Stâlpii Tainiţei din Munţii Buzăului - Dosarul unei enigme (IX) - În delimitarea graniţelor unor comune

Împreună cu redacţia "News-Buzău", continuăm publicarea foiletonului nostru despre un loc misterios din Munţii Buzăului, numit "Stâlpii Tainiţei", ajuns la Episodul VII. Episodul I poate fi accesat aici: (link) Episodul II poate fi accesat aici: (link) Episodul III poate fi accesat aici: (link) Episodul IV poate fi accesat aici: (link) Episodul V poate fi accesat aici: (link) Episodul VI poate fi accesat aici: (link) Episodul VII poate fi accesat aici: (link) ) Episodul VIII poate fi accesat aici: (link

Musceleanu Vlad-Ionuţ şi Redacţia ”Buzău-News”

Stâlpii Tainiţei din Munţii Buzăului - Dosarul unei enigme (IX)

II. În delimitarea graniţelor unor comune

 

II.1.Com. Brăesci - ”Comună rurală în Plaiul Pârscov, [...] Limitele sale sunt: la Nord, începe de la Surduce (pietre mari), şi merge pe hotarul moşiei Goideasca, până dă în albia Sărăţelului Goideasca, se lasă pe Sărăţel în jos, până la gura isvorului Călugăru (la dreapta Sărăţelului), ia pe Culugăru în sus până la Ciuciurul Orbului, urcă în vf. Arsenia, de unde apoi se lasă în Curmătura Nucului; de aci merge în Stâlpii Tainiţei şi peste muchi se lasă în Pârscovelu (Isvorul dulce), se lasă pe isvor în jos pe hotarul moşiei Pinu, până dă iar în Sărăţelu...”1;

 

II.2.Bozioru, C. rurală în plaiul Pârscov, [...] Limitele sale sunt: [...] la Est [...] se lasă pe is. Pârscovelu, pe care merge până în vl. Cireşului, de unde se dirig'e spre Poena cu Lapoşi (pd. Nucu) şi linie dreptă în Vf. Mestecănului: La Curmătură; de aci ia pe drumul Fulgerişului, ajunge la Copaciul cu trei giumânări, urcă pe mc. Tănăsoiului în Vf. Ciopârtacului, de unde, iar în linie dreptă, ajunge la Brusturii Hânsarului;  la Nord, din Brusturii Hânsarului se lasă pe is. Hânsaru…”2;

 

II.3.Com. Goidesci - ”Comună rurală în plaiul Pârscov, [...] Limitele sale sunt: [...] coboră în albia râului Sărăţelul (la punctul numit: La Paraschiva'n gârlă) merge puţin pe albia Sărăţelului, până în gura isvorului Călugăru, apoi ia cursul isvorului Călugăru în sus şi continuu urcând, ajunge în vf. Muntelui Arsenia, pe al căruia plaiu merge prin pădurea Tainiţa, trece pe lângă Stâlpii Tainiţei, întâlnesce isvorul Tainiţa şi se lasă pe densul în jos, până la vărsarea sa în râului Bâsca Rosilei, în faţa aşezământului Bâsca...”3;

 

II. 4.Com. Gura-Teghii - ”Comună rurală în plaiul Buzeu, [...] Limitele sale sunt: [...] la Sud, urcă pe r. Bâsca (Rosilei  - n.n.), până în is. Hânsarului, suie puţin pe isvor şi ia costa, mergend pe plaiu, până în Vf. Ciopârtacului, trece pe la Piatra cu bradii, Curmătura-Nucului (Gropa-Nucului) şi dă în dealul lui Vodă, lângă is. Tainiţa…”4;

 

II.5.O Poiană a Stâlpilor Tainiţei apare în actul de stabilire pe teren a hotarului administrativ dintre comunele Brăieşti-Râu (Bozioru - n.n) - Gura Teghii (1964):

            "Astăzi, data de mai sus, am procedat la delimitarea şi bornarea pe teren a hotarului administrativ dintre comunele susamintite, după cum urmează: Hotarul începe din punctul de 3 hotare între comunele Brăieşti-Rîu-Gura Teghii din punctul Pârlitură, materializat pe teren prin bornă de lemn şi movilă de pământ, materializat pe schiţă cu numărul 2/8. De aici hotarul merge pe direcţia N-V, trecând prin punctul 28 printr-o linie sinuoasă pe marginea de Vest a fâneţii dela punctul Poiana Stâlpilor Tainiţei prin borna de beton nr. 50 din pădurea Băleanca şi până la punctul de 3 hotare între comunele Gura Teghii - Râu - Între Sibicii (Colţi - n.n.), materializat pe teren cu bornă de lemn şi movilă de pământ, marcat pe schiţă cu nr. 1/3, punct amplasat pe firul apei Fântâna Rece, de aici la Punctul Crucea lui Coman"5.

            Trebuie precizat că în toate documentele topografice consultate, apare doar Poiana Stâlpilor.  

***

           

O referinţă mai greu de contextualizat în lipsa cunoaşterii perioadei de referinţă găsim într-un articol publicat de Ilie Mândricel într-o revistă ortodoxă:

            ”Una din pădurile de la Bozioru, la hotarul cu Brăeşti şi Gura Teghii, se numeşte Tainiţa. Muntele Tainiţa şi pădurile de pe el au rămas până azi izolate şi mai puţin străbătute de om. De aici privesc spre cer vestiţii Stâlpi ai Tainiţei, un important punct de hotar între ultimele trei comune din latura nordică a judeţului Buzău, pe ”linia de cordon” cu Transilvania”6.

            Componenţa şi implicit limitele acestor comune au variat în timp. De exemplu, din referinţa II.5. putem extrage situaţia actuală (rămasă aceeaşi din anul 1964) a punctului de 3 Hotare dintre comunele Brăieşti - Râu (Bozioru - n.n) - Gura Teghii. El corespunde unui punct aflat la Nord-Est de Poiana Stâlpilor. Vom explica ulterior de ce se numeşte aşa în documentele topografice şi de ce în documentul II.5. apare ca Poiana Stâlpilor Tainiţei. De reţinut că nu aici se află Stâlpii Tainiţei, fiind posibil ca Mândricel să facă o confuzie neintenţionată.

 

Note:

1-4. Basil Iorgulescu - Dicționar geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzeu, București, Socec, 1892, pg. 61, 53, 256, 488;

5. Ilie Mândricel - Scormonind prin cenuşa veacurilor, Ed. Vega, Buzău, 2011, 1013/344;

6. Ilie Mândricel - Din umbra chiliilor în floare (II): Izvorul tămăduiriiîn Porunca Iubirii nr. 4/2005, pg. 61.

 

Permutări toponimice

 

            Din documentele reproduse am extras următoarele toponime: Stâlpii Tainiței, Stâlpii Ascunşi, Petra Tainiţi<i> (Piatra Tainiţei), Curmătura Stâlpilor, Piscu Tainiţii (din jos?), Pietrele Stâlpilor,  Poiana Stâlpilor, Poiana Stâlpilor Tainiţei.

            La prima vedere constatăm o încâlceală de nedescris: toponimii similare la prima vedere şi prin urmare generatoare de confuzii, puncte identice denumite diferit de la o epocă la alta şi chiar pe parcursul aceleiaşi perioade, … Unele echivalări pot fi făcute cu uşurinţă prin coroborarea datelor, ca de exemplu Stâlpii Tainiței = Stâncii Ascunşi; în alte cazuri însă operaţiunea este nesigură şi riscantă.

            Din analiza încrucişată a documentelor se pot face următoarele constatări:

            - Hrisovul lui Constantin Basarab Vv. din 15 martie 1697 (7205) - I.1.2., întăreşte pe cel anterior, dat de Mihnea Vodă Turcitul la 18 iulie 1587 (7095) - I.1.1. şi se referă la o suprafaţă de teren cuprinsă între aceleaşi semne. Rezultă că Stâlpii Tainiţei = Stâlpii Ascunşi. Documentul din 9 iulie 1870 (I.1.3.) este o copie târzie a celor două menţionări anterioare.  

