Stâlpii Tainiţei din Munţii Buzăului - Dosarul unei enigme
- Detalii
- Categorie: STIATI CA?
- Publicat: Duminică, 19 Martie 2023 13:00
Împreună cu redacţia ”News-Buzău” începem astăzi publicarea unui material despre un loc misterios din Munţii Buzăului, numit ”Stâlpii Tainiţei”. Apariţia în foileton a unor lucrări de mare întindere are o veche şi bogată tradiţie; din păcate în secolul vitezei, aceasta pare a se estompa până la dispariţie. Sperăm să reînnodăm împreună cu cititorii noştri această formulă editorială, care vine cu o serie de avantaje evidente. Varianta aleasă prevede publicarea săptămânală, în cursul week-end-ului, a 1-2 capitole,
în funcţie de mărime, continuitate ideatică şi timpul efectiv de procesare. Îndemnăm cititorii să participe activ la acest demers publicistic: sugestiile, consideraţiile şi informaţiile oferite vor fi avute în vedere - cu citarea sursei - la definitivarea formei de print, atunci când acestei cărţi îi va veni vremea să apară în librării.
Musceleanu Vlad-Ionuţ şi Redacţia ”Buzău-News”
Stâlpii Tainiţei din Munţii Buzăului - Dosarul unei enigme (I)
Cuvânt Înainte
”Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun”
(1Tesaloniceni 5:21)
”De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte”.
(Psalmul 126:1)
De-a lungul timpului, Stâlpii Tainiţei, o formaţiune stâncoasă naturală, individualizată în cadrul mai larg al Munţilor Buzăului, a trezit pasiuni şi a stârnit patimi. Fie misterul locaţiei eluzive, fie legendele la fel de eterate, au înfierbântat imaginaţia şi au dat naştere unor îndelungate şi lungi căutări.
Atestaţi documentar prin Hrisovul dat de Mihnea Voevod mănăstirilor Motnău, Agathon şi Ioan Bogoslav în 18 Iulie 7095 (1587), Stâlpii Tainiţei apar periodic semnalaţi ca punct de hotar şi limită de moşii.
De aceea, nu este de mirare că prima lor ieşire la rampă, dacă ne putem exprima aşa, o capătă în timpul litigiilor funciare, care se vor desfăşura în instanţele Capitalei.
Chiar şi menţionarea lor în Dicţionarul lui Basil Iorgulescu (1892), deşi introduce involuntar o notă misterioasă, nu reuşeşte să-i impună.
Un scurt pasaj dintr-un interviu datat 7.02.1980 îi introduce în legendariumul rudanian, manufacturat cu grijă în zona buzoiană şi nu numai.
În 1985, autoarea Elisabeta Iosif brodează pe seama lor şi a ”profesorului” Rudan poveşti fantastice pentru copii, în care unii vor căuta ulterior adevăruri ocultate, tulburătoare.
Odată cu publicarea într-un ziar ieşean a două articole în care se vorbea de dispariţia în neant a unor oameni în Munţii Buzăului, Stâlpii Tainiţei revin treptat în scenă. Ei sunt aduşi sub lumina reflectoarelor forţat, de persoane care nu numai că par a nu opera diferenţa dintre realitate şi ficţiune literară, dar nu reuşesc nici măcar să interpreteze analitic un material.
La toate acestea s-au adăugat în timp erorile de localizare şi descriere a unor autori şi instituţii şi chiar unele goluri aparent de neînţeles din memoria şi cunoaşterea locuitorilor zonei.
Astfel se face că în mass-media şi pe Internet a răsărit pălămida falsului, minciunii, erorii şi de ce nu intoxicării/ dezinformării. ”Răsărit” duce cu gândul la ceva spontan, natural, însă unii s-au specializat în a cultiva ogoare întregi cu astfel de ciulini păguboşi. De la datul cu presupusul unii au dezvoltat convingeri ferme, fotografii din locaţii diferite au propus false identificări, iar unele persoane şi-au lovit pieptul de aramă cu imaginare cărămizi ale revelaţiei. În unele cazuri, a existat chiar riscul unor dudui de a-şi zdrobi sânii.
Prezenta lucrare are rolul bine definit de a restabili faptele în detrimentul imaginaţiei bolnăvicioase, de a etala şi analiza tot ce se ştie concret, public sau nu, despre Stâlpii Tainiţei şi de a trage unele concluzii privind resorturile psihologice ale relaţiei manipulator vs. masă de amăgiţi.
Veţi găsi aici o abordare pluri-disciplinară care îmbină istoria, arhivistica, geografia, topografia, etnografia, analiza de text şi a datelor şi sinteza unificatoare. Am evitat discursul academic rece, impersonal şi adesea intenţionat, dar nu am abdicat de la rigoarea argumentaţiei şi referenţierea ”la sânge” a datelor primare.
”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea”.
De câteva ori ni s-au aruncat în faţă aceste versuri blagiene pentru a ni se justifica nevoia falsificării intenţionale a misterului, a cauţionării şi perpetuării minciunii doar de dragul de a exista mister.
Facem şi un exerciţiu aici: demonstrăm că cercetarea serioasă elimină doar falsul mister, misterul artificial şi contrafăcut, ”cojile” cum ar spune kabbaliştii, conservând aproape în întregime ”miezul dur” al adevăratei taine.
***
În încheiere, dorim să adresăm mulţumi celor care au făcut posibil acest studiu. Ei vor fi menţionaţi pe parcurs, acolo unde aportul lor s-a făcut simţit,dându-i cezarului cele ce sunt ale cezarului. Dl. M (anonimat solicitat) ne-a călăuzit la Stâlpii Tainiţei, şi ajutorul său prietenesc ne-a scutit mult timp de ”periere” a zonei de referinţă. Unii ne-au furnizat suport topografic inedit sau au contribuit la prelucrarea digitală a hărţilor. O cunoştinţă de ultim moment ne-a întregit perspectiva asupra toponimiei. Asociaţia ”Tainiţa Baştinei” din Gura Terghii ne-a conturat o viziune asupra dinamicii legendelor locale.
Sunt mulţi şi fără ajutorul lor multe nu s-ar fi întâmplat…
Cadrul general
Stâplii Tainiţei au fost menţionaţi vreme de secole ca punct de hotar al unor moşii, ulterior fiind încorporaţi în reţeaua administrativă de delimitare a suprafeţei unor comune (Brăeşti şi Goideşti după organizarea administrativ-teritorială de la începutul secolului trecut).
Ulterior, cândva, cumva, localizarea lor exacte s-a ocultat, poziţia lor fiind cvasi-necunoscută de majoritatea localnicilor, d-apăi de turiştii rătăciţi prin zonă. Această necunoaştere nu se manifestă însă prin lipsa unor indicii, ci prin multiplicarea nefirească a lor. Rupându-se de realitatea obiectivă, Stâlpii Tainiţei au început să fie plimbaţi în teren, în funcţie de ştiinţa fiecăruia. Chiar şi descrierea lor începe să varieze considerabil, dovadă că majoritatea nici nu ştiau concret despre ce vorbesc.
Deşi din analiza noastă va reieşi poziţia reală şi descrierea lor (inclusiv coordonatele), pentru început vom delimita un teritoriu de lucru mai amplu, aflat în zona muntoasă din nordul judeţului Buzău şi circumscris comunelor Bozioru, Brăeşti şi Gura-Teghii. El este delimitat la Nord de secţiunea Drumul judeţean 203K, la Est de satul Brăeşti (com. omonimă), la Sud de satul Găvanele (com. Bozioru) şi la Vest de râul Bâsca Rosilei şi localitatea Furtuneşti.
Deşi am fi putut restrânge aria primară de studiu, am preferat să menţinem în prim-plan şi principalele căi de acces.
VA URMA
