FOTO - Stâlpii Tainiţei din Munţii Buzăului - Dosarul unei enigme (III) E. Iosif compune o partitură

Împreună cu redacţia "News-Buzău", continuăm publicarea foiletonului nostru despre un loc misterios din Munţii Buzăului, numit "Stâlpii Tainiţei". Până acum, s-au publicat: un Cuvânt Înainte, prezentarea unui Cadrul general şi două capitole din Partea I a materialului: Basil Iorgulescu naşte o enigmă şi 1980: Rudan dă tonul muziciiEpisodul I poate fi accesat aici: (link); Episodul II poate fi accesat aici: (link); La momentul actual, lucrarea noastră este structurată în 3 părţi.

 În PARTEA I - NAUFRAGIAŢI ÎNTR-UN OCEAN DE BASME se face o istorie a problemei ridicate de Stâlpii Tainiţei, insistându-se pe geneza enigmei şi pe modul în care ea a fost prezentată deformat publicului. De diverşi. În PARTEA a II-a - ÎN CĂUTAREA STÂLPILOR TAINIŢEI intrăm în miezul misterului,pentru a le desluşi în cadrul unei investigaţii pluri-disciplinare. PARTEA a III-a rămâne deocamdată o surpriză. Sperăm plăcută.

            Atragem atenţia cititorilor că drumul parcurs este câteodată la fel de important ca şi ţinta propriu-zisă. Am fi putut expedia rapid subiectul dacă nu ne-am fi propus să prezentăm în paralel un caz-model, metode de cercetare şi moduri de abordare care pot oricând fi asimilate şi multiplicate chiar de ei. 

 

Musceleanu Vlad-Ionuţ şi Redacţia "Buzău-News"

 

Stâlpii Tainiţei din Munţii Buzăului - Dosarul unei enigme  (III)

 

E. Iosif compune o partitură

 

Motto: ”… literatura nu e făcută de copiii care seamănă oamenilor mari,

ci de oamenii mari care seamănă copiilor".

            Ana Blandiana despre cartea Elisabetei Iosif

 

            Dacă prin interviul din 1980 Rudan Vasile dă tonul muzicii, scriitoarea Elisabeta Iosif va scrie nu numai o carte de povestiri fantastice pentru copii, ”Zeiţa fără Chip”1, ci însăşi Partitura. Din dorinţa de a nu ne repeta, vom relua idei generale şi doar câteva particularizări din lucrarea noastră anterioară dedicată enigmelor din Munţii Buzăului.       Elisabeta Iosif a strânse într-un volum câteva povestioare ”subţiri”, pe care le publică în anul 1985. Există câteva elemente buzoiene reale în unele dintre povestirile din "Zeiţa fără chip", iar ele creează fundalul (suportul, pânza), pe care se ţese fantezia. Majoritatea acestora pot fi însă identificate în surse publice la acea vreme.

            Cărţulia este interesantă deoarece printre rânduri descoperim întreaga osatură a legendariumului ulterior vehiculat de Rudan: Legenda Luanei şi a ţării sale, apele vii folosite la vindecări miraculaose, cetatea ei, copii paranormali şi câte şi mai câte.  Este ca şi cum ai urmări un trailer al unui film căruia îi ghiceşti cu greu scenariul şi sfârşitul.    Primul capitol al cărţuliei se numeşte chiar ”Aventuri la Stâlpii Tainiţei” şi descrie aventurile profesorului Vasile şi ale elevilor săi în pădurea cu acelaşi nume.

            Pe alocuri, din text răzbat unele idei cunoscute ca fiind ale lui Rudan Vasile: "Era un tărâm pe care oamenii locului îl ocoleau"2 (5); "Nimeni nu îndrăznea să se aventureze în această zonă a curburii Carpaţilor"3; "Unora dintre noi li se făcea frică atunci când localnicii vorbeau despe urşi care atacă omul"4; "...detectorul. Dar dacă rocile sunt radioactive?"5.

Să vă reamintim câteva rânduri din Episodul I? ”Atenție la urșii din pădure, sunt carnivori. Ascendenții lor au fost aduși din Polonia, unde au fost hrăniți cu carne". ”Te sfătuiesc când mai mergi în zonă, să iei un dozimetru pentru radiații gamma".

            Ba chiar aflăm şi de curajul Ruxandrei, pe atunci eleva lui Rudan, ulterior şi membră a familiei acestuia:

"Ruxandra, conducătoarea expediţiei, deşi era firavă ca un lujer de floare, era foarte curajoasă. "Eu am să pun prima piciorul în pădurea Tainiţa" - spunea. N-o speria nimic. Iscodea totul. Ochii ei migdalaţi şi ageri nu scăpau nici un amănunt. Nu se temea nici de urşi"6. Acestea par a fi calităţile pe care le-a văzut şi Vasile Rudan la eleva Ruxandra Rizescu pe care şi-o va face femeie şi soţie.

