FOTO - Un apus al istoriei - Stâlpii Tainiţei din Munţii Buzăului - Dosarul unei enigme (VI)

Împreună cu redacţia "News-Buzău", continuăm publicarea foiletonului nostru despre un loc misterios din Munţii Buzăului, numit "Stâlpii Tainiţei", ajuns la Episodul VI.  Cu acest nou episod încheiem Partea I a cărţi - NAUFRAGIAŢI ÎNTR-UN OCEAN DE BASME - şi continuăm cu aventura din Partea a II-a: ÎN CĂUTAREA STÂLPILOR TAINIŢEI. Episodul I poate fi accesat aici: (link), Episodul II poate fi accesat aici: (link), Episodul III poate fi accesat aici: (link), Episodul IV poate fi accesat aici: (link), Episodul V poate fi accesat aici: (link).

 Musceleanu Vlad-Ionuţ şi Redacţia "Buzău-News". 

Un apus al istoriei - Stâlpii Tainiţei din Munţii Buzăului - Dosarul unei enigme  (VI)

Am început cu Basil Iorgulescu. Am parcurs colpoltorii moderni ai senzaţionalului de duzină. Trăgând linia, să facem totalul. La 123 de ani de la publicarea Dicţionarului, ştim mai puţine chiar decât ştia Iorgulescu. El amintea de ”o mulţime de legende”. Câte dintre ele mai sunt acum cunoscute? Exact nici una. Cel puţin de către publicul larg. Subliniem, legende autentice, apărute şi transmise oral în aria de referinţă.

            În schimb, ne-am ”îmbogăţit” cu folclor urban şi cu informaţii care frizează patologicul: coloane sculptate de tătarii care erau ”ceilalţi” (?!?), alpinişti care dispar în alte sfere, râuri de ape ”vii” care vindecă cât ai bate din palme, populaţii-cârtiţă care sapă bezmetic şi inutil subsolul.

            Apoi este amestecul: într-un talmeş-balmeş de nedescris, locuri şi obiective sunt reinterpretate şi mutate pe hartă - şi în timp - aidoma pionilor unui joc de societate lipsit de reguli şi frecventat doar de trişori. Atunci când sunt prinşi, ei, trişorii, se fac că nu pricep, se revoltă şi dau vina pe neînţelegeri doar de ei ştiute. Tipic: cunoaşteţi vreun infractor care să-şi recunoască fapta, chiar prins în flagrant delict fiind? 

Una peste alta, Stâlpii Tainiţei rămân pentru cei mulţi o locaţie incertă, de care se leagă o sumă de legende nedefinite şi unele întâmplări extrem de improbabile.

            Societatea vremii lui Iorgulescu era marcată de fiorul romantic generat de (pre)naşterea unei ţări: viitoarea Românie. Societatea actuală e bolnavă. Doar bolnavă. Bolnavă şi atât. 

 

PARTEA II - ÎN CĂUTAREA STÂLPILOR TAINIŢEI

 

Erori de identificare

 

La începutul acestei cărţi, spuneam că Stâlpii Tainiţei au trezit pasiuni şi a stârnit patimi. Nu este de mirare că în lipsa unei soluţii corecte, erorile s-au multiplicat. Şi s-au multiplicat. Şi s-au multiplicat...

Motivele sunt diverse. Unii au fost păcăliţi la rândul lor de terţi. Ei sunt ”vinovaţii fără vină” ai poveştii. Alţii au dorit cu tot dinadinsul să se afle în treabă, să fie ”în problemă”. Chiar dacă în realitate habar n-aveau despre ce vorbesc. Nu în cele din urmă, în căutarea gloriei sau doar a audienţei facile, unii şi-au falsificat cu bună ştiinţă discursul.

În cele ce urmează, vom prezenta ferparul câtorva erori de identificare cu ”viaţă lungă”.

1° Stâlpii Tainiţei sunt peste tot!

 

Că unii vorbesc despre Stâlpii Tainiţei fără să-i fi văzut niciodată, e una. Că mai şi împrăştie poze ilustrând orice altceva decât ceea ce se afirmă că ar reprezenta, este într-un fel o escaladare menită să le susţină discursul. În 1980, Rudanafirma că ”până acum n-a reuşit nimeni râvnita escaladare"1. Dacă n-au reuşit să escaladeze Stâlpii, câţiva s-au hotărât să escaladeze măcar situaţia.

            În toată această ”afacere”, unii şi-au văzut de căutările lor, alţii au inventat rezultate în lipsa faptelor. Fiecare cu ce ştie şi ce poate. O analiză a fotografiilor vehiculate pe Internet oferă o  retrospectivă interesantă şi plină de semnificaţii.

            Într-o postare din data de 02.03.2011, Georgiana Rizescu2 oferă câteva fotografii care surprind un pinten stâncos oarecare de la Nucu, cu legenda ”Stâlpii de taină”. Spre deosebire de Stâlpii Tainiţei, toponimul ”Stâlpii de taină” este total necunoscut în zona Buzăului. Georgiana nu are nici o vină în această eroare: ea doar a repetat spusele unui neştiutor, plin de rea-voinţă. Îl cunoaştem, dar la rugămintea ei îi vom trece numele sub tăcere.

            Urmează un articol din Enaţional3 (02.09.2011), semnat Adina Mutăr. Printre ilustraţii, două reţin atenţia. Una apare cu legenda ”Stâlpii Tainiţei”, deşi denumirea de save a imaginii ”stilpii-de-taina-2-copy” lasă să transpară facil sursa inspiraţiei.

            La un moment dat, derutaţi de profilul surprins în imagine, nu înţelegeam cum A. Mutăr operează o astfel de identificare. Jurnalista l-a însoţit prin 2000 şi ceva pe Rudan Vasile într-o vilegiatură buzoiană, cei doi plimbându-se cu paşi mărunţi pe la Nucu, Fişici, Scăieni şi Bozioru. Dar era cvasi-imposibil să fi avut timp să ajungă atunci la ei:  Stâlpii reali sunt în cu totul altă parte. Explicaţia este relativ simplă. Calitatea fotografiei indica că este nouă: nu are patina timpului. Ziarista a pozat aceeaşi stâncă iconică de la Nucu, apoi a preluat din mers legenda care însoţeşte fotografia Georgianei. Fără doar şi poate, Mutăr a identificat Stâlpii pe Internet, nu în teren. Deşi ar dori ca lumea să creadă altceva…

            Cu adevărat derutant este userul Xanadron de pe Forumul Rufon, care, în data de 06.12.2011 (#424)  se introduce în problemă:

            ”Dacă tot am postat însă, hai să vin cu nişte poze ale Stîlpilor (sic!) şi Colţilor Tainiţei (confundaţi de majoritatea non-localnicilor - doar ultimii fiind mai uşor accesibili)”4.

            Una dintre pozele postate - Stâlpii cum îi crede el - este cea din Enaţional; nici măcar definiţia de save nu este schimbată. Aşa ”vin” unii cu pozele altora. Mai mult, deşi căinează după ”confuzii”, individul e perdant de-a dreptul: nici una dintre denumirile avansate de el nu corespunde imaginilor: a doua este tot de la Nucu - Piatra Fetii, nici vorbă de Colţii cuiva. Aşa e când te dai expert în ce nu cunoşti.

            În Formula As (nr. 1130/2014), Erica Negreanu publică un articol intitulat “Mistere din subteranele României”. Reia atât fotografia lui Mutăr, cât şi năstruşnicele idei ale acesteia despre subteranele de la Stâlpi. Ambele eronate; ambele pe lângă subiect.

            Ultimul sosit pe listă este dl. Girel Barbu, ot Pinu. Depăşindu-i pe toţi la un loc, din mers, acesta nu numai că afirmă că a ajuns la Stâlpii Tainiţei, dar a mai făcut şi un Grup Facebook pe această temă. De studiu. Grupul.

            Barbu introduce Stâlpii într-o postare pe unul dintre blogurile sale, Izvorul Vieţii:

            ”Sunt niște stânci, colțuroase de culoare alb-cenușiu, ce cresc parcă din pământ ca niște colțuri de măsele uriașe, cu forme neregulate. Se găsesc între localitățile Ruginoasa din comuna Brăești și Gura-Teghii, în pădurea Tainița din Munții Buzăului, în apropierea locului numit Poiana Fulgerișului. Venind dinspre Gura-Teghii, pe o veche potecă care lega în trecut cele două sate, aceștia se află pe partea stângă, cam la jumătatea distanței dintre apa celor două Bâști, și Muchea Stâlpilor, - un vârf din pădurea Băleanca, într-o zonă aproape de cărare, dar greu accesibilă, unor oameni, neantrenați pentru urcușul pe munte”5.

            Întâi îi descrie; apoi să se introducă personal în subiect: ”Am văzut absolut întâmplător aceste ciudățenii, acum mai bine de patru decenii, când nu le-am dat nici cea mai mică atenție”. Pentru ca finalul să fie apoteotic: ”Mergeți, vedeți, dar ”ciocul mic””.

            O bună parte din conflictul nostru actual cu Girel Barbu a fost generat de modul deplasat în care a ”rezolvat” un dialog care se vroia unul civilizat. Ce nu ştiam la acea dată este că-l puneam pe nea Girel într-o postură ingrată: aceea de a-şi recunoaşte impostura. Poetul pinean nu ştie mai nimic despre Stâlpi, deşi vorbeşte/ scrie despre ei, iar replicile sale ”în doi peri” erau mai mult un mod de apărare decât o marcă a aroganţei.

            Ulterior, el a oferit publicului o poză cu patina timpului, dar vai, e acelaşi loc de la Nucu ca şi al surselor citate anterior. Cât despre descrierea locaţiei şi traseului de acces, dl. Barbu era şi este departe rău de realitate.

            Cadrele fotografice la care ne-am referit circulă pe Internet. Le-am comparat cu o fotografie din cartea Prof. Ilie Mândricel - Vestigii rupestre şi alte locuri magice din Munţii Buzăului6, pe care am folosit-o ca referinţă şi etalon. Georgiana Rizescu, Adina Mutăr, Girel Barbu şi toţi care le-au preluat şi/ sau distribuit imaginile prezintă una şi aceeaşi locaţie de la Nucu, doar unghiurile şi anotimpurile diferă. Nu numai imaginea de ansamblu coincide, dar tiparul vegetal - foioase, conifere - este hotărâtor în validarea identificării. Nici vorbă de Stâlpii Tainiţei, care arată altfel şi sunt în altă parte. Sigur la Nucu nu sunt.

           

            N.B.: Singura inocentă de aici este Georgiana Rizescu. Îi mulţumim şi pe această cale pentru deschiderea arătată. Nu este puţin lucru să stai de vorbă la 3 AM cu un necunoscut, doar pentru că pe acesta îl frământă o fotografie postată acum ani şi ani de zile.

 

Note:

1. Imagini despre un război cosmic într-o grotă dinaintea epocii fierului - Flacăra nr. 6/1287,  7.02.1980, pg. 24.

2. http://turismjudetulbuzau.blogspot.ro/2011/03/traseul-v-lunca-frumoasa-bozioru-fisici.html#comment-form

3. http://www.enational.ro/dezvaluiri/romania-mea/uriasii-din-scaieni-82853.html/

4. http://www.rufon.org/forum/fenomene-conexe-si-paranormale/vasile-rudan-si-misterul-din-carpati/msg67863/#msg67863

5şi urm. https://izvorulvietii.wordpress.com/2014/06/22/stalpii-tainitei/

6. Ilie Mândricel - Vestigii rupestre şi alte locuri magicedin Munţii Buzăului,Ed. Victor B Victor, Bucureşti, 2008, pg. 100 (ilustraţie).

 

Atribute foto:

1. Fotografia Georgianei Rizescu cu legenda ”După încă 1 km de la ieşirea din satul Nucu, îşi fac apariţia Stâlpii de taină”. Un banal pinten stâncos la Nucu şi o toponimie hazardată;

2. Fotografia Adinei Mutăr. Acelaşi pinten cu o toponimie (pre)luată de la Georgiana;

3. Pe Rufon, bravul  Xanadron ”vine” cu pozele lui Mutăr din Enaţional!

4. Erica Negreanu face la fel, dar într-un mediu mai select: săptămânalul Formula As;

5. ”Stâlpii” lui Girel Barbu. Sub patina timpului se ascunde acelaşi pinten de la Nucu;

6. Un colaj lămuritor - cum-necum, un pinten de la Nucu a fost branduit ca ”Stâlpii Tainiţei”. Rostogolită în neştire în presă şi pe Internet, lumea chiar a luat de bună această farsă străvezie!

 

 

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează

Comentarii  

0 #2 Militar plictisitorMusceleanu Ionut 02-01-2016 19:02
Coane Militaru,dacă ai vreo obiecţie "la obiect", va astept cu ea. V-am vorbit respectuos atâta timp cât am presupus că aveţi o urmă de decenţă şi bun-simţ. Nu aveţi. Sunteţi doar un plictisit plictisitor care-i plictisiţi pe alţii. Mai rău, mă plictisiţi şi pe mine.
Citat
0 #1 AiureliMilitaru 02-01-2016 16:20
Domnule Vlad, dumneata aiurezi incontinuu...ma intreb cand ti-ai facut ultimul control.....sa fim seriosi, nu ai niciun fel de pregatire pentru a-ti da cu parerea despre ce se gaseste in Munctii Buzaului si despre ceea ce incercam noi sa facem la Origini. pacat!
Citat