doar doua din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului fata de presedinte.

Totul a culminat cu arestarea celor doi muncitori romani acuzati de spionaj intr-o baza americana din Irak, despre care premierul Tariceanu a aflat din… presa.

M.R. Ungureanu, prins in lupta dintre palate

Demisionatul Ungureanu parea o victima sigura, un soi de Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. Nimic altceva decat o scoala de securisti europeana si, in acelasi timp, prilejul unui nou scandal financiar de aceasta data. Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza.

Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles. L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern.

Ungureanu si Episodul japonez

Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio.

O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului.

Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteau generalilor din ambasada (Staicu {tefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni.

Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se avea la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone.

Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.

Sponsorii eminentului Mihai Razvan Ungureanu

Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. .Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.

Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale.Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.

Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”.

Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania.

Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”.

Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.

“Luati mana de pe controlul politic al tarii!” Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat pina astazi.

Sursa: http://mariusmina.blogspot.com/2008/07/mihai-razvan-ungureanu-de-la-cc-utc-la.html

Racolarea lui Ungureanu de către SRI, blocată din afara țării

Nicolae Ulieru, cel care a avut cel mai lung mandat de purtător de cuvînt al SRI, după revoluție, afirmă că actualul director al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzație de trădare națională – și spune că e gata să ofere probe în acest sens, dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de resort, de control al SRI și SIE.

Prezent la Realitatea TV, lt.col. Ulieru a declarat că șeful SIE ”a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus „oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?” ” a spus fostul aghiotant al lui Virgil Măgureanu. El a adăugat: ”înainte de a fi secretar de stat, Mihai Răzvan Ungureanu a avut, ca istoric la Iaşi, o poveste, un scandal care l-a scos din anonimat.

El a făcut o conferinţă de presă în care a denunţat faptul că un ofiţer de la secţia judeţeană al SRI a încercat să îl racoleze. Şi ca urmare a acestei conferinţe de presă s-a constituit o celulă de criză în careul SRI, care a hotărât să îl demită pe ofiţerul respectiv, iar purtătorul de cuvânt din vremea aia, Nicolae Ulieru, să dea un comunicat care să condamne practicile nelegale ale acelui ofiţer. Relevanţa e următoarea, că acel ofiţer nu a fost un ageamiu. El a încercat recrutarea lui Mihai Răzvan Ungureanu pe nişte motive foarte întemeiate. Iar sacrificarea acelui ofiţer a fost făcut la dorinţa expresă a unui serviciu străin şi stat străin”.

Șeful SIE a tras sfori în cazul Hayssam

Ulieru a explicat, metaforic, mecanismul respectiv, prin care s-a blocat racolarea lui Ungureanu: ”Dacă eu, cetăţeanul Popescu, cad cu tronc unui serviciu străin pentru că sunt simpatic şi mă descurc bine în lume, când eu păţesc un asemenea necaz e normal ca acel serviciu să intervină şi la serviciul similar din România, respectiv la SRI”. Ulieru a mai spus că e gata să furnizeze date concrete comisiilor parlamentare de resort: ”Dacă Comisia parlamentară de control a SRI sau SIE vrea să mă asculte, aş putea spune lucruri interesante”. El a mai dezvăluit că același Mihai Răzvan Ungureanu a făcut intervenții pentru ca un avocat, exponent al unui grup israelian de lobby, să aibă acces de trei ori la Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să îi dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decît să confirme apartenența lui Ungureanu la un serviciu străin.

Ipoteză: SRI încearcă să blocheze numirea lui Ungureanu la șefia Guvernului

Acuzațiile lui Ulieru, un om care vine din sistemul serviciilor secrete și știe care este riscul declarațiilor tiribombistice în domeniu, sunt de o maximă gravitate, în condițiile în care Răzvan Ungureanu a fost ministru de Externe în trecut, iar acum conduce al doilea mare serviciu secret al țării. Care ar putea fi substratul acestui nou scandal? Foarte probabil, un nou episod al luptei între servicii care a marcat pe de-a-ntregul acest an.

Despre Mihai Răzvan Ungureanu se vehiculează tot mai intens, în ultimele zile, că va fi premierul desemnat de Traian Băsescu în cazul unei victorii în alegeri și al constituirii unei alianțe PNL-PDL, în legătură cu care șeful statului a început, deja, să dea anumite semne de deschidere. Ungureanu ar avea avantajul că este un apropiat al lui Băsescu, dar, în același timp, provine din PNL, ceea ce ar avea ca rezultat o coagulare mai solidă a grupării de dreapta pe cale să renască la guvernare, în două-trei săptămîni.

Pe de altă parte, s-ar putea ca SRI să nu îi convină ca marele rival, SIE, să obțină, peste noapte, o ”pilă” atît de puternică în conducerea statului, adică un premier, în pixul căruia stau atît bugetele serviciilor cît și alte posibilități. Oricum ar fi, declarațiile lui Ulieru nu pot și nu trebuie să rămînă fără urmări, dată fiind gravitatea lor excepțională.

Ana Pauker, pe peretele lui Mihai Razvan Ungureanu

Iata ce scrie Florin Dobrescu, pe buciumul.ro: “Cititi romani! Cititi si va cruciti!

Intai am crezut ca este o rautate gratuita. O facatura. In politica damboviteana loviturile murdare sunt un lucru obisnuit. Dar nu. Este adevarat. in presa din vara anului 2oo6, aparea o stire trecuta atunci aproape neobservata.