            Însă Elisabeta Iosif amestecă mostre de imaginaţie butucănoasă cu fragmente vagi de realitate, într-un compost omogen, din care este imposibil de extras fapte: micii exploratori (cum erau denumiţi) din cercului "Burebista" conduşi de profesor (sic!) descoperă luaniana apă a vieţii şi chiar îşi vindecă cu ea rănile.

            Fără îndoială, scriitoarea a contribuit după propriile puteri la popularizarea profesorului, locurilor, Stâlpilor şi Pădurii Tainiţa. Totuşi, legătura dintre ce propune ea cititorilor şi filonul moştenit de la Basil Iorgulescu este aproape nulă.

            Ideea că această carte vehiculează o serie de informaţii şi fapte (acţiuni) reale, camuflate sub aspectul fanteziei infantile pentru a penetra rigorile cenzurii comuniste, este relativ nouă. Deşi autoarea plasează naraţiunea în contextul poveştilor pentru copii, Rudan Vasile a susţinut public că cel puţin unele întâmplări sunt calchiate pe realitatea obiectivă. El nu face trimitere expresă la această carte, dar în articolele sale, cât şi în unele apariţii televizate, preia aproape la indigo unele fire narative. Şi unii au observat asta.

            Ne vom opri la unul dintre momentele cheie din ”Aventuri la Stâlpii Tainiţei”, pentru a vedea în ce măsură fantezia scriitoarei este transformată de Rudan Vasile în realitate. În economia lucrării acest lucru este necesar, deoarece un alt episod din ”Aventuri la Stâlpii Tainiţei”, va genera probabil şi va consolida ulterior o poveste inventată de alţii: dispariţia brăilenilor de la Tihărie. Ba chiar, va translata scena acţiunii la Stâlpii Tainiţei.  

            Iosif băsmeşte un episod pe care iniţial l-am pus pe seama fanteziei de care trebuie să dea dovadă o povestire fantastică:

            "- Ah! M-a lovit o piatră în ochi! strigă Gabriela. [...] Avem nevoie de un doctor, mai spuse îngrijorat profesorul, examinând ochiul Gabrielei. [...] Pleoapa era tăiată pe orizontal. Acolo cred că este izvorul Luanei, cel care vindecă rănile. [...] Gabi găsise un firicel de apă şi-şi tot uda batista şi şi-o punea pe ochi. Eu urmăream curios evoluţia rănii. Pleoapa prinse o crustă. Ca prin minune a treia zi a dispărut şi crusta. M-am uitat atent. Cu adevărat, nu mai avea nimic. Era ca şi înainte, fără nici un semn.

            - Măcar spune-mi cu ce te-ai tratat? a întrebat-o profesorul, contrariat, după ce coborâsem lângă ceilalţi.

            - Cu apă, spuse Gabi calmă. Cu apa izvorului. [...]

            - Ochiul este fără nici un semn, interveni şi Ruxandra.

            - Amintiţi-vă de legenda acestui tărâm, insistă Gabriela"7.

            Recunoaştem că doar târziu am avut răbdarea să urmărim integral emisiunile televizate care l-au avut invitat în platou pe Rudan Vasile. De obicei, după câteva minute, ne enervam, în cunoştinţă de cauză fiind, de neadevărurile şi fabulaţiile spuse "ca pe apă". Nu mare ne-a fost mirarea să-l auzim pe Rudan relatând într-o astfel de emisiune, transpunerea elementului "fantastic" în realitate:

            "Mădălin Ionescu: ... Secrete bine păzite cum le-am numit. Ştiţi ceva despre Nicolae Ceauşescu şi pasiunea lui pentru cele "7 izvoare"? A vrut să-şi prelungească viaţa, s-a gândit la asta, să devină nemuritor...

            Vasile Rudan: Da, am auzit, am auzit de, de treaba aceasta şi asemenea izvoare există, totuşi,... Întâmplător, am găsit şi eu unul în Curbura Buzăului. Mi s-a întâmplat odată ca cineva din echipa mea să fie accidentat, adică în sensul că pe parcursul unui accident i s-a produs o tăietură la pleoapa ochiului drept, care necesita o operaţie urgentă. Pentru că tăietura era orizontală şi avea o lungime de vreo 7-8 mm, şi, se vedea deja globul ocular.

            M.I.: Prin pleoapă...

            V.R.: Exact, prin tăietura respectivă. Şi unde mai pui că ochiul era şi plin de ţărână. Şi în situaţia respectivă, noi practic eram disperaţi, pentru că până când reuşeam să-l transportăm (genul masculin - n.n.) la cel mai apropiat spital ar fi trecut câteva ore. Şi atunci am rugat două persoane să alerge la un izvor despre care localnicii bătrâni spuneau că e un izvor de "apă vie" şi că ar vindeca rănile.... Aproape instantaneu. S-au întors cu o, alergând cu o găleată de apă de acolo... I-a fost spălat ochiul cu apa respectivă, pleoapa a fost bandajată împreună cu ochi cu tot şi i-am tot schimbat noi pansamentul timp de vreo patru zile. Cam aşa ceva. Spre surpriza noastră, pleoapa s-a vindecat în totalitate. Ca să ne dăm seama dacă se mai vede vreo cicatrice, dacă se vede urma tăieturii, noi a trebuit să luăm un obiectiv de la o cameră de filmat şi ne-am uitat cu obiectivul. Abia se vedea ca o, ca un fir de păianjen domne acolo. Deci există asemenea izvoare"8.

            Acum noi nu putem şti dacă Rudan suferă de acea "incapacitate de a diferenția evenimentele trăite de propria persoană de cele din vis, citite sau auzite", al cărei nume de specialitate este Criptomnezia sau este doar un mincinos lipsit de orice urmă a bunului simţ. Spunem asta deoarece este posibil ca Elisabeta Iosif să fi glosat pe o relatare de-a lui Rudan, şi nu Rudan pe urma povestirii fantastice "Aventuri la Stâlpii Tainiţei". 

            Nu numai că nimeni din zonă nu a mai auzit decât din basme de o astfel de apă, dar ea ar echivala ca valoare cu aurul lichid. Este extrem de improbabil ca Rudan să fi "descoperit" un astfel de izvor miraculos, pe care sătenii să nu-l cunoască. Sau dacă l-ar şti, să-l ţină tăinuit şi să nu-l folosească la rândul lor, din nu se ştie ce motive.

            Deşi Iosif a creat o popularitate efemeră Stâlpilor Tainiţei, contribuţia sa la cunoaşterea reală a subiectului este inexistentă. Ba am putea glosa pe marginea răului făcut. Poate involuntar. Poate. Vom vedea însă cum un scurt pasaj narativ din  "Aventuri la Stâlpii Tainiţei" va căpăta o dezvoltare spectaculoasă.

 

            Mulţumim pentru cele 2 fotografii de epocă cu expediţia pionierească Burebista-2050, ing. Dan Corneliu Brăneanu.

 

Note:

1. Elisabeta Iosif - Zeiţa fără Chip, Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1985, cap. Aventuri la Stâlpii Tainiţei.

2-4, 5, 6, 7.  Op. cit, pg. 5, 17, 5, 6-9.

8. Naţional TV, emisiunea: Miezul problemei, moderator: Mădălin Ionescu (transcript). Nu cunoaştem data difuzării. Înregistrarea emisiunii se găseşte pe Internet cu titlul "Secrete bine păzite" (partea a II-a).

 

Corul brăilenilor dispăruţi la Tihărie

 

Motto: ”Domnul Fantomas: Bună, mă numesc Dl. Fantomas!

mă bucur să vă cunosc, am să vă zic o poveste!”

Poveste 002

 

            În anul 1994, într-un săptămânal din Iaşi, Monitorul Expres, sunt publicate două articole senzaţionale: ”Misterele muntelui Zboiu: La Tihărie. Un loc ciudat unde dispar oameni”1, autor Dan Fodorşi ”Uriaşii din Munţii Buzăului”2, autor Nicolae Manoliu (nume de redacţie, corespunzând unui material neasumat).

            Prima apariţie introduce povestea halucinantă a doi alpinişti care au dispărut în neant, escaladând o stâncă din Munţii Buzăului:

            "În anul 1980, doi brăileni s-au dus "La Tihărie". Cu ajutorul echipamentelor speciale de alpinism, unul din ei s-a căţărat pe o stâncă. Ajuns sus, i-a spus celuilalt: "Uite ce-am găsit", apoi s-a aplecat şi a ridi­cat ceva ce semăna a lanţ metalic. În acel moment, s-a votatilizat sub privirile stupefiate ale celuilalt brăilean. Martorul a plecat urgent la Brăila, unde l-a anunţat pe fratele dispărutului despre cele întâmplate. De această dată, au plecat "La Tihărie" vreo zece bărbaţi (câţiva lucrau la Ministerul de Interne). Fratele dispărutului s-a suit pe stâncă, a ridicat "lanţul" şi a dispărut şi el în neant. De data aceasta au existat vreo zece martori. Cercetările au continuat"3.

            Locaţia Tihăriei este precizată extrem de vag, iar coerenţa internă lipseşte: "în Munţii Zboiului, într-un loc numit, La Tihărie", "satul Brătileşti este localitatea cea mai apropiată de locul numit La Tihărie", "despre La Tihărie sătenii nu cunosc legende, unii - deşi localnici, nici măcar n-au auzit de locul respectiv", "La Tihărie este mai sus. Între Bozioru şi Nuci (Nucu - n.n.). Da, undeva spre dreapta, încolo", "este pur şi simplu o încâlcitură de stânci uriaşe şi copaci chirciţi, situată pe o întindere de câţiva kilometri pătraţi, pe valea pârâului Tainiţa". Locul descris în articol ar putea fi oriunde în zona muntoasă delimitată la vest de Gura Teghii, la est de Brătileşti şi la sud de Nucu (Bozioru).

            Am destructurat cu alte ocazii această poveste şi ramificaţiile sale. Doritorii pot  consulta atât capitolul "După 20 de ani. Misterul dispariţiei unor oameni în zona munţilor Buzăului" din ”România enigmatică şi insolită vol. II”4, cât şi aprofundarea problemei din lucrarea noastră mai nouă despre enigmele din Munţii Buzăului.

            Deşi bazată integral pe ficţiune şi imaginaţie neancorată în concret, povestea a prins. A avut şi proptele puternice: seria cărţilor de inspiraţie MISA publicate de Radu Cinamar (pseudonim), jurnalista Adina Mutăr, cercetătorul tehnotronic5 (sic!) Rudan. Lor li s-au adăugat cârduri de ”bidoane” internautice şi ”releele” mass-media, care au preluat şi repetat la infinit story-ul, fără a-i chestiona nici un moment valoarea de adevăr.

            Dat fiind apetitul unora pentru ”fenomene şi mistere”, turiştii au început să se intereseze în Munţii Buzăului de Tihărie şi să ceară să fie duşi acolo. Cum însă localnicii nu auziseră de aşa ceva (un toponim ”Tihărie” nu există în zonă!), punctul fierbinte a început să se plimbe pe hartă mai ceva ca o albină din floare-n floare. Nu a durat mult până când un localnic mai zurliu, Ciprian Gâdiuţă, l-a identificat cu Stâlpii Tainiţei.

 

Note:

1. Dan Fodor - Misterele muntelui Zboiu: La Tihărie. Un loc ciudat unde dispar oameni în Monitorul Expres, an II, nr. 20 (68)/20-26.05.1994, pg. 4.

2. Nicolae Manoliu - Uriaşii din Munţii Buzăuluiîn Monitorul Expres, An II, Nr. 41 (89)/14-20.10.1994, pg. 5.

3.şi cont. Dan Fodor - Op. cit.

4. Vlad-Ionuţ Musceleanu, Emil Străinu - România enigmatică şi insolită vol. II, Ed. Triumf, Bucureşti, 2014, pg. 239-252.

5. Diana Liana Gavrilă - Enigme din trecutul îndepărtat în Munţii Buzăului, Ed. Alpha MDN, Buzău, 2012, pg. 200. Cu mare probabilitate, s-a intenţionat folosirea cuvântului "psihotronic", dar...

 

            Nou!Atribute foto:

Foto 1. Zeiţa fără chip are chipul Ruxandrei Rudan, fostă elevă, fostă soţie;  

Foto 2. Elisabeta Iosif, scriitoare;

Foto 3. Expediţiile Rudan. Pioniereşti, nu militare!

Foto 4. O şuetă adolescentină, nu cazonă!

Foto 5. Dan Fodor - Misterele muntelui Zboiu La Tihărie. Un loc ciudat unde dispar oameni (facsimil);

Foto 6. Nicolae Manoliu - Uriaşii din Munţii Buzăului (facsimil);

Foto 7. Vlad-Ionuţ Musceleanu, Emil Străinu - România enigmatică şi insolită vol. II.

 

 

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează

Comentarii  

0 #2 RaspunsMusceleanu Ionut 30-12-2015 05:57
Pavel Coruţ nu s-a referit niciodată direct la Stâlpii Tainiţei şi cu o mare probabilitate nici nu a auzit de ei. În schimb, a fost primul care a reintrodus pe piaţă legenda Luanei după 1990, inspirându-se din articolul publicat în Flacăra şi menţionat şi de noi pe aici.
Citat
0 #1 intrebarePopa Claudia 26-12-2015 20:10
Pavel Corut a expus problema asta undeva?
Citat