FOTO - Stâlpii Tainiţei din Munţii Buzăului - Dosarul unei enigme (VII). Colţii Tainiţei = Stâlpii Tainiţei

Împreună cu redacţia "News-Buzău", continuăm publicarea foiletonului nostru despre un loc misterios din Munţii Buzăului, numit "Stâlpii Tainiţei", ajuns la Episodul VII. Episodul I poate fi accesat aici: (link) Episodul II poate fi accesat aici: (link) Episodul III poate fi accesat aici: (link) Episodul IV poate fi accesat aici: (link) Episodul V poate fi accesat aici: (link) Episodul VI poate fi accesat aici: (link). Pentru a răspunde unor critici, dorim să ne corectăm câteva erori. 

Le regretăm şi asigurăm cititorii că ele nu au fost intenţionate, ci mai degrabă este vorba de nişte scăpări datorate neatenţiei. Astfel, capitolelor V şi VI le lipsesc motto-urile. Le adăugăm aici şi acum, după cum urmează:

            Intermezoo - “Moşnenii erau păstrătorii multor “tainiţe””

            Motto: "There's a sucker born every minute".

Se naşte câte un fraier [naiv, credul] la fiecare minut.

David Hannum

            A. Mutăr, zeama lungă şi TFF-ul

Motto: ”Pot să-ţi procur nişte vestigii, ieftine... Nişte... reminiscenţe sticlă... 

Am nişte racile, domnule... racile. Chestii d-ălea care nu ne mai dezbărăm

noi şi ne critică, le iau ieftin la prima mână”.

Toma Caragiu în Un telefon discret

            Un apus al istoriei

Motto: "Cel mai trist aspect al vieții actuale este că știința acumulează cunoaştere

mai repede decât societatea acumulează înțelepciune".

 

 Isaac Asimov

            Erori de identificare

Motto: "Toţi escrocii de pe pâmânt la un loc nu fac cât

cei care se înşeală singuri". 

Charles Dickens

            1° Stâlpii Tainiţei sunt peste tot!

Motto: "Cel mai mare inamic al cunoaşterii nu este ignoranţa,

ci iluzia cunoaşterii".

 Stephen Hawking

 

Musceleanu Vlad-Ionuţ şi Redacţia "Buzău-News"

 

Stâlpii Tainiţei din Munţii Buzăului - Dosarul unei enigme  (VII)

 

2° Colţii Tainiţei = Stâlpii Tainiţei

 

Motto: "Pot să trăiesc cu dubii, incertitudini şi neştiinţă. Cred că e mult

mai interesant să trăieşti aşa, decât să ai răspunsuri ce pot fi greşite."

Richard P. Feynman

 

În România comunistă, chiar şi monografiile se scriau după ureche, de către oameni care văzuseră terenul doar de la birou. Situaţia devine de-a dreptul hilară în cazul unor producţii ”turistice”, aparent destinate să îndrume în teritoriu eventualii doritori.

Citim în Ghidul Turistic al Judeţului Buzău:

”În dreptul Km. 11, aproape de confluenţa Bâscii Rosilii cu pârâul Tainiţa, se ramifică valea acestuia, pornind de-a lungul unui traseu impresionant, de 21 km. de şosea montană spre Lopătari, trecând pe la stâncăriile numite ”Stâlpii Tainiţei”, şi în continuare pe la ”Fierărie”, de unde, lăsând la dreapta o ramificaţie spre exploatările Băleanca-Hânsaru iese apoi la culme sub Vf. Ivăneţu”1.

Confuzia este evidentă. Acel pinten de piatră (Colţii Tainiţei), spectaculos ce-i drept, i-a păcălit pe mulţi. Însă datele arhivistice de care dispunem invalidează cert soluţia propusă. Şi asta din cauză că Stâlpii veritabili se află la o oarecare distanţă de firul principal al pârâului Tainiţa, nu lângă albia şi cascada acestei ape.

Ciudat este că printre autori se află şi Valentin Georgian, parte a unei ilustre familii din Gura-Teghii, din care îi amintim pe preotul Constantin Georgian şi pe profesorul de geografie Pamfil Georgian. Nu ştim să explicăm această situaţie neobişnuită, mai ales că în ”Ghid” apar şi alte erori grosolane.  