Sub titlul “Ana Pauker pe peretele lui Ungureanu”, Ziua din 28 iunie 2oo6 publica o stire din care reiesea ca actualul premier Mihai Razvan Ungureanu, pe atunci ministru de externe, refuza sa dea curs solicitarilor unui ONG de eliminare din sediul ministerului a tabloului Anei Pauker din galeria fostilor ministri de Externe ai Romaniei. Mai mult decat atat, Ungureanu afirma atunci, mandru, ca initiatorul afisarii tabloului este chiar el. (vezi 9am)

Socant, nu? socant mai intai tupeul pe care poate sa il aiba cineva ca sa afiseze cu ostentatie intr-o institutie publica din Romania, portretul unuia din principalii vinovati de genocidul comunist!

Pentru cei care nu cunosc foarte bine Istoria, cateva date credem ca sunt de folos.

Pe numele sau adevarat Hannah Rabinsohn, Ana Pauker s-a nascut in 1893 in familia unor negustori evrei din Codaesti-Vaslui. Activitatea sa sustinuta in Partidul Comunist o va propulsa rapid in ierarhia superioara a acestei agenturi a Kominternului.

Dupa un exil in URSS, unde se va ocupa cu fortarea prizonierilor romani de a participa la Divizia pro-sovietica Tudor Vladimirescu, in 1944 revine in Romania odata cu tancurile sovietice. Aici va deveni liderul neoficial al PCR si conducatoarea din umbra a tarii, ca executanta directa a lui Stalin. Va implementa politica se pauperizare prin foamete, de lichidare a taranilor fruntasi, de lichidare a opozitiei anticomuniste si rezistentei din munti, precum si de exterminare a elitelor natiunii romane.

E utila, credem, aceasta retrospectiva, pentru a incerca sa intelegem ce resorturi sufletesti l-au putut face pe un tanar intelectual din anul 2oo6 sa manifeste un astfel de atasament fata de memoria unei teroriste comuniste vinovate de exterminarea elitelor acestei tari.

Incercind sa deslusim raspunsuri, am aflat pe internet, printre biografiile dlui Ungureanu, un amanunt care nu este inca probat: acela ca ar fi descendentul unei familii de evrei intelectuali din Iasi. Dar nu posibila apartenenta a d-sale la aceasta nationalitate este grava, ci posibilitatea ca parintii ori bunicii tanarului premier sa fi fost tocmai unii dintre acei evrei – foarte multi la numar – care se vor fi facut in anii 40-50 instrumente ale instaurarii regimului comunist la noi.

Pentru a reteza dintru inceput elanul stangistilor care ma v or acuza de antisemitism, vreau sa precizez ca nu consider vinovata intreaga etnie evreieasca de apartenenta la curentul comunist al acelor vremuri. Dimpotriva. Au fost evrei loiali statului roman, care au suferit in aceleasi celule cu batranii nostri. Dar apartenenta unei ponderi insemnate a acestei etnii la miscarea comunista este o realitate pusa in evidenta si de cei mai corect-politici istorici.

Ori sa fie vorba de asimilarea, in perioada studiilor si in cea a uceniciei la ONG-urile sorosiste, a unor elemente ale dogmaticii trotzkiste, acel neomarxism care inceaca sa spele cadavrul intrat in descompunere al comunismului decedat pentru a-i conferi o noua fata umana?

Cred ca o analiza la originile familiei dlui Ungureanu – si o vom face, desigur – ne va putea aduce mai mult elemente in rezolvarea acestei enigme.

Ceea ce ramane este insa gestul. Care poate spune multe despre tanarul fan al “tovarasei” Ana Pauker”.

Sursa: Media Addict

Si o scurta sinteza a trecerii prin viata, in cateva puncte esentiale:

-1. a fost ales de Traian Basescu drept succesorul sau politic si crescut de mic in acest sens. “Nu poti sa spui ca, dupa ce un om a servit ca sef al unuia dintre serviciile de informatii, cu care vorbesc zilnic, un om pe care te bazezi mai ales in intalniri care nu sunt usoare, ca nu sunt cu sindicatele, mai poti pune un semn de intrebare ca nu ai avea incredere în el, ca nu e o chimie a increderii, in capacitatea lui de a fi responsabil, în capacitatea lui de a fi loial unor obiective de interes naţional, nu persoanei Basescu, in capacitatea lui de a organiza lucrurile?!” – Traian Basescu, Presedintele Romaniei, despre alesul sau, Mihai Razvan Ungu(r)eanu

-2. a fost secretar UTC, fost membru supleant al CC al UTC, iar acum, in loc sa fie consecvent propriilor principii, s-a transformat in simpatizant al ideilor “de dreapta”. MRU este imbibat de traseismul parvenitului care vrea cu orice chip sa ajunga cat mai sus, fara a castiga direct nicio confruntare.

-3. MRU nu a avut niciodata un serviciu adevarat, din care sa castige o paine cinsita, cum avem noi, toti romanii. A fost doar stipendiat si incalzit (pana acum pe margine) ca sa preia puterea.

-4. a avut cel mai scurt, dar cel mai “incarcat” mandat din istoria tarii. In scurta perioada, de doar 78 de zile, in care a fost prim-ministru s-a dovedit a fi cel mai zelos premier de dupa revolutie in ceea ce priveste instrainarea resurselor minerale ale tarii si in “privatizarea” sistemului energetic national strategic catre patronii sai spirituali (carora le datoreaza cariera) in tandem cu “presedintele” Traian Basescu.

-5. obedienta fata de patronii sai nu cunoaste limite, fiind egalata doar de nevoia sa patologica de parvenire. Pentru ca isi datoreaza atat studiile cat si devenirea politica unor forte oculte, straine de Romania, MRU este extrem de vulnerabil si complet inapt in a actiona pentru interesul national al Romaniei.

-6. NU este roman. Aici, desi exista numeroase informatii in acest sens, nu trebuie sa demonstram nimic! Luati aceasta afirmatie ca pe o axioma. In orice caz, cei care sunt romani autentici, care simt romaneste nu au niciun dubiu ca MRU nu este roman. Trebuie doar sa se uite cu atentie la figura lui care nu are nimic romnaesc in ea. Si sa-i asculte tanguielile fade, inautentice, atat de straine de noi.

-7. NU este un intelectual. Cel putin, nu unul cu opera. MRU se incadreaza in noua abordare politica a ultimilor ani de inlocuire a fetelor primitive de grobieni bolsevici care au acaparat scena politica in anii ’90 cu figuri mai soft, mai credibile in ochii unor romani satui de feudali primitivi. In acest trend se inscriu domnii Mihai Razvan Ungureanu, Mihail Horia Neamtu si Victor Ponta (oricum seamana destul de mult intre ei, semn ca neobolsevicii de astazi, fie nu au imaginatie, fie nu au un bazin de cadre suficient de generos). Asadar, MRU nu are opera. Are doar studii stipendiate gras de protectorii sai politici straini.

-8. MRU a fost lansat in constiinta publica pe fliera “Iosif Sava” (evreu din punctul de vedere al etnicitatii) si inclinam sa credem ca nu a fost vorba doar de o simpla coincidenta.

-9. a fost adus apoi de Andrei Plesu direct secretar de stat in Ministerul de Externe.Pentru necunoscatori, Andrei Plesu este fondatorul celei mai mari si mai perfide “crescatorii” de agenti straini, intitulata Grupul de Dialog Social(GDS), un ONG de trista amintire, stipendiat gras de reteaua Soros. Acest GDS “a dat tarii” cea mai sinistra colectie de demnitari-papagali din istoria recenta. MRU a ramas secretar de stat si in guvernul Nastase, apoi a fost numit ministru de externe de catre liberalul Calin Popescu Tariceanu, recuzat apoi de acesta pentru ca nu i-a dat niste documente. Dupa ce a fost recuzat de premier, presedintele l-a numit seful SIE.

-10. este un apropiat al retelei George Soros in Romania la a carei conducere s-a aflat la un moment dat. A fost membru al board-ului stiintific al Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa, Iasi – Bucuresti (1996-1998)

-11. este apropiat cercului de interese al magnatului evreu Marc Rich. De altfel, atat Rich cat si Soros i-au finantat studiile in strainatate. Rich este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.

-12. a manifestat un interes deosebit pentru studiile ebraice finantate de straini (din oportunism, din sentimentul apartenentei sau din ambele motive). In anul 1993 a sustinut masteratul in Studii Ebraice la Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies din cadrul Universitatii Oxford. Este membru al board-ului stiintific al Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa, Iasi – Bucuresti (1996-1998), membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997) si senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998).

-13 episodul japonez. Pe vremea cand era secretar de stat MAE, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio. O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat. Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor.

-14. Faptele de arme ale lui MRU la Ministerul Afacerilor Externe(MAE). Context: suntem in anul 2007. Fostul lider al CC al UTC, Mihai Razvan Ungureanu, crescut sub pulpana lui Andrei Plesu, la randul sau fost disident si, tototodat, fost bursier dublu la Humbold in perioada regimului comunist, casatorit in acelasi timp cu o fosta agenta DIE, este pe cale sa devina fost ministru de Externe pentru ca apoi sa ajunga fost sef al SIE si fost prim ministru. Dupa dezvaluiri cutremuratoare privind incarcerarea ilegala a unor romani in Irak si abandonarea lor de catre Ministerul de Externe, SIE si seful CSAT, fara a fi inconstiintat si Guvernul Romaniei despre abuzurile comise de catre trupele americane asupra unor cetateni romani, inca presedintele Romaniei tot se mai gandea daca sa semneze sau nu demiterea lui.

Romanii de pretutindeni – abandonati. In ciuda declaratiilor pompoase de la inceputul mandatului privind sprijinirea romanilor de pretutindeni si din jurul granitelor, MAE a tinut contactul doar cu gastile care servesc interese anti-romanesti.

Cedarea Mostenirii Gojdu. Prin Acordul din octombrie 2005 dintre guvernele Romaniei si Ungariei, Ungureanu a semnat cedarea averii Gojdu ramase in Ungaria in beneficiul statului ungar, in ciuda opozitiei Bisericii Ortodoxe Romane care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu.

Minciuna ministeriala de la Moscova. Dupa o vizita intreprinsa in Federatia Rusa a sustinut ca a transmis Patriarhului Alexei un mesaj din partea Patriarhului Teoctist – afirmatie respinsa imediat de Biserica Ortodoxa Romana.

Austro – Ungureanu. „Romania ca si un nou land federal (al Austriei n.red.)“ a titrat cotidianul austriac Die Presse pe 4 martie 2006 un interviu cu ministrul Mihai Razvan Ungureanu, care a declarat „Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal“.

Marea Neagra si diplomatia schioapa. In ciuda anunturilor entuziaste privind realizarea cooperarii la Marea Neagra si a milioanelor de euro cheltuite, diplomatia condusa de Ungureanu a incasat esec peste esec in zona.

Pierderea relatiilor cordiale cu Vaticanul. Romania s-a indreptat catre un conflict diplomatic cu Vaticanul dupa ce intr-un document adresat Guvernului, ministrul Ungureanu recomanda masuri de publicitate pentru a-l pacali pe Suvernul Pontif in privinta afacerii din jurul Catedralei Sf Iosif.

Ungureanu si limba romana. In mai 2006, Ungureanu a declarat ca cetatenii de peste Prut vorbesc „o varianta a limbii romane“, un fel de „light Romanian“ („romana usoara“). Critica ZIUA a declansat un razboi murdar la adresa ziaristilor si a libertatii de expresie in Romania.

-15. Ana Pauker, pe peretele lui Mihai Razvan Ungureanu. Sub titlul “Ana Pauker pe peretele lui Ungureanu”, Ziua din 28 iunie 2oo6 publica o stire din care reiesea ca actualul premier Mihai Razvan Ungureanu, pe atunci ministru de externe, refuza sa dea curs solicitarilor unui ONG de eliminare din sediul ministerului a tabloului Anei Pauker din galeria fostilor ministri de Externe ai Romaniei. Mai mult decat atat, Ungureanu afirma atunci, mandru, ca initiatorul afisarii tabloului este chiar el. (vezi 9am)

-16. MRU a fost acuzat ca este agent strain; implicat in cazul Omar Hayssam. In toamna anului 2009 el a fost acuzat de catre fostul purtator de cuvant al Serviciului Roman de Informatii (SRI), Nicolae Ulieru, ca ar fi agent al unei puteri straine.

“Daca Comisia parlamentara de control a SRI sau SIE vrea sa ma asculte, as putea spune lucruri interesante”, declara la vremea respectiva locotenent-colonelul Ulieru, cel care a avut cel mai lung mandat de purtator de cuvant al SRI dupa revolutie.

El a mai dezvaluit ca acelasi Mihai Razvan Ungureanu a facut interventii pentru ca un avocat, Mordechai Tzivin, exponent al unui grup israelian de lobby, sa aiba acces de trei ori la Omar Hayssam, sirianul acuzat de terorism si organizarea rapirii jurnalistilor romani in Irak, pe vremea cand era incarcerat in Romania, fara ca procurorul de caz sa ii dea aprobare, lucru care, in opinia lui Ulieru, nu face decat sa confirme apartenenta lui Ungureanu la un serviciu strain.

Fostul purtator de cuvant al SRI a mai declarat, fiind invitat la Realitatea TV, ca seful SIE “a avut o ascensiune fulminanta pentru conditia lui de tanar istoric anonim de la Iasi. Eu, cand am auzit numirea lui Mihai Razvan Ungureanu la SIE, am avut o tresarire. Am spus oare presedintele chiar nu stie cine e omul asta, sau SRI nu l-a informat?”, a spus in 2009 fostul aghiotant al lui Virgil Magureanu.

-17. Scandalul recrutarii de catre SRI. “Inainte de a fi secretar de stat, Mihai Razvan Ungureanu a avut, ca istoric la Iasi, o poveste, un scandal care l-a scos din anonimat. El a făcut o conferinta de presa in care a denuntat faptul ca un ofiter de la sectia judeteana al SRI a incercat sa il racoleze. Si ca urmare a acestei conferinte de presa s-a constituit o celula de criza in careul SRI, care a hotarat sa il demita pe ofiterul respectiv, iar purtatorul de cuvant din vremea aia, Nicolae Ulieru, sa dea un comunicat care să condamne practicile nelegale ale acelui ofiter. Relevanta e urmatoarea, ca acel ofiter nu a fost un ageamiu. El a incercat recrutarea lui Mihai Razvan Ungureanu pe niste motive foarte intemeiate. Iar sacrificarea acelui ofiter a fost facut la dorinta expresa a unui serviciu strain si stat strain”, a mai precizat Ulieru.

-18. “MRU a avut cateva mari tentative de a deturna activitatea Serviciului de Informatii Externe(SIE) de la scopurile sale legale, firesti. A fost izolat, e adevarat destul de tarziu, de profesionistii care au inteles ce urmareste acest IMPOSTOR, ajuns in fruntea spionajului Romaniei. Bineinteles, cu inalte complicitati. Externe dar si interne. Pana a fost izolat in SIE, si inainte, ca ministru de Externe, MRU a actionat devastator impotriva Romaniei. MRU a fost printre cei mai vulnerabili demnitari, dupa cei care i-au girat promovarile; a ramas, in continuare extrem de vulnerabil, deci este totalmente incompatibil serviciului public loial Romaniei. Nu-l leaga absolut nimic nobil de tara noastra, al carei teritoriu il locuieste si a carei cetatenie o detine alternativ. Inselator, inselator… Nu este nici pe departe un erudit, un om de stiinta sau altceva. Are trei mari “calitati”: mitoman cu staif, poltron patentat, cleptocrat dovedit. Este un jalnic impostor, cu un CV umflat, un ambalaj amagitor pentru un spirit si suflet gol”, a aratat un fost general SRI de la varful institutiei.

-19. Patron spiritual pentru agenti de influenta, cu fonduri deturnate de la SIE. ”ICR a fost folosit si pentru deturnarea fondurilor operative secrete ale SIE in diverse buzunare, precum si pentru plata unor operatiuni ilegale de infestare si agitare a vietii politice”. Despre actorii guralivi din presa si politica: “Tapalaga este in solda straina, ca si M. Macovei, cu care se afla in aceeasi barca. TRU – Traian Razvan Ungureanu – a fost expediat de la BBC ca suspect contagios de KCI – Kaghebita Cronica Incurabila. Mircea Marian este un caz de notorietate, cu loc garantat in patologia fatarniciei si a delatiunii. Robert Turcescu a fost extras de Gabriel Oprea de unde era, fiind incantat de gradul “onorific” de colonel, apoi plasat sub umbrela DGIA si gadilat de SIE sub Ungureanu. Aceleasi initiale, cu directie spre aripile internationaliste tradatoare ale celor doua servicii, sunt scrise cu vopsea reflectorizanta si pe fruntea lui I.T. Morar si Mircea Toma de la Agentia de Monitorizare a Presei, ultimul fiind si unul dintre coordonatorii principali ai Retelei Soros in Romania, alaturi de Alina Mungiu Pippidi.

-20. implicat in evenimentul in urma caruia a murit Teo Peter. Senatorul Ion Stan de la tribuna Parlamentului afirma pe 12 iunie a.c.: “un astfel de comentariu readuce in atentie circumstantele accidentului in care a decedat Teo Peter si ne dezvaluie ca autorul uciderii din culpa nu a fost soldatul american, ci fiul, minor si beat la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la Bucuresti. Soldatul, protagonistul unei relatii sexuale cu o minora, fiica unui membru al Consulatului SUA, care a fost determinat sa preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul cheie trebuia “sa nu mai fie gasit”. Mihai Razvan Ungureanu, de la carma MAE si a SIE, a facut tot ce trebuia ca martorul sa nu fie identificat si prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea, nu atat a acuzatiilor, cat mai ales a persoanei care s-a aflat la volan in momentul producerii accidentului.”

-21. Actor principal la minciuna PDL care a incercat, fara succes, la alegerile locale sa-i manipuleze groslan pe romani. Dupa ce a incercat faza cu verdele crud in loc de portocaliu, PDL mai incearca sa mai vopseasca inca o data gardul ca sa nu se vada leopardul. In disperare de cauza, ca sa salveze dinozaurii partidului, PDL l-a aruncat in fata pomadat si spoit, tocmai pe “omul lui Basescu”, domnul MRU. Probabil PDL isi imagineaza ca sub aceeasi umbrela cu PNTCD si Forta Civica are mai multe sanse pe 9 decembrie.

-22. MRU si-a cumparat un partid, Forta Civica, unde au migrat apoi toti traseistii si PSD-istii “de dreapta”. “I-am gasit, in primele randuri, pe Ion Bazac si Marian Saniuta, fosti ministri PSD. Carevasazica, doi domni care, pana mai ieri-alaltaieri, semnalizau stanga, iar acum au virat brusc la dreapta. Nu-i vorba, se mai intampla! Nu trece mult si urca pe scena celebrul dansator si interpret Edmond Talmacean(fost lucrator SRI), venit de la PNL, via PDL. N-avea cum sa treaca neobservat, caci dumnealui e bufonul ce nu poate lipsi de la o curte care se respecta…Camerele gliseaza mai departe identificandu-i, din multime, pe distinsii anonimi Danut Liga si Stefan Pirpiliu, ambii deputati, alesi pe listele PDL. Adevarat ca, in cazul celui dintai, dupa doua-trei opriri pe la alte partide. C-asa se poarta pe la noi!

Dar ce mi-a zdruncinat si mai tare speranta in dreapta lui MRU a fost reactia dumnealui la acuzele ca a pornit cu stangul, primind la san un pluton de traseisti: „Traseismul chiar este o tema falsa” si, respectiv, „traseismul comporta definitii multiple”. Curat, de dreapta, n-ai ce zice!

Alianta „Romania Dreapta” este o gluma stupida. O perversitate politică pentru ametit prosti. Ea este formata din activisti comunisti, secretari de partid, membri B.O.B. si mai tinerii secretari UTC gen MRU, presedinţi si vice, secretari si membri de marca ai fostelor UASCR-uri (Uniunea Asociatiilor Studenţilor Comunisti din Romania), organizatii monolit, fara sprijinul carora nu primeai casa, frigider, televizor si nu vedeai nici cariera la oras. Această adunatura de cadavre vidate a format noua dreapta romaneasca. Din organizatia de tineret a PCR avem astazi foarte multi „democrati” sau „independenti”, dar, in numele libertatii, au ramas legati de organizatia de baza. De aici, foarte posibil sa vina si prescurtari, care au devenit celebre: UTC, TRU, MRU, GRU, KGB şi aşa mai departe.

-23. Este las si adopta o atitudine securistica, profund manipulatoare. In loc sa-si accepte soarta si sa candideze in Moldova lui natala, MRU este, mai nou, banatean de conjunctura, gasindu-si refugiul in vremuri politice tulburi in fieful colegului sau si protejatului lui Basescu, domnul Gheorghe Falca. In acest fel acest personaj spera sa-si asigure supravietuirea politica prostindu-i pe aradeni in tandem cu un alt ochelarist penibil, domnul Mihail Neamtu.

”Candidez la Arad si pentru ca Banatul a fost intotdeauna in avanpostul dreptei politice, in Banat Forta Civica are organizaţii puternice ” – MRU

-24. Are un slogan ridicol, de o abjectie rara – “cu Aradul in inima”. O ironie grosolana, care lasa loc la tot felul de interpretari cu privire la locul exact in care ar mai putea fi luat Aradul de catre acest iesean prin nastere si strain prin etnicitate.

-24. In disperare de cauza, isi face campanie electorala la penticostali, alaturi de celalalt ochelarist. MRU este adus de aliatul sau politic, Gheorghe Falca, la slujbele „fratilor” baptisti, la sfarsitul carora ambii sunt chemati de catre pastori la amvonul bisericii, de unde edilul si candidatul ARD tin discursuri politice.

-25. Ii place luxul. Se plimba cu un Jeep Volkswagen Touareg V6 TDI 4XMOTION, al carui pret incepe de la circa 40.000 de euro, considerat de catre compania germana de autovehicule SUV de lux drept “maximum in confort, siguranta si placere”, cu numarul de inmatriculare B 11 PBN, pus la dispozitie de catre Serviciul de Protectie si Paza (SPP) cu tot cu benzina, sofer si bodyguard. Drept rasplata pentru cele 78 de zile in care a incercat sa puna tara pe tava strainilor.

-26. Ii place unguentul delicat. Ii plac parfumurile, unguentele, vinurile fine si vita japoneza Kobe de 3.500 lei kilogramul. In doar 78 de zile de guvernare, Ungureanu a cheltuit peste 10 miliarde de lei vechi pe lotiuni, parfumuri, mese oficiale, aranjamente florale, foie gras, vin Sollaia, caviar si…vita Kobe.

-27. Traficul de pe aeroportul Baneasa a fost mutat pe Otopeni ca sa nu fie deranjata vila (si somnul) domnului MRU, construita in perimetrul aeroportului, dupa cum sustine si actualul premier, Victor Ponta.

-28. A fost uns de OMV prin intermediul sotiei sale, probabil in perspectiva (acum putin probabila) de renegociere a redeventelor pentru petrol din postura de premier a domnului MRU – un caz de o gravitate deosebita, un adevarat atentat la siguranta nationala a Romaniei.

-29. Wikipedia minte! Mai nimic dintre lucrurile care i-au pigmentat puternic biografia, nu apare in biografia sa siropoasa, romantata, de pe Wikipedia.

Etc, etc, etc…

CT POPESCU

Biografia romantata:

Cristian Tudor Popescu s-a nascut la 1 octombrie 1956 la Bucuresti. A absolvit în anul 1981 Facultatea de Automatizări şi Calculatoare din Bucureşti, obtinand diploma de inginer. Din anul 1991 este angajat al cotidianului Adevarul ca redactor sef adjunct (1991-1996) si apoi ca redactor sef (1996-2005). De asemenea, a fost redactor-sef al săptămanalului Adevarul literar şi artistic (1996-2000). In anul, demisioneaza de la cotidianul Adevarul alaturi de alti 81 de jurnalisti si împreuna cu Mircea Dinescu fondeaza ziarul Gandul.

A avut numeroase aparitii in mass-media, indeosebi in cadrul unor incitante talk-show-uri, fiind invitat permanent la emisiunile televizate Cap si Pajura (social-politic), impreuna cu Emil Hurezeanu si CineTePrinde (în calitate de cinefil).

In martie 2003, este ales presedinte al Clubului Roman de Presa, demisionand din această functie in noiembrie 2006, pe motivul “mercenarilor din presa româneasca”.

In februarie 2007, Cristian Tudor Popescu, a candidat la aceasi functie pentru inca un an si a fost votat cu 113 voturi pentru, 16 împotriva şi 8 abţineri.

Sursa: Wikipedia

Biografia neromantata:

Popescu Cristian, născut la 1 octombrie 1956, în Bucureşti, fiul lui Tudor şi Victoria, inginer, divorţat (pentru a patra oară), domiciliat în str. Feroviarilor nr. 52, Bucureşti.

Când a venit la „Adevărul”, în ianuarie 1990, mult timp după ce zgâlţâiala din decembrie se terminase, Popescu Cristian a dormit nopţi la rând pe câteva mese de la secţia „scrisori”, aflată la mezanin. La vreo săptămână, binefăcătorul său (pe care avea să-l trădeze în scurt timp), Darie Novăceanu, director al ziarului „Adevărul”, a făcut uz de influenţa lui la Petre Roman şi la primarul abia numit al Bucureştiului, spre a-i da lui Popescu un apartament în cartierul „Aviaţiei”.

Liniştit dinspre partea casei, Popescu şi-a luat un pseudonim, Cristian Tudor Popescu (CTP), şi a început să scrie la comanda lui Darie, în funcţie de interesele FSN-ului şi ale lui Petre Roman. Dar de ce nu avea casă? Simplu. Fiindcă fusese dat afară şi din locuinţă şi de la serviciu de către foştii săi colegi la Revoluţie din cauza comportamentului abuziv pe care şi-l permitea în calitate de „nepot” al lui Iulian Vlad, şeful Securităţii ceauşiste. Iar pseudonimul şi l-a luat spre a nu fi recunoscut de ei.

Popescu Cristian, pe numele său real, a lucrat la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica”, unitate controlată strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul în str. Caransebeş nr. 1 (aproape de Piaţa Chibrit) şi cu punctul de lucru unde era angajat Popescu în str. Coralilor nr. 4 (în Dămăroaia). Revoluţia l-a prins lucrând în directa subordonare a lui Adrian Vlad – fiul lui Iulian Vlad – care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la „Geofizica”. De altfel, o vreme, CTP l-a angajat şi pe Adrian Vlad la „Adevărul”.

Darie Novăceanu şi-a făcut din Popescu omul bun la toate, punându-l să semneze toate mizeriile pe care el, în calitate de director, nu şi le permitea (în favoarea mineriadelor, împotriva lui Coposu etc.). Pe de altă parte, Novăceanu a încercat să-şi treacă „Adevărul” pe numele lui printr-o privatizare frauduloasă, luându-l tovarăş la parte pe, aţi ghicit, C.T. Popescu. Numai că redacţia a prins de veste şi l-a dat afară pe Darie Novăceanu. Popescu a rămas, şi încă pe funcţie, pentru că avea în această mârşăvie nedusă la capăt un mare merit: el l-a trădat pe Darie Novăceanu, în timpul şedinţei de „demascare” fulminantă.

CTP a rămas liniştit în redacţie ca redactor-şef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare până în ianuarie 1996. Atunci, după demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a făcut redactor-şef, primul său sfetnic. Din acel moment, cei doi au început marile lor afaceri necinstite, avându-l ca mentor şi susţinător pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi să-şi facă vile la Breaza, iar pe Tinu să-şi construiască mai multe vile şi în Bucureşti.

C.T. Popescu şi-a făcut şi un credit preferenţial la BCR, ilegal, pe care în scurt timp a fost nevoit să-l returneze înainte de termen, fiindcă povestea răsuflase în presă. Tot atunci şi-a vândut şi vila de la Breaza. Tunul vieţii, Popescu l-a dat tot pe mâna lui Taher, în decembrie 2002, când arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca să cumpere acţiunile ziarului „Adevărul” de la ceilalţi colegi ai lui şi să le strângă într-o singură mână – pe moment a lui Tinu. Toţi redactorii şi foştii redactori ai lui Tinu au fost păcăliţi cu câte un dolar, doi pe acţiune (în total 720.000 de acţiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de dolari! De ce? Fiindcă CTP a fost cel care i-a îndemnat pe ceilalţi să vândă, nespunând însă ce sumă fabuloasă a luat el!

La scurt timp, în ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit în împrejurările deja cunoscute. C.T. Popescu a influenţat ancheta cât a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. Şi tot el, se spune, a avut acces la seiful în care Tinu îşi ţinea dolarii necheltuiţi pe acţiuni, de la Taher. Imediat a preluat funcţiile lui Tinu de preşedinte CRP şi de director la „Adevărul”, fixându-şi un salariu de 10.000 de euro. Împreună cu Anna Maria Tinu l-a scos de la moştenire pe fiul natural al celui ce-l făcuse „om”, Andrei Iucinu-Tinu.

Între timp, s-a pus pe făcut alţi bani, înşelând Fiscul şi pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere de către „Adevărul” şi firmele lui căpuşă Tipo-Media şi Media Soft, care încasau toţi banii. Firmele aveau doar câte o cameră în spaţiul ziarului „Adevărul” la Casa Presei şi câţiva salariaţi, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct, ci prin câţiva interpuşi, în special pe numele amantei sale, Serinela Spătărelu, care încasa sute de mii de euro pe an, numai prin această învârteală. În plus, gaşca lui CTP iniţia mari tunuri de presă şi punea la cale şantaje de sute de mii de euro, aşa cum susţine bunăoară omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Românesc).

În anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hoţii şi l-a scos din funcţia de preşedinte al C.A. al ziarului „Adevărul”, astfel că Popescu, împreună cu ciracii săi, a înfiinţat ziarul „Gândul”, încercând să distrugă „Adevărul” – fără scupule, călcând pe cadavre – aşa cum procedase şi în cazul lui Darie Novăceanu sau în cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu. La înfiinţarea noului cotidian, el a acoperit 35 la sută din capital, susţinând că banii îi are din acţiunile vândute lui Dumitru Tinu la „Adevărul” (suma de 650.000 de dolari, cum a declarat amanta oficială a lui Tinu, Emilia Iucinu).

Între timp, C.T. Popescu îşi cumpărase şi vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea ce ar face interesantă o declaraţie de avere din partea lui.

După un an de zile, „Gândul” lui Popescu a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumătate vândute) şi, în disperare de cauză, l-a vândut lui Sârbu, mai exact firmei americano-evreieşti care deţine grupul „Pro”. Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, s-a retras din afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Mulţi bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu, căruia i-a făcut mari servicii blocând anchetele împotriva lui, ca şi de la S. O. Vântu, apărând frecvent la posturile acestuia. Cu un prilej când Popescu s-a dezis de Vântu, acesta a comentat sec: „mare om, mare caracter”. Într-adevăr!

Şeful gazetarilor din România, cel ce a rămas preşedintele CRP, după ce s-a răzgândit, urmând modele mai celebre, are o avere de invidiat, în ciuda sărăciei ostentative pe care o afişează. Acum este în topul gazetarilor pricopsiţi, cot la cot cu alte „caractere” de „calibrul” lui. Rămâne de văzut cu ce se va alege. Şi nu doar în privinţa averii.

Sursa: Informatia.ro

TRENINGURIST, pseudo-jurnalist, conserva KGB, agent de influenta, plagiator, antiroman, anticrestin, profanator. In trei litere: CTP. IN ATENTIA BOR

Acelasi CTP la emisiunea “Cap si Pajura”, la cererea lui Hurezeanu: “Religia ortodoxa in Romania nu a facut aproape nimic pentru civilizarea Romaniei, pentru cultura Romaniei – ar fi putut sa faca mult mai multe – si mai ales pentru valorile morale din aceasta tara. Biserica romaneasca nu a oferit – cu unele, exceptii, foarte putine, si care nu apartin Bisericii Ortodoxe – nu a oferit niste modele morale, nu a oferit martiri si nu a oferit sfinti autentici.”

“Stiti ce-a facut?”, intreaba Hurezeanu.

“Ce-a facut? Botezuri, nunti si-nmormantari”, raspunde scarbit CTP.

Hurezeanu continua: “A facut un singur lucru, neinsemnat: datorita ei a supravietuit poporul roman.”

CTP: “No! Nu domnule Hurezeanu, poporul roman a supravietuit datorita naturii sale vegetale – cum bine spunea Ana Blandiana! Sau si mai mult decat vegetale: naturii sale pamantoase, lutoase. Ma-ntelegeti? Plastilinice! Daca infigi baioneta intr-o plastilina nu faci mare lucru…Acum 25 de ani numeam Romania, intr-o povestire, Pseudonia – tara pseudo. La fel si acum.”

De amintit si de alte insulte la adresa crestinilor proferate la emisiunea trecuta, din Vinerea Mare.

CTP zambind sarcastic: “Eu sunt in alb, in ‘Vinerea neagra'”

Min 21: “… Acesti oameni ar trebui sa fie aproape de Dumnezeu inca de pe pamant, nu dupa ce inviaza (sic!)…Priviti si dvs ce ‘patern’, ce tipar are aceasta sarbatoare: avem postul, care este negru intr-o anumita portiune, si care este o exagerare, o fortare, dupa parerea mea. Dupa care, odata cu invierea… ce se intampla? Cum celebram asta? Ne indopam! Cu drob de miel, cu oua, cu cozonac! La limita indigestiei! Toata lumea se apuca sa manance in nestire… Asa se simbolizeaza inaltarea la cer!… Bucuria mi-o manifest bagand la mat? Da, ca altfel nu esti credincios, esti pacatos!”

Min 38: CTP: “Asta incercam sa spun: ca superficialitatea credintei in Romania, credintei ortodoxe, care se bazeaza mai mult pe ritual, pe protocoale: te duci la biserica, dai bani, pui in cutia milelor, chemi popa sa-ti dea cu pamatuful prin casa, s.a.m.d., acestea sunt importante; de vreme ce credinta profunda care nu are nici o legatura cu sarbatorile legale religioase, nu are nici o legatura cu a face donatii, ei bine, acest tip de credinta (?!), profunda cu adevarat nu prea exista in Romania. Asa cum se vede, aceasta tara nu a dat nici sfinti, nici martiri, decat extrem de putini putini…”

Hurezeanu (cu o jumatate de gura): “N-as generaliza. In orice caz nu exista la nivelul portativului public (?!), desigur”.

Sursa: Victor Roncea

Sursa Foto: Victor Roncea

WikiLeaks: Si CTP-ul turna de zor la Ambasada SUA

Cristian Tudor Popescu, seful lui Bogdan Chirieac de la Adevarul si Gandul, a turnat si el la Ambasada SUA, dupa cum arata cablogramele Wikileaks. Acesta explica faptul ca e prieten cu Mircea Geoana, dar pe care il considera cam sovaielnic. Se pare ca la ambasadorul SUA aveai mare trecere la acea vreme daca te dadeai prieten cu Mircea Geoana, fost ambasador al Romaniei la Washington, omul pe care l-ar fi vrut americanii de presedinte. In acelasi timp, chiar Mircea Geoana se dadea mare pe la Ambasada SUA, afrimand: “Sunt number one”.

Intr-o telegrama din decembrie 2006, Ambasada SUA de la Bucuresti descrie sedinta parlamentara de condamnare a comunismului si citirea raportului Tismaneanu de catre Basescu. Cu aceasta ocazie, functionarii diplomatici americani de la Bucuresti noteaza ca Mircea Geoana a pierdut ocazia sa se distanteze de Ion Iliescu, un fost comunist, dar si ca Titus Corlatean a spus Ambasadei ca Vacaroiu nu a linistit sala pentru ca ii era frica pentru securitatea lui fizica, scrie Kamikaze.

In finalul telegramei se pomeneste si o intalnire privata a lui Cristian Tudor Popescu cu diplomatii americani, in care jurnalistul spune ca e prieten de 20 de ani cu Geoana, dar ca acesta din urma isi face rau si are aceeasi problema ca intotdeauna: e sovaielnic. Cristian Tudor Popescu era la acea vreme seful Clubului Roman de Presa si fusese introdus in cercurile ambasadei SUA de catre subalternul sau Bogdan Chirieac, campion al dezinformarilor wikileaks, dupa cum s-a vazut dintr-un articol anterior.

CTP, despre scursurile Wiki referitoare la Romania

“Am o singura intrebare in legatura cu scursurile Wiki referitoare la Romania: americanii astia bugetari de la Ambasada SUA, care transmit aceste vorbe supte din gura targului drept “informatii”, sunt mai bine sau mai prost platiti ca SRI?”, scrie Cristian Tudor Popescu intr-un editorial publicat luni in Gandul.

Sursa: Agentia de Investigatii Media

LEONTE RAUTU

Leonte Rautu, nascut Lev Oigenstein (n. 28 februarie 1910 – d. 1993) este nominalizat de „Raportul Tismaneanu” printre cei „responsabili de mentinerea si perfectionarea regimului criminal” comunist din Romania.

In perioada 1956-1965 a fost seful Directiei de Propaganda si Cultură a CC al Partidului Comunist Roman, fiind numit de „Raportul Tismăneanu”, la pagina 659, „dictatorul culturii române”.

In anul 1931 a devenit membru al Partidului Muncitoresc Roman. La sfarsitul anilor 1930, a fost redactor la ziarul comunist Scanteia. A plecat în Basarabia după ce aceasta a fost anexată de Uniunea Sovietica.

In URSS a lucrat initial ca secretar de redactie la gazeta Pamant sovietic din Balti (RSS Moldoveneasca), după care a trecut pe la o cariera de nisip din Carpovka, dar şi prin colhozurile Uniunii Sovietice. Activitatea din URSS o incheie ca redactor la Editura Limbi Straine si redactor responsabil la Comitetul de Radio de la Moscova (1943–1945).

Dupa razboi a devenit ideologul PCR. A colaborat cu Iosif Chisinevschi pentru „impunerea dogmelor staliniste asupra culturii romane”. Din 1948 devine membru al CC al PCR, membru al Comitetului Politic Executiv (1955-1981), secretar al CC al PCR (1965-1969), vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1969-1972), rector al Academiei de studii politice „Stefan Gheorghiu” din Bucuresti (1972-1982).

In interviul cu politologul elvetian Phillipe du Bois, Rautu a recunoscut ca regimul comunist a ucis zeci de mii de oameni, „insă fara sa arate cea mai mica parere de rau fata de crimele comise”.

A avut doua fiice, Anca Rautu-Oroveanu (profesor la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti) si Lena Rautu-Coler (Koller).

Bibliografie:

Wikipedia

Raportul Tismaneanu

BLOGUL LUI VICTOR RONCEA

http://www.badpolitics.ro/

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează