EPISODUL II - Stâlpii Tainiţei din Munţii Buzăului - Dosarul unei enigme (FOTO)

Împreună cu redacţia "News-Buzău", continuăm publicarea foiletonului nostru despre un loc misterios din Munţii Buzăului, numit "Stâlpii Tainiţei". Episodul I poate fi accesat aici: (link). Musceleanu Vlad-Ionuţ şi Redacţia "Buzău-News". PARTEA I - NAUFRAGIAŢI ÎNTR-UN OCEAN DE BASME. Basil Iorgulescu naşte o enigmă. În anul 1892, Basil Iorgulescu îşi publică Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău1, lucrare de excepţie, distinsă 

cu doar un an înainte de Societatea Geografică Română cu Premiul "Ion Fetu", o recunoaştere binemeritată a excelenţei şi dedicării muncii sale. Germenii tainei (de la) Stâlpii Tainiţei se află în descrierea pe care Iorgulescu le-o face în Dicţionar: "Stâlpii Tainiței: stânci colosale de piatră ce se ridică în formă de coloane în mijlocul pădurii Tainița din comuna Bozioru. Sunt inaccesibile atât omului cât și animalelor, din această cauză, neștiind nimeni ce este între ele, s-au născut o mulțime de legende relative la dânsele"2 "Stânci colosale de piatră", "inaccesibile", "o mulțime de legende": iată atribute suficiente pentru a înflăcăra imaginaţia. Majoritatea dintre puținii nelocalnici care au auzit de Stâlpii Tainiței (inclusiv Rudan) au ca bază de plecare această scurtă descriere. Chiar și cei care au auzit de Stâlpi prin intermediari, fac trimitere la aceeași sursă, uneori fără ca măcar să știe acest lucru. Lui Basil Iorgulescu nu i se poate reproşa necunoaşterea zonei: a făcut ani de muncă în teren, vorbind cu localnicii și majoritatea intrărilor Dicționarului le-a parcurs in-situ.  Metoda sa, aşa cum reiese din "Prefaţă", nu lasă loc de interpretări:

            "... am început din nou escursiunea, în vara anului 1884, continuând ast-fel până în 1887, când am terminat visita judeţului întreg. De astă dată, ajungend într'o localitate, nu mai întrebam, ci ceream să fiu dus în muntele A., pe moşia B., pe isvorul C., etc., aşa că mai n'a remas cătun, pe care să nu'l ved; munte, pe care să nu'l urc, isvor, pe care să nu'l urmăresc până la sorginte, etc."3. Omul a fost meticulos şi sistematic, a luat la propriu judeţul la picior.

            A-i pune în intenţie o posibilă înclinaţie spre senzaţional ar fi gratuit: tonul lucrării este prudent şi lipsit de exagerările generate de un patriotism local prost înţeles (mult mai specific epocii comuniste, protocronismului şi devianţelor actuale ale dacopatiei magice de factură New-Age).

            Viitorimea însă i-a deformat spusele, reinterpretându-le într-o cheie proprie, dictată de interese meschine. La această dezvoltare s-a ajuns treptat, din două mari motive:

            a. Cu timpul, locaţia lor exactă s-a pierdut, lăsând loc elaborării unor variaţii fanteziste: plasări fanteziste, toponime fanteziste, descrieri fanteziste, identificări fanteziste;

            b. Din motive pe care nu le cunoaştem, zona este profund deficitară la capitolul culegerii folclorului local. Deoarece vidul absoarbe, golul a fost completat de un legendarium contrafăcut, echivalent mitologiei urbane.

            O contribuţie însemnată a avut şi imposibilitatea identificării fondului arhivistic Basil Iorgulescu care, prin însemnările de teren, ar fi putut lămuri lucrurile. S-ar fi aflat poate şi acea "mulțime de legende", material inedit cules și uitat prin vreun colț de arhivă sau bibliotecă.

            Hârtiile personale ale cărturarului buzoian sunt însă de negăsit. Iar când ne referim la "imposibilitatea identificării", cititorii trebuie să înţeleagă că facem trimitere la efortul puţinelor persoane care le-au căutat efectiv; majoritatea nici nu s-au obosit să încerce măcar.

            Cu o descriere sumară, o localizare imprecisă şi cu legende doar amintite, drumul spre cele mai aiuristice dezvoltări era larg deschis. Unii s-au grăbit nu numai să-l parcurgă, dar au devenit chiar ghizi pentru alţii în străbaterea lui.

            Fără doar şi poate, definiţia lui Basil Iorgulescu a fost doar un pretext pentru alţii. Privind retrospectiv, elemente descriptive ca "în formă de coloane", "inaccesibile atât omului cât și animalelor", "ce este între ele", erau suficiente pentru a invalida din start unele identificări fanteziste, unele dintre ele propuse chiar de localnici.

 

Note:

1. Basil Iorgulescu - Dicționar geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzeu, București, Socec, 1892. O ediţie mai recentă a fost păublicată sub egida Bibliotecii judeţene "Vasile Voiculescu", Ed. Alpha MDN, 2005.

2. Ibid., pg. 483.

3. Ibid., Prefaţă, XVI- XVII.

 

1980: Rudan dă tonul

 

Motto:

            "- Poate că nu vom fi chiar bătrâni când vom şti adevărul întreg despre tot ce ne-aţi povestit azi aici.

            - Este cea mai mare dorinţă a noastră".                                           

            Acest dialog încheie interviul din Flacăra la care facem în continuare referire.

 

            Misterul Stâlpilor Tainiţei este introdus în mass-media de un bizar interviu realitat de Nicolae Cristache cu Rudan Vasile în revista Flacăra (1980). Acest interviu, cu senzaţionalul titlu "Imagini despre un război cosmic într-o grotă dinaintea epocii fierului"1 a reprezentat punctul de plecare a transformării zonei Munţilor Buzăului într-un bazar al misterelor, paranormalului, ocultului şi de ce nu imposturii. Am scris deja împreună cu Gen(r) Dr. Emil Străinu o carte pe aceată temă; doritorii vor putea  aprofunda, în scurt timp, subiectul.

            Cert este că nici Stâlpii n-au fost uitaţi de bravul instructor de pionieri, reciclat de curând în agent psihotronic: 

"- Pentru vacanţa de vară din 1980 ne-am propus realizarea următoarelor obiective: […] Vom încerca să găsim o modalitate de a escalada "stâlpii tainiţei", despre care Bazil Iorgulescu scria că sunt "stânci colosale de piatră ce se ridică în formă de coloană în mijlocul pădurii, inaccesibilă atât omului, cât şi animalelor, din care cauză neştiind nimeni ce se află între ele, s-au născut o mulţime de legende". Până acum n-a reuşit nimeni râvnita escaladare"2.

Vom trece cu vederea formularea incorectă gramatical (acordul subiectului cu predicatul - deh! limba română) şi citarea pe alocuri inexactă. Nu putem însă ignora că toponimul "Stâlpii Tainiței" devine "stâlpii tainiţei", un obiectiv incert cu locaţie neprecizată. Amintim doar că în vara anului 1980, echipa Rudan nu a întreprins râvnita escaladare. Dintr-un motiv banal: ca să escaladezi ceva, trebuie să ştii unde se află. Aici apare punctul de complicaţie.

Intercalată aparent întâmplător în text, referirea la Stâlpii Tainiței lasă impresia că Rudan ar cunoaşte poziţia exactă a Stâlpilor şi natura misterelor legendare legate de aceştia. Ceea ce - cel puţin la acea dată, noi credem că şi în prezent - este în conflict cu realitatea faptică.

Dacă ne bazăm pe ceva concret în afirmaţiile noastre? Desigur!

Ne-am referi în primul rând la o schiţă realizată chiar de el, intitulată sugestiv "Eventualii Stâlpi ai Tainiţei", datată 30.III 1984. Siluetele numerotate cu cifre romane I şi II par a fi contururile Colţilor Tainiţei şi Colţilor Stâlpilor. Vom vedea pe parcursul lucrării ce probleme ridică aceste identificări eronate.

Aceast "releveu" ne-a preocupat mult timp, deoarece introduce nişte repere "cap de cerb" şi intrările (gurile) a două tuneluri. Din păcate, amatorismul debordant al redării (sau poate intenţia deceptivă nedeclarată) ne-a pus în dificultate nu doar pe noi, ci şi cartografi, personal silvic şi chiar localnici bătrâni care ştiau zona ca pe propriile buzunare. Plecând de la acea smângălitură, nu se poate ajunge nicăieri.

Însă Vasile Rudan a dat o dovadă şi mai clară a necunoaşterii sale. Domnia sa are un blog, Jurnal paranormal3. Un timp, până ce întrebările cititorilor n-au devenit prea stânjenitoare, acest blog avea ataşat un Forum de discuţii, eliminat ulterior din grila de programe artistice. Neştiind cui răspunde, Rudan a avut amabilitatea să ne răspundă întrebărilor referitoare la Stâlpi.

Iniţial, la o întrebare generală, ni s-au servit generalităţi:

R1: Decembrie 19, 2012, 06:17:33 p.m. > "Stâlpii Tainiței se află în pădurea Tainița. Drumul către pădurea Tainița este în direcția cătunului Găvane. Când treci de coama dealului, drumul  cotește la stânga. Treci podul de lemn peste pârâul Pârscovel și după ce urci o pantă, spre dreapta se află pădurea Tainița. Stâlpii Tainiței sunt sub forma unor coloane verticale, dispuse relativ circular. La baza coloanelor solul este fără vegetație, cel puțin așa era când am fost eu în zonă. Este posibil ca toponimul Stâlpii Tainiței să nu fie singular în zona Curburii Buzăului. Atenție la urșii din pădure, sunt carnivori. Ascendenții lor au fost aduși din Polonia, unde au fost hrăniți cu carne".

Ulterior i-am trimis un set de 4 poze, care îndeobşte pe Internet erau folosiţi pentru a "ilustra" Stâlpii Tainiţei:

R2: Decembrie 22, 2012, 02:04:41 p.m. > "Nici una din fotografiile trimise de tine nu reprezintă Stâlpii Tainței. Stâlpii Tainiței sunt coloane verticale de circa 10-12 m înălțime, dispuse aproximativ circular. Poți să umbli în jurul lor. […] După observația mea făcută din mers, sunt coloane naturale, "sculptate" de factori meteo. Atenție la radiații. Te sfătuiesc când mai mergi în zonă, să iei un dozimetru pentru radiații gamma".

Pentru a fi corecţi până la sfârşit, trebuie spus că aici dl. Rudan a fost sincer. În fapt era vorba de Colţii Tainiţei, Colţiior Stâlpilor şi două unghiuri diferite a unui perete stâncos de la Nucu. Vom reveni asupra lor.

Punctul culminant a fost reprezentat de trimiterea prin intermediul poştei electronice (e-mail) a planşei de hartă DTM L-35-089-D-b. Speram să ne puncteze exact locaţia:

            R3: Decembrie 23, 2012, 06:51:29 p.m. > "De ce ai amputat harta la vest? Harta nu cuprinde zona cu Stâlpii Tainiței. De la lacul și fosta cabană a Academiei Române, situate între Piatra Găurită și cota 1014,0 (nivel de referință Marea Baltică), Stâlpii Tainiței sunt situați în partea de sud, în afara hărții pe care ai trimis".

            Nu a fost să fie. Decupasem o parte din motive pur tehnice, lesne de înţeles şi tocmai acolo ar fi trebuit să se afle Stâlpii (sic!).

            Din acest dialog rezultă însă altceva. Luând de bună această conversaţie (deşi poate nu ar trebui să fim atât de naivi!), Rudan indică eronat atât locaţia: "De la lacul și fosta cabană a Academiei Române, situate între Piatra Găurită și cota 1014,0 (nivel de referință Marea Baltică), Stâlpii Tainiței sunt situați în partea de sud", cât şi descrierea lor: "Stâlpii Tainiței sunt coloane verticale de circa 10-12 m înălțime, dispuse aproximativ circular. Poți să umbli în jurul lor".

            Chiar şi dacă ar fi neglijat, cum credem noi, orientarea planşei (cu Nordul în partea superioară), indicaţiile lui sunt cel mult aproximări grosolane, aşadar inutile.

            Dacă Vasile Rudan a fost sincer, el se referă la orice altceva, nu la ce descrie Basil Iorgulescu, nu la veritabilii Stâlpi ai Tainiţei. Iar acel altceva nu ştim de unde să-l identificăm!

 

Mulţumim pentru fotografia de epocă cu expediţia pionierească Burebista-2050 şi pentru schiţa cu "Eventualii Stâlpi ai Tainiţei", ing. Dan Corneliu Brăneanu.

Mulţumim pentru fotografia de epocă cu lacul Hânsaru şi cabana dispărută de acolo, domnului M.D. (anonimat solicitat), montaniard din Bucureşti. 

 

Note:

1. Imagini despre un război cosmic într-o grotă dinaintea epocii fierului - Flacăra nr. 6/1287,  7.02.1980, pg. 24.

2. Ibid.

3. jurnalparanormal.ro        

 

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează

Comentarii  

0 #3 comicioana 31-07-2017 18:42
Am dedus ca tot ce a scris paranormalul ala e sf.
Citat
0 #2 SuccesMusceleanu Ionut 30-12-2015 06:01
Acest Dicţionar este o sursă de primă mână privind geografia munţilor Buzăului şi nu numai.Este şocant cum "mari specialişti" în misterele galaxiei îl menţionează doar ca reper într-o bibliografie de formă.
O variantă incompletă există pe Internet în format PDF. Dacă nu vă satisface, lăsaţi un mail şi vă pot oferi varianta scanată manu propria.
Citat
0 #1 continuarePopa Claudia 26-12-2015 20:03
mi-am propus sa caut cu mai multa atentie in dictionarul lui Basil Iorgulescu inf.
Citat