            - Hrisovul de întărire dat de Matei Vodă Basarab (emis în perioada 1 septembrie 1650 - 31 august 1651/7159) - I.2.1. este menţionat şi reprodus într-un document juridic datat 25 mai 1825 (I.3.1.). Rezultă că Petra Tainiţi<i> = Stâlpi (o prescurtare evidentă a formulelor anterioare);

            -  Acelaşi Hrisov dat de Matei Vodă Basarab (I.2.1.) este reprodus într-o Ocolnică a moşiei Scăieni (datată ante 1870) - I.2.2. Rezultă că Petra Tainiţi<i> = Curmătura Stâlpilor;

            - O Hotărnicie a moşiei Scăieni a Logofătului Nicolae Băleanu datată 28 aprilie 1867 (I.4.1.),  ne tentează să echivalăm Piscu Tainiţii (din jos?) = capul Pietrei Tainiţii, deşi lucrurile sunt neclare aici;

            - De asemenea, din compartartea Regulamentului de exploatare a pădurii Nucu- Scăieni datat 1923 (I.5.2.) cu Actul de stabilire pe teren a hotarului administrativ dintre comunele Brăieşti - Râu - Gura Teghii (II.5.) putem echiva Poiana Stâlpilor ca formulă prescurtată pentru Poiana Stâlpilor Tainiţei, cu precizarea că întinderea spaţială a acesteia a variat considerabil în timp.

            Din documente rezultă că unul și acelaşi punct de hotar - asimilabil Stâlpilor Tainiţei după prima atestare (1697) - a primit de-a lungul timpului mai multe denumiri:

- La 1587, 1849 avem Stâlpii Tainiţei;

            - În 1650/1651 şi 1796 - Petra Tainiţi<i> respectiv Piatra Tainiţii;

            - În 1697, Stâlpii Ascunşi;

            - În 1825 este folosită prescurtarea Stâlpi;

            - În 1837 se foloseşte formularea duală ”Stâlpii Tainiţei ce li se zice şi Stâlpii Ascunşi”,

             - Ante 1870, Curmătura Stâlpilor;

 - În 1923, Pietrele Stâlpilor.

            Credem că această mică babilonie are două cauze principale:

            1. Desemnarea ca punct de hotar a unei mici zone restrânse mai degrabă decât a unui reper individual;

            2. Aparenta variaţie de nume este parţial generată de înlocuirea toponimelor propriu-zise cu atribute toponimice (prin excelență descriptive).   

            Vom detalia pe parcurs indiciile obţinute din parcurgerea documentelor de epocă, asamblându-le treptat într-un tot unitar şi coerent.

 

Referinţe cartografice

 

            În cercetarea noastră am folosit mai multe hărţi şi schiţe topografice ale zonei:

           

Vechi hărţi militare:

- A 2-a ridicare topografică Austro-Ungară Wallachia [B III a 203-4] Planşele IX-X 21-22 şi XI-XII 21-22 (ridicate între anii 1856-1857 de austrieci). Scara 1:28000;

- A 3-a ridicare topografică Austro-Ungară Planşa 44-45 Ploieşti (tipărite cca. 1910). Scara: 1: 200000;

- Charta României Meridionale (cunoscută şi după numele graficianului - Harta Satmari). Columna 9 Seria 2 şi Columna 10 Seria 2. După ridicarea austriacă din 1856-1957. Anul pulicării: 1864. Proiecţie Cassini-Soldner. Scara: 1:57.600;

- Cassini Seria XVI Coloana R – Ivăneţu, Stat Majorul general al Armatei - Institutul Geografic 190. Scara 1:50000;

- Cassini Seria IX Coloana I - Muntele Penteleul şi Nerejul - Institutul Geografic al Armatei 1909. Ridicare pe teren în anii 1894 şi 1895. Scara 1:100000;

- Planurile Directoare de tragere planşa 4455 Direcţia Topografică Militară tipărit în anul 1953. Reprodus după ridicările din anii 1890-1895. Proiecţie Lambert. Scara: 1.20000;

 

            Hărţi militare moderne:

- Direcţia Topografică Militară L-35-89 (Covasna-3) tipărită în anul 1996. Proiecție UTM/WGS 84. Scara 1:100000;

- Direcţia Topografică Militară L-35-89-D.  Scara 1:50000;

- Direcţia Topografică Militară L-35-89-D-b. Proiecție UTM/WGS 84. Scara 1:25000;

 

            Hărţi forestiere:

- Harta forestieră a Ocolului Silvic Gura Teghii U.P. XII Ivăneţu ICAS Staţiunea Piteşti, anul 1982. Scara 1:20000;

- Harta forestieră a Ocolului Silvic Gura Teghii U.P. XII Ivăneţu ICAS Staţiunea Braşov, anul 1992. Scara 1:20000;

- Harta forestieră a Ocolului Silvic Gura Teghii U.P. X Ivăneţu ICAS Staţiunea Roman, anul 2012. Scara 1:20000;

- Harta forestieră a Ocolului Silvic Pârscov U.P. III Bălăneşti ICAS Staţiunea Piteşti, anul 2008. Scara 1:20000;

 

            Hărţi cadastrale:

- Limitele UAT (unităţilor administrativ-teritoriale) judeţul Buzău - ANCPI

- Planuri topografice L-35-89- D-b-1...4. ICSPS 1970. Originalul editat de Institutul de Geodezie, Fotogammetrie, Cartografie și Amenajarea Teritoriului, 1973. Scara 1:10.000;  

 

            (și) Altele:

- Harta anexată broşurii Munţii Buzăului (Munţii noştri, nr. 13) - Gr. Posea, M. Ielenicz, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1977. Schiţe şi hărţi: M. Ielenicz, Gr. Posea; Carografia: E. Vişu. Interesează harta medalion ilustrând Traseul Gura Teghii - Hânsaru. La ”Bibliografie” sunt indicate hărţile ocolului silvic Gura Teghii. Scara 1:20000;

- Schiţa topografică ”Munţii Buzăului - Culmea Ivăneţului. Relicvele rupestre din zona satelor Aluniş - Nucu - Ruginoasa” care ilustrează articolul Laurenţiu Mircea Muscalu - Poteci pe culmea Ivăneţului, pg. 103. Schiţa hărţii: L.M. Muscalu,  Cartografia: C. Gherase. Scara 1:20000;

- Schiţa topografică care ilustrează articolul Dan Nedelea - Medalion Masivul Ivănețu - Călătorie în spațiu și timp în revista Munții Carpați nr. 22, pg. 9. Scara 1:30000;

- De asemenea, au fost utilizate serviciile on-line Google Maps, Google Earth Pro, Bing Maps şi  ANCPI - Geoportal.

***

           

În analiza noastră am studiat atât individual diversele planşe de hartă, cât şi comparatriv. După georeferenţiere, ele au fost suprapuse, pentru a identifica elemente comune. Unele surse sunt redundante, deşi sunt datate diferit. Ele au fost de ajutor fie pentru a suplini planşe din aceeaşi categorie cu o calitate slabă a tiparului sau a reproducerii digitale, fie pentru a urmări în timp posibila evoluţie a unor particularităţi.

            Din ”munca cu harta” au reieşit câteva probleme generale:

            - Există cazuri în care deşi toponimul nu apare indicat, se pot efectua echivalări prin convergenţa poziţiei. În astfel de cazuri, de interes este doar poziţia şi cota redată, care ne-au folosit la realizarea unor echivalări;

            - În unele situaţii, atribuirea toponimică este greşită;

            - Unele cote ale aceluiaşi punct diferă de la o sursă la alta;

            - După cum era de aşteptat, după georeferenţierea planşelor de hartă nu a rezultat o suprapunere perfectă. În astfel de cazuri, am operat aproximări rezonabile din punct de vedere statistic.

           

            Dorim să ne arătăm aprecierea faţă de voluntarii de la geo-spatial.org, a căror activitate utilă ar trebui să fie apreciată şi sprijinită, nu îngreunată de birocraţia omniprezentă care vegetează prin instituţiile oficiale. Mulţumim Dlui. Vasile Crăciunescu pentru cele două planşe Cassini cu scările 1:50000 şi 1:100000 şi prietenului nostru, brăileanul Leonard Stelian pentru efortul depus în ”prepararea hărţilor”.

 

Atribute foto:

1. Lupă din Atlasul Căilor de Comunicații (1897; Stabilimentul de Arte Grafice „C. Ghiulea”), scara 1:200.000. Linia roșie trasează granița dintre Plaiurile Pârscov și Buzău;

2. Plaiurile Buzău și Pârscov așa cum sunt ele redate într-un manual geografic școlar de la începutul secolului trecut;

3. Lupă după planșa DTM L-35-89-D-b, peste care au fost suprapuse digital limitele - UAT - ANCPI. Este evidențiat punctul de 3 Hotare dintre comunele Gura-Teghii, Brăești și Bozioru. În fundal, limitele celor 4 comune din aria de interes.

 

 

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează