Despre asumarea actului de cultură și despre încrederea în viitorul valorilor Centrul de Cultură “George Apostu” din Bacău „ Teatrul nostru cel de toate zilele...”

apostu Muzeu BacauCentrul de Cultură „George Apostu” din Bacău aduce actorii români ai Teatrului „Sterija” din Vârșeț la cea de-a V-a ediție a „Reuniunii Teatrelor Naționale din România și Republica Moldova” Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău aduce la cunoștința publicului iubitor de manifestări artistice din domeniul artelor spectacolului derularea unui nou parteneriat ce are ca obiectiv promovarea secției în limba română din cadrul Teatrului Național „Sterija” din Vârșeț (Serbia).

România prezintă „Videogramele unei națiuni“ la festivalul EUROPALIA . O producție de filme patronată de către Institutul Cultural Român

EUROPALIA 2O necesară interogație ... Poate fi prezentată prin intermediul cinematografiei istoria recentă a unei țări? În ce măsură realitatea este deconstruită și reconstruităideologic în film și în ce măsură cea de-a șaptea artă reflectă fidel cele mai importante teme ale unei societăți contemporane? La 30 de ani de la Revoluția din 1989, Institutul Cultural Român propune în cadrul festivalului EUROPALIA o selecție de filme care evidențiază momente importante ale tranziției sociale și culturale din România ultimelor opt decenii: de la filme de propagandă la filme subversive, de la național-socialismul idilic la realismul Noului Cinema Românesc.

VIDEO - E UIMITOR cum poți ajunge la stele... Ceremonia de absolvire pentru un tânăr cu autism a fost făcută in liniște deoarece orice zgomot puternic l-ar fi afectat

absolvire in liniste persoana autism AmericaCeremonia de absolvire pentru un tânăr cu autism a fost făcută in liniște deoarece orice zgomot puternic l-ar fi afectat, așa ca absolvenților și tuturor celor prezenți li s-a cerut sa nu aplaude sau se strige.

"Un lucru uimitor a avut loc la absolvirea Colegiului Carmel, unul dintre studenții noștri, Jack Higgins, a fost prezentat cu diploma, Jack a absolvit după 8 ani, este un membru minunat al comunității noastre de studenți, Jack are autism și probleme senzoriale. La absolvire, corpul elevilor și câțiva mii de persoane au fost rugați să nu bată sau să se înveselească, astfel încât Jack ar putea participa. Ceea ce a urmat nu a fost decât un miracol...am ajuns la stele. - Principal Lou Riolo. Reactiile au venit imediat, mama unui copil cu autism spunea " Ca părinte al unui copil autistic, asta mă face să plâng. Un grup atât de mare de copii. Felicitări pentru clasa din 2019...", "Ce film grozav! Sunt producător la Good Morning America și ne-ar plăcea să scriem o poveste despre asta. Mi-ar plăcea să iau legătura cu domnul Riolo sau cu cineva din district... Mulțumesc foarte mult pentru ajutor!", Patrick Swift, un cetatean american a spus " Atât de mândru sunt de vechiul mea liceu! Lou Riolo este motivul pentru care am absolvit liceul. Peste 20 de ani el a fost un educator fantastic plin de compasiune și a făcut lucruri minunate..."

Ecaterina STROESCU

Nostalgia altor vremuri... TU mai ții minte cum se joacă Flori, Fete sau Băieți și Lapte gros?

Jocul Lapte grosFiecare generație își are jocurile și secretele ei pentru a defini distracția. Cei născuți în anii 70-80 au avut resurse materiale puține, dar pe de altă parte au avut o infinit mai multă disponibilitate către joc și implicare în joc. Dacă te recunoști în această succintă descriere, mai ții minte cum se joacă Flori, Fete și Băieți?

INCEPE Festivalul Internațional de Film Buzău - BUZZ - un festival dedicat filmului european. VEZI AICI DETALII SI CE PROIECTII RULEAZA!

Festival Film BUZZTimp de o săptămână vă invităm la film european de lungmetraj, scurtmetraj, documentar, film studențesc, evenimente speciale și proiecții-surpriză. Nu ratați cele mai bune filme din România și Europa! INTRAREA ESTE LIBERĂ! Locul desfasurarii evenimentului? 

Sala Teatrului George Ciprian, Sala Amfiteatru si in curtea Interioară a Muzeului Judeţean Buzău.

În total, 28 de filme din 16 țări europene vor concura pentru trofeele BUZZ în 2019, iar proiectele câștigătoare vor fi alese de jurii alcătuite din profesioniști ai industriei cinematografice din România și alte câteva țări europene, în timp ce publicul va fi invitat să își voteze filmul preferat, care va fi premiat cu trofeul Pop BUZZ.

Din juriile BUZZ IFF 2019 fac parte: Irina Margareta Nistor, actrița Georgia Tsangaraki, Massimiliano Nardulli (secțiunea lungmetraj), actrița Diana Cavallioti, regizorul Doru Nițescu și Vasiliki Maltasoglou (scurtmetraj și film studențesc) și regizorul Marius Șopterean, producătorul George Kalomenopoulos și profesorul buzoian Dan Solcan (documentar).

În competiția de lungmetraj vor participa 6 filme: „Să nu ucizi”, un film de Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru, bazat pe o poveste adevărată, drama rusească „Ambivalență”, în regia Valeriei Motorueva, dramedia franceză „Dreptate pentru Marchal”, în regia lui Robert Ly, thriller-ul „Werner Gruber”, realizat de regizorul moldovean Igor Sadovski, un thriller portughez – „Carga” – regizat de Bruno Gascon și drama „Holy Boom”, în regia grecoaicăi Maria Lafi.

În competiția de documentar a BUZZ IFF 2019 au fost selecționate filmele: ReGeneration (Bosnia și Herțegovina), în regia lui Emir Kapetanovic, la a doua participare la BUZZ, „Primăvara Dragonilor”

(Polonia), regizat de Jarosław Wszędybył, „La fel ca ceilalți” (Franța), regizat de Phillipe Dinh, precum și două filme românești: „Omul Roșu” în regia lui Mugur Vărzariu și „Emigrant Blues”, realizat de Claudiu Mitcu și Mihai Mincan.

Competițiile de scurtmetraj și scurtmetraj studențesc aduc și ele la Buzău 17 filme din 13 țări precum România („Havana, CUBA”, de Andrei Huțuleac, „Te distrezi?”, de Flavia Negoescu și Cătălin Moise), Franța, Federația Rusă, Ungaria, Belgia, Estonia, Finlanda etc.

Filmele din festival vor fi proiectate în locații centrale din orașul Buzău: sala Teatrului George Ciprian, Sala Amfiteatru a Centrului Județean de Cultură și Artă Buzău și curtea Muzeului Județean Buzău.

La fel ca şi la primele trei ediții, intrarea la toate proiecțiile și evenimentele din cadrul festivalului va fi liberă.

În 2019, Festivalul Internațional de Film Buzău – BUZZ – devine un festival al filmului european, iar prima țară invitată este Franța, festivalul fiind inclus în cadrul Sezonului România-Franța 2019.

În cadrul secțiunii dedicată Franței, spectatorii vor avea ocazia să vizioneze patru filme din portofoliul îndrăgitului actor și regizor Louis Garrel, printre care, în premieră, ultimul său film Un bărbat fidel / L’homme fidèle (2019).

În afara competiției, la BUZZ 2019 vor avea loc și proiecții speciale în cadrul secțiunilor necompetiționale Cinemateca (filme românești de valoare), BUZZ Women (filme europene realizate de femei), dar și alte proiecții surpriză, ce vor fi anunțate pe parcurs.

Programul festivalului poate fi consultat pe site-ul: www.buzz-iff.com.

BUZZ 2019 este organizat cu sprijinul Primăriei Buzău / Consiliului Local Buzău și al Centrului Național al Cinematografiei.

Parteneri: Centrul Cultural Al. Marghiloman, Teatrul George Ciprian, Muzeul Județean Buzău, Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău, UNATC I.L. Caragiale, Grupul de Inițiativă Fundația Comunitară Buzău

Sponsori: Proleasing Grup, Winmarkt, Vincon, Lucsor, Slik, Hotel Pietroasa

*****

Festivalul Internațional de Film Buzău – BUZZ își propune să promoveze producții de calitate din țările europene și să aducă la Buzău filme care ajung rareori pe marile ecrane din România, oferind publicului posibilitatea să intre în contact direct cu cinematografia europeană.

BUZZ IFF este un festival realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei.

CulturaALL este o asociație dedicată promovării culturii românești și europene, prin intermediul organizării de evenimente dedicate publicului larg, cu scopul de a dezvolta relațiile culturale între România și țările din Europa.                                                

I.G.

 

 

 

A murit GHEORGHE IOVA - (n. 29 ianuarie 1950, sat Găgeni, comuna Săhălteni, judeţul Buză – d. 29 iunie 2019, Bucureşti), poet, prozator, eseist.

Gheorghe Iova (n. 29 ianuarie 1950, sat Găgeni, comuna Săhălteni, judeţul Buză – d. 29 iunie 2019, Bucureşti), poet, prozator, eseist.A şocat dintotdeauna lumea literară, în ciuda unei timidităţi care l-a determinat de nenumărate ori la compromisuri majore. Nu în plan literar, pentru că în anii 1967 nici nu prea avea interlocutori. Fugeau de el inclusiv profesorii de română, mai ales ei. Iova dobândise un acut simţ al textului. Promovarea, zic bine, cuvântului într-o construcţie, ca mijloc de comunicare, impunea în viziunea lui Iova o arhitectură ca¬re se supunea întâi legilor sunetelor, capabile să anticipeze în fond cuvântul în grafia ce se impunea. „1971. Ordinea în care el plânge“, spectacol lingvistic numai aparent. Iova a fost şi va rămâne întotdeauna conştient de misiunea lui, una ingrată, pe care şi-o asumă cu o nonşalanţă încărcată de ironii şi deseori autopersiflări, deoarece presiunea convivilor nu-l mulţumeşte, nu-l descarcă, nu-l eliberează, poate, dimpotrivă, îl îngenunchează. După umila mea părere şi prin actuala carte „Eleven“, Iova demonstrează, la altă scară, aserţiunea conform căreia creatorul atinge limita superioară a libertăţii totale numai atunci când conştientizează parametrii propriului comportament. N-o să mai apelez de Şcoala formală rusă pe care o cunoaşte ca nimeni altul şi nici la alte exemple. Mărturiile şi cărţile publicate până acum sunt edificatoare.

Spunem că a atins, poate e singurul, pragul limitei superioare a libertăţii totale, tocmai pentru că-şi cunoaşte parametrii propriului comportament. Deci, un creator total liber. Publică „Texteiova“, în 1992, cărţi de poezie, de eseuri, de atitudine, un roman, cu sentimentul că a devenit suveran într-un teritoriu pe care şi l-a creat, compus tuşă cu tuşă. În 1967 îmi mărturisea într-o serie de scrisori că se consideră un al doilea Eminescu. Apoi revenea şi nuanţa. “Un Eminescu superior trebuie să apară din generaţia noastră sau cele apropiate nouă“. Veţi zice că sunt gânduri de adolescent, pusee ale unui creator supus presiunii complexelor. Nu ştiu cât ale epocii, pentru că atunci, la Mizil, chiar eram liberi. Numai că raportarea la Eminescu nu mi se părea, cel puţin mie, ceva exagerat e bun.

De aici poate acest joc drăcesc în care i-a atras şi pe alţii. Cabotin şi timid Iova simte nevoia ovaţiilor. Da, nu exagerez. Comportamentul lui o demonstrează. Când scrie câteva fraze pe coperta a IV-a a romanului lui George Vioreanu „Salonul de voci inegale“ semnează cu trufie şi sarcasm - Iova, ca şi când cel din cătunul cel mai îndepărtat s-ar culca sub pernă cu cărţile lui. Ştiu, biografia şi l-ar îndreptăţi la mai multe onoruri. Numai că nu-l interesează aşa ceva din punct de vedere oficial. E suficient ca literaţii să-i recunoască supremaţia, ca Iova să devină dascălul patetic, indulgent şi dispus să-şi cenzureze textele sub ochii adunării improvizate. Statutul pe care şi l-a câştigat nu-l incomodează să ne dea alte cărţi pe aceeaşi formulă a libertăţii totale. Iova îşi poate permite să scrie despre „deztârtiţarea (gândirii)“ într-un poem cu titlul „soarele în oraş/în vasele multe/meniscul lui de pleoapa mea/în ochiul pe stradă dedesubt“, ca apoi să redea o secvenţă din 1979, în Pod. Mariana Madi Marin îmi restituie dactilograma 1973. Zice că „astea sunt scrise pentru nebuni“ Cărtărescu, în hol, înainte de o şedinţă de Luni, zice anturat zice rău da nu de rău zice şi îl aud: „nu mai citesc Iova, că zece zile nu am putut să scriu nimic“ Merci. „Şi Iova continuă... că porţi e esprimaţ - ahtori/căcănari, năpârstoci, greşiţi i se recrutează oameni în putere puterea de administrat: orice putere detectată e parazitară (lume, lume guvernabilă) monegasc şi monobasc cap şi minte e ea (mai) oasă de cap văzut ca ciot Navara: vasc, basc gasc...“ Am redat numai aceste secvenţe din „Eleven“ tocmai pentru a incita cititorul. Să-l aclame sau să-l demoleze pe Iova, atotsuveranul creatorilor. Acest excurs, ca să fiu în ton cu Gelu Iova, nici nu şi-ar mai fi avut rostul dacă oamenii ar cunoşte cât de cât biografia şi cărţile scriitorului. S-au realizat exegeze, în special în colecţia „Aula“ de la Braşov, despre unii scriitori la auzul numelor cărora chiar şi confraţii mârâie. În schimb, Iova e şi la această dată expediat la marginea fenomenului, încărcat cu talerii pe care scuipă cine vrea şi ce vrea. Nici nu-l interesează aceste expediţii ce iau turnura unor cruciade, deseori. Deoarece numai el ştie de ce afirma cu 43 de ani în urmă că ar putea fi un Eminescu superior. Secvenţele pe care le-am redat din „Eleven“ sper că au convins, dacă nu incitat. Dar, cum îşi punea aceste probleme la vârsta de 17 ani? Iată numai câteva pasaje din ampla corespondenţă pe care am purtat-o atunci. „Până luna asta (iulie 1967) poezia mi s-a hrănit din nostalgii cu implicitele angoase. Dar Hemingway, Reymont, Salamon Erno, Octavian Goga m-au apropiat de cerinţele lui Gherea. În acelaşi timp, însă, studiul lui Hemingway şi Joyce, Rilke şi Eminescu m-au trecut prin sfera lui Ibrăileanu din nou spre Maiorescu. Înţeleg că arta nu vrea să se umilească punându-se în slujba altor ţeluri. Dar întrebarea chinuitoare este: Ce este arta? Este o existenţă în sine sau un mijloc? Cred că este un mijloc. De comunicare şi, implicit, de propagare. Arta slujeşte şi trebuie să slujească umanismul, aşa cum de fapt a şi apărut: în slujba umanismului. Arta are misiunea umanizării omului. Arta înglobează esteticul. Arta depăşeşte esteticul. Arta cunoaşte. Cunoaştem prin artă. Cunoaştem prin artă ceea ce trebuie să exprimăm prin artă. Arta este cunoaştere, expresie, limbaj, mesaj. Arta este purgatoriul din care emanăm infernul şi paradisiacul. Poezia în special nu e poezie. (Călinescu) dacă nu exprimă Paradisul şi Infernul. Ca să le exprimăm ne integrăm Puragoriului“. Iată cum percepea arta un puşti din satul Găgeni în anul 1967! Copleşit de teroarea răspunderii scriitorului, Iova făcea un adevărat balet de idei. Trecea cu un firesc impetuos de la Gherea la Ibrăileanu, ca după aceea să se reîntoarcă tot la Maiorescu. Îl citea cu voluptate pe Joyce, dar şi pe Rilke şi Octavian Goga. Iată de ce Iova este singurul scriitor român cu adevărat liber pe care l-am cunoscut. Compromisul cu ideile îi era străin. Dimpotrivă, aşa putea spune că se apropie ca destin de marele Marin Preda care afirma în „Imposibila întoarcere“: „Ideile sunt viaţa noastră! Ne facem despre noi înşine şi despre lume o idee sau un sistem de idei şi nu renunţăm la ele nici atunci când vedem că din pricina lor ni se destramă căminul, ne pierdem prietenii şi uneori în condiţii excepţionale, de convulsie socială, ne pierdem chiar libertatea şi viaţa...“. Cam aşa stau lucrurile şi în cazul lui Gheorghe Iova. Unul dintre cei mai înzestraţi poeţi şi teoreticieni ai României de astăzi, un intelectual capabil să perturbe inclusiv sistemul planetar. Metaforic vorbind. Dar realitatea o confirmă. Iova şi-a pierdut căminul în câteva rânduri, locul de muncă, profesor, cariera (?) aici nu putem comenta, prietenii? i-a ţinut lângă el până le-a simţit duhoarea nefastă. În rest şi-a văzut de cărţile lui, trudind ca nimeni altul la statutul de scriitor. Cu cartofi prăjiţi pe fierul de călcat într-o mansardă la podul Izvor sau... Dar ce rost mai are să-l comentez. Citiţi-i cartea „Eleven“. Iar ca o introducere în acest scenariu la care vă provoc am să redau titlurile poemelor din „Eleven“.

DUMITRU ION DINCĂ

 

(n. 29 ianuarie 1950, sat Găgeni, comuna Săhălteni, judeţul Buză – d. 29 iunie 2019, Bucureşti), poet, prozator, eseist.

Subcategories