Montaniardului Dan Nedelea nu i se poate reproşa că n-a bătul la pas locurile. În schimb, discursul său e plin de concluzii pripite:

 ”Am marcat în descrierea Văii Bâsca Rosilei locul în care se ramifică spre sud-est drumul pe Valea Tainiţa. Numele văii reflectă adăpostul oferit de relief celor care îşi căutau scăpare din faţa năvălitorilor. După aproape 1.5 km. de la intrare, șoseaua alpină către Lopătari se separă spre stânga, spre est. Pe vale continuă un drum forestier deteriorat, care trece pe versantul stâng, apoi urcă accentuat. Spre stânga, apa rămasă tot mai jos ne va aduce singură aminte de existența ei, pentru că printre două coloane uriaşe, numite Stâlpii Tainiţei, se avântă Cascada Tainiţa. Ea este mai bine vizibilă în perioadele în care copacii sunt lipsiţi de frunze. Pentru a ajunge la ea părăsim drumul și coborâm versantul puternic înclinat. Vom fi aici la baza Stâlpilor, cel din dreapta văii fiind mult mai înalt, terminat în scară, ornat cu pini. Ocolind, putem urca pe Stâlpul din stânga văii, surplombat deasupra apei. Pe cât de firesc trece acum mai departe drumul pe versant, pe atât de misterios trebuie să fi fost în vechime accesul dincolo de coloanele Tainiţei”2.

Linia identificării operată de Dan Nedelea urmează pe cea a Ghidului amintit anterior. Nu putem să nu remarcăm interesanta hartă care-i ornează articolul: eronată în toponimie, dar minimalistă din punct de vedere estetic.

Ca orice iubitor de munte, Dan Nedelea era familiarizat cu broşurelele acelea interesante reunite în colecţia Munţii Noştri. Nu este clar de ce Nedelea nu a consultat în prealabil Munţii Buzăului3, nr. 13 din şirul de coperţi colorate. Poate ar fi avut mai mult succes la identificări:

“Urmărim drumul forestier ce urcă pe valea Tainiţei şi apoi în lungul culmii Ivăneţu spre vest, circa 10 km. La început poteca însoţeşte rîul pe dreapta, pentru ca după 1,2 km de la răspîntia drumului forestier ce merge la Ivăneţu-Ploştina să traverseze apa înscriindu-se pe stînga acestuia. Imediat, după trecerea pe malul stîng, ne atrage atenţia o cădere puternică de apa; peisajul este completat de numeroşii pini ce stau agăţaţi pe poliţele structurale şi pe capetele de strate din jurul cascadei. Privind cu atenţie printre arbori vom zări la cîţiva metri mai jos de şosea cascada Tainiţei, unde apa cade de la 7-8 m. În dreptul ei pereţi formaţi din strate groase de gresie aduse la verticală (Colţii Tainiţei) au înfăţişarea unor contraforturi”4.

Facem precizarea că deşi pe harta care însoţeşte broşura Colţii Tainiţei apar  consemnaţi derutant, textul este mai mult decât lămuritor în ceea ce priveşte poziţia lor în teren.

    Această confuzie regretabilă Colţii Tainiţei = Stâlpii Tainiţei a avut viaţă lungă. Accesul facil, aspectul magnific şi nu în ultimul rând chipul uman ce pare a se profila pe suprafaţa superioară a pintenului s-au constituit în tot atâtea motive. Ba chiar, locul este marcat cu semnul distinctiv de stânci ascuţite şi un +25 ca indicaţie a înălţimii, chiar şi pe hărţile Direcţiei Topografice Militare (planşa L-35-089-D-b DTM).

O abordare singulară şi la propriu şi la figurat întâlnim la Diana Liana-Gavrilă. După ce aminteşte descrierea lui Iorgulescu, aceasta redă o fotografie a stâncii, cu legenda: ”Stâlp de piatră pe valea Tainiţei”5. Ce-o fi vrut să afirme, doar Domnia-sa ştie!

Noi am fi putut enumera un lung şir de derutaţi, care ţin să-i deruteze şi pe alţii. În acest caz, ne-am oprit la 3 exemple semnificative.

Pintenul de la cascada Tainiţa poartă numele de Colţii Tainiţei şi nu are nici o legătură cu Stâlpii Tainiţei. Vom detalia cu altă ocazie originea toponimului ”Colţii Tainiţei; el este de factură recentă (nu apare menţionat în documentele de epocă) şi provine din aspectul de pinteni ascuţiţi grupaţi (colţi) pe care această formaţiune îl are din anumite unghiuri de viză.

 

            Mulţumim pentru cele 2 fotografii cu profilul distinct al Colţii Tainiţei lui Paul Rădulescu (Bucureşti) şi lui Gabriel Constantinescu (†).

            Lupele topografice au fost extrase din planşa L-35-089-D-b (DTM) şi din harta care însoţeşte broşura Munţii Buzăului. De asemenea am reprodus schiţa care ilustrează articolul lui Dan Nedelea.

 

Note:

1. Lazăr Băciucu, Valentin Georgian, Aurelian Pițu - Ghid turistic al Județului Buzău, Ed. Sport-Turism, 1978, pg. __;

2. Dan Nedelea - Medalion Masivul Ivănețu. Călătorie în spațiu și timp în Revista Munții Carpați nr. 22, pg. 20-21;

3. Grigore Posea, Mihai Ielenicz - Munţii Buzăului (Colecţia Munţii Noştri, nr. 13), Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1977;

4. Ibidem, pg. 75;

5. Diana Liana Gavrilă - Enigme din trecutul îndepărtat în Munţii Buzăului, Ed. Alpha MDN, Buzău, 2012, pg. 185 (ilustraţie).

 

3° Colţilor Stâlpilor = Stâlpii Tainiţei

 

Motto: "Nu subestima niciodată puterea proştilor organizaţi în grupuri mari".

George Carlin

 

O a doua sursă de confuzii sunt Colţii Stâlpilor. Am putea vorbi de o dublă: unii le greşesc poziţia, alţii, atunci când o indică corect, îi consideră a fi Stâlpii Tainiţei.

”Drumul forestier îşi mai domoleşte urcuşul şi pare a se întoarce, spre nord nord-vest. Dacă vom întoarce privirea spre sud, peste pădure, vom avea surpriza să constatăm că aici Creasta Ivăneţului a suferit o metamorfoză alpină remarcabilă: colţi ascuţiţi se duc cu sute de metri mai sus, spre cer. Pinii se simt şi aici pe teren propriu, chiar dacă rezistă “asiguraţi’' prin fisuri, ajungând la dimensiuni care sfidează vitregia poziţiei. Mulţi şi-au sfârşit în picioare existenţa, trunchiurile lor lipsite de coroane întărind denumirea de Colţii Stâlpilor dată acestei creste. Depărtându-se de ei, drumul forestier ne oferă unghiuri şi mai bune de a-i privi...”1.

De data aceasta situaţia se inversează: ca pentru a-şi lua revanşa, Dan Nedelea are dreptate şi Posea-Ielenitz greşesc:

”Drumul forestier pe care îl continuăm urca mai accentuat prin pădure în mai multe serpentine. Trecem de un luminiş din care, spre sud, putem admira turnurile din Vârful Stâlpilor formate în stivele groase de gresie în poziţie verticală. Şi aici, pe pereţii abrupţi s-au fixat pomi care dau varietate peisajului. Alb-cenuşiul stîncii, alături de verdele închis al pinilor, şi, din loc în loc, de alb-argintiul mestecenilor contrastează cu cerul albastru şi verdele deschis al pădurii de foioase, ale căror frunze capătă toamna culori galben-roşcat de neuitat”2.

Eroarea Colţii Stâlpilor - Vârful Stâlpilor are cauze complexe, pe care le vom discuta cu altă ocazie. În ce ne priveşte, dorim să invalidăm momentan falsa identificare Colţii Stâlpilor= Stâlpii Tainiţei. Deşi din text nu reiese, din harta care însoţeşte broşura rezultă că Posea-Ielenitz identifică Colţii Stâlpilor cu proeminenţa de la cota 1052 (DTM).

O plasare eronată a Colţilor o întâlnim şi la Laurenţiu-Mircea Muscalu:

“… o altă posibilitate uşoară de a ajunge la lacul Hânsaru. Mergem deci în amonte pe Pârscovel, la început 1 km. pe drum forestier şi apoi la terminarea acestuia, pe un drumeag de căruţă (panta nu este mare). După 40  minute, timp în care am străbătut pădurea Băleanca, ajungem în șaua omonimă, situată în culmea ce unește Vf. Săpături de Vf. Colții Stâlpilor3.

Deşi din text şi harta ataşată este evident că acesta urmează linia Posea-Ielenitz care plasează Colţii Stâlpilor la cota 1052, o frază ne pune pe gânduri: 

“De la lac se poate coborî în 2 ½ ore la Nemertea (Gura Teghii) pe drumul forestier care trece pe lângă Colții Stâlpilor, Colții Tainiței și cascada Tainița”4. Aşadar, în cel mai bun caz se poate spune că Muscalu dă două soluţii, ca măcar una să fie bună. Încercând a pătrunde logica lui Muscalu, am luat în calcul şi varianta ca Domnia-sa să considere cota 1052 ca o prelungire în amonte a Colţilor. Ar fi total incorect, deoarece vorbim de două muchii distincte, aproape paralele şi net diferenţiate în teren. 

Cauzele erorii Colţii Stâlpilor - Stâlpii Tainiţei sunt facil de identificat. În primul rând, Colţii Stâlpilor sunt la fel de uşor accesibili, fiind în imediata proximitate a drumului forestier. Aspectul lor urmează fragmentar descrierea lui Basil Iorgulescu, dar eşuează în a o justifica în întregime. Popularitatea falsei identificară a plecat de la persoane venite în vilegiatură off-road, călare pe maşini de teren. Ghida lor, nelipsita Diana-Liana Gavrilă, le-a dat aceleaşi indicaţii greşite pe care le consemnează şi în cartea Domniei-sale5. Că misteriosul obiectiv pe care-l doreau cu tot dinadinsul atins era chiar la marginea căii de rulaj a convoiului de automobile nu a pus pe nimeni pe gânduri la vremea respectivă.

            În rezumat, unii localizează greşit Colţii Stâlpilor, care se află în imediata apropiere a drumului forestier al Tainiţei, nu la cota 1052. Alţii, direct interesaţi de câştiguri facile, îi identifică greşit cu Stâlpii Tainiţei.   

 

            Mulţumim pentru fotografia panoramică a Colţilor Stâlpilor Dlui. Mario Ruse.            Lupele topografice au fost extrase din harta care însoţeşte broşura Munţii Buzăului şi cea care ilustrează articolul lui Laurenţiu Mircea Muscalu (cartografia: C. Gherase).

 

Note:

1. Dan Nedelea - Medalion Masivul Ivănețu. Călătorie în spațiu și timp în Revista Munții Carpați nr. 22, pg. 21;

2. Grigore Posea, Mihai Ielenicz - Munţii Buzăului (Colecţia Munţii Noştri, nr. 13), Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1977, pg. 75-76; 

3. Laurenţiu Mircea Muscalu - Poteci pe culmile Ivănețului în Almanah Turistic 1987, pg. 107;

4. Ibidem, pg. 106;

5. Diana Liana Gavrilă - Enigme din trecutul îndepărtat în Munţii Buzăului, Ed. Alpha MDN, Buzău, 2012, pg. 186 (ilustraţii: Stâlpii Tainiţei şi Vedere de pe Stâlpii Tainiţei).

 

Atribute foto:

1. Colţii Tainiţei, din diferite unghiuri de viză, pe măsura apropierii de ei din aval. Cadrele 1 şi 2 sunt ale autorului. Cadrul 3 a fost realizat de Gabriel Constantinescu;

2. În fundal, lupă după Ortofoto 2008 (ANCPI). În medalion, lupă după planşa L-35-089-D-b (DTM);

3. În fundal, lupă după Bing Aerial view. În medalion, lupe după harta care însoţeşte broşura Munţii Buzăului;

4. Schiţă de situaţie care însoţeşte articolul lui Dan Nedelea - Medalion Masivul Ivănețu. Au fost evidenţiaţi grafic Colţii Tainiţei şi Colţii Stâlpilor;

5. Aspectul de profil uman al Colţilor Tainiţei, văzuţi din drumul care trece pe lângă ei. Un ”mimetolit” fără doar şi poate; nici vorbă de o eventuală sculptură megalitică. Fotografie realizată de Paul Rădulescu; 

6. Colţii Tainiţei, din diferite unghiuri de viză, pe măsura apropierii pe drumul forestier, venind din aval. Se remarcă triunghiul echilateral şi litera Gamma, asupra cărora vom reveni. Fotografiile autorului;

7. În fundal, lupă după Ortofoto 2008 (ANCPI). În medalion, lupe după harta care ilustrează articolul lui Laurenţiu-Mircea Muscalu, respectiv harta care însoţeşte broşura Munţii Buzăului;

8. Imagine panoramică a zonei Colţilor Stâlpilor. Fotografie realizată de Mario Ruse;

9. “Omul care doarme”, un mimetolit identificat la Colţii Tainiţei. Se remarcă un profil de cap gigantic, culcat pe o lespede care-i ţine loc de pernă. Un spectaculos joc al naturii, nu o creaţie a omului.

 

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează