SA STIM ADEVARUL! Cine a fost Petre Borila? Intre Famiglia Comintern si familia Ceausescu (Updated)

CeausescuGhStoicaUnul dintre cei mai loiali si infocati camarazi ai lui Gheorghiu-Dej, un personaj direct implicat in toate deciziile regimului comunist din perioada 1945-1965, Petre Borila a incetat din viata acum patru decenii, in ianuarie 1973. Nascut la Silistra in 1906, Iordan Dragan Rusev a aderat devreme si fara sovaire la mistica internationalismului stalinist.

A iubit Uniunea Sovietica, l-a adorat pe Stalin. A crezut cu fervoare in dogmele bolsevice, le-a aplicat cu un zel si o intensitate greu de egalat. Fiica sa, Iordana, a fost prima sotie a lui Valentin Ceausescu. Au avut impreuna un baiat, Daniel Valentin, nepotul direct al dictatorului comunist. Emigrati in anii 90 in Israel, apoi in SUA, Iordana si Daniel traiesc acum in Romania. Intre famillile Borila si Ceausescu relatiile au fost incordate, ajungand chiar la ostilitate fatisa. Parte tinea de prejudecati, parte de chimie politica.

Devenit cadru permanent al PCdR, cel care si-a luat numele de clandestinitate Borila a studiat la Scoala Leninista din Moscova, asemeni sotiei sale, Ecaterina, nascuta Abraham. Erau trei surori Abraham, provenite din mica burghezie de origine maghiar-evreiasca din Transilvania. In fisele de cadre aflate in Arhiva CC al PCR, surorile Abraham scriau ca au provenienta din mediul rural. Toate trei au devenit comuniste pasionate. Sora Ecaterinei, Paraschiva (Piri), a fost casatorita cu Bela Breiner, membru al Secretariatul CC al PCdR. Breiner a murit in 1940 (in 1950 a aparut o brosura despre el scrisa de Iosif Ranghet, pe atunci membru supleant al Biroului Politic si seful Comisiei Controlului de Partid), Piri s-a recasatorit ulterior cu colonelul Andrei (Bandi) Roman, fost voluntar in Spania. Fiul din prima casatorie, Andrei Breiner, a fost inginer chimist cu studii in URSS si a lucrat la IPROCHIM (a nu se confunda cu ICECHIM, condus de Elena Ceausescu).

Este de presupus ca Borila avea stranse legaturi cu NKVD-ul. Cei care l-au cunoscut in Spania l-au descris drept incuiat, feroce, lipsit de orice dubiu. Avea certitudini din beton armat. Era un comisar suta la suta. “Tovarasa sa de viata” spre a folosi limbajul de partid, in acea perioada a fost Betty Birnbaum, care lucra la administratie in Spitalul Brigazilor Internationale. Mama mea, studenta in anul III la Medicina la Bucuresti inaintea plecarii spre Spania, era sora de caritate la acel Spital.

Ulterior, la Ufa, in evacuare, Betty s-a casatorit cu Luka Laszlo (Vasile Luca) si a devenit Elisabeta Luca. S-a visat scriitoare, desi nu avea urma de talent. A fost propulsata membra in Comitetul Cinematografiei, condus de jurnalistul ilegalist Niculae Bellu. A fost arestata in 1952, judecata si condamnata in 1954, a facut a facut puscarie fara sa stie de ce, nu avusese functii politice, Luca nu vorbea cu ea despre ce se intampla la Ministerul de Finante. Niciunul din vechii ei tovarasi aflati in posturi de maxima influenta– Borila, Rautu, Barladeanu–nu a miscat vreun deget pentru ea. Cativa ani, i-a povestit ulterior mamei mele, a avut regim celular solitar. Niciodata nu a inteles de ce a fost pedepsita in acest mod inclement, de ce o ura Gheorghiu-Dej cu atata patima. A murit fara sa fi inteles din ce miscare criminala facuse parte. Unii dintre fostii ei camarazi din Spania facusera cariere in Securitate. Intre acestia, printre cei mai sinistri, Mihai Patriciu (Mihaly Grunsperger), comandant al Securitatii in regiunea Cluj. Wilhelm Einhorn a ajuns colonel si a detinut functii de varf in Departamentul Informatiilor Externe. Aurel Stancu a ajuns general si ministru adjunct de interne. La fel si Mihai Burca. Generalul Minea Stan conducea contrainformatiile militare.

Spania, Moscova, Cominternul

Alaturi de Gheorghe Stoica (Moscu Cohn), de Valter Roman (Ernest Neulander), de Constantin Doncea, de Grigore Naum (viitorul general de Securitate) si de Manole H. Manole, Borila a fost unul dintre militantii cei mai influenti in cadrul Brigazilor Internationale din Spania. Ar trebui precizat, a propos de unele scrieri recente pe subiect, ca Dumitru Petrescu nu a fost in Spania, nu a luptat in Brigazile Internationale. Cum nu a fost nici Enver Hoxha. Din Albania, cei mai proeminent interbrigadist a fost Mehmet Shehu (premierul ucis sau sinucis in 1981). Walter Ulbricht a avut o prezenta meteorica in Spania, nu a luptat in Brigazile Internationale. A venit exclusiv pentru a identifica “devieri” si a-i convoca la Moscova pe “deviatori” (cu consecintele stiute). Figuri importante din KPD (PC din Germania) care au luptat in Spania si care ulterior au fost demnitari importanti in RDG au fost Kurt Hager (viitorul sef al propagandei), Erich Mielke (seful Stasi vreme de decenii) si Heinz Hoffmann (ministrul apararii).

Ilegalist de origine evreu basarabean, Boris Holban (nascut Bruchman, nom de guerre Olivier) nu a fost in Spania, a condus politic detasamentul FTP-MOI care a intrat in istorie drept grupul Missak Manuchian-Francisc Wolf (Boczov). A colaborat in FTP-MOI cu Gheorghe Vasilichi, Bruno Kowalski, Artur London, Peter Mod. Sefa serviciului de informatii a fost soara mamei mele, Cristina Luca. Charlotta (Sari) Gruia, vaduva lui Boczov, a lucrat, in anii 50, la Comisia Controlului de Partid, era mana dreapta a lui Constantin Parvulescu care avea in ea o incredere netarmurita.

Tatal meu nu s-a numit niciodata “Leonida Tismaneanu” si nu a facut parte din aparatul politic central al Brigazilor Internationale. Nu a fost ofiter, spre deosebire de Valter Roman si Petre Borila, ambii maiori, primul politic, al doilea de artilerie. A avut, cred, grad de sergent, a fost carne de tun, si-a pierdut bratul drept in batalia de pe raul Ebru (nu cum afirma diversi ignari in cine stie ce incaierare din spatele frontului). Carne de tun au fost atatia altii, intre care Constantin Burca, mort in Spania. Ca istoric al comunismului,dl Stelian Tanase ar trebui sa cunoasca diferenta dintre comisari si soldati. La fel, il pot asigura ca in fotografia unde crede ca o gaseste pe mama mea alaturi de Petre Borila este vorba de o eroare. Dl Tanase ma cunoaste, ar fi fost firesc sa ma abordeze. Istoria voluntarilor romani din Brigazile Internationale este o tema prea serioasa pentru a cultiva aproximatiile si a cadea in frivolitati si senzationalisme.

Dupa 1939, Borila a ajuns in URSS unde a facut parte din nucleul central al refugiatilor politici romani. A fost protejat si promovat de secretarul general al PCdR, de asemenea de origine bulgara, Boris Stefanov. Ulterior, Borila l-a denuntat pe Stefanov, a intrerupt orice legatura cu fostul sau mentor. Loialitatea in sectele staliniste este intodeauna rezervata celor aflati la putere. Sa amintesc si legaturile speciale ale lui Borila cu liderii bulgari din Comintern, Gheorghi Dimitrov, Vasil Kolarov si Valko Cervenkov (agentul NKVD “Spartak), ulterior liderul Bulgariei stalinizate.

In anii razboiului, impreuna cu Ana Pauker, Vasile Luca, Valter Roman, Dumitru Coliu (alt militant bulgar), Dumitru Petrescu, Constantin Doncea, Clara Cusnir-Mihailovici, Zina Brancu, Mihai Burca, Aurel Stancu, Grigore Cotovschi, Minea Stan, Janos Rab etc, Borila a condus munca de indoctrinare in randul prizonierilor de razboi din Uniunea Sovietica. A jucat un rol decisiv in formarea diviziilor “Tudor Vladimirescu” si “Horia, Closca si Crisan”.

In umbra lui Dej

A revenit in tara ca loctiitor politic in divizia “Tudor Vladimirescu”, a capatat grad de ofiter in armata romana. In perioada de dupa 1945, a lucrat in aparatul de cadre al PCR si, in pofida vechii relatii cu moscovitii Ana Pauker si Vasile Luca, a devenit unul din membrii cercului intim al lui Gheorghiu-Dej. A facut parte din Biroul Politic care a aprobat decizia de lichidare fizica a lui Lucretiu Patrascanu (aprilie 1954).

A ajuns membru al Biroului Politic in urma mazilirii “deviatorilor de dreapta” (iunie 1952), a ramas in conducerea suprema a PMR pana la Congresul al IX-lea din iulie 1965. Parea etern si inamovibil. Accentuez acest lucru ca replica la speculatiile privind inceputul “orientarii nationale” in PMR odata cu inlaturarea Aneri Pauker si a acolitilor ei. Acest mit a fost pus in circulatie chiar de Gheorghiu-Dej, la Plenara CC al PMR din 30 noiembrie-5 decembrie 1961 si a fost sustinut cu ardoare in cuvantarile lui Ceausescu, Maurer, Valter Roman, Borila, Rautu, Bodnaras si Maurer. Evident era vorba de o mistificare. De ce ar fi fost cominternistii Borila, Roman si Rautu ori fostul spion al Moscovei, Emil Bodnaras, mai putin filo-sovietici decat Ana Pauker ori Iosif Chisinevschi? Cuvantarea lui Borila la acea reuniune a reglarilor de conturi, numita de Gheorghiu-Dej “cea mai frumoasa plenara din viata sa”, a fost printre cele mai veninoase. Vechiul stalinist nu se dezmintea: stia perfect cum se organizeaza o epurare, era expert in retorica excomunicarilor. Nu fusese el, alaturi de Alexandru Draghici, Ion (Janos) Vincze, Dumitru Coliu, Vasile Valcu etc unul dintre cei mai activi conducatori ai represiunilor?

In plus, nu fusese Borila platosa lui Dej in anii 50, nu-i asigurase el, cominternistul ultra-verificat, acea imagine internationalista de care prea putin stiutul secretar general de la Bucuresti avea o disperata nevoie? Toti se cunoasteau cu toti: Boleslaw Bierut cu Valko Cervenkov, Jakub Berman cu Rudolf Slansky, Klement Gottwald cu Ana Pauker, Maurice Thorez cu Walter Ulbricht, Palmiro Togliatti cu Matyas Rakosi, Valter Roman cu Laszlo Rajk. Doar Gheorghiu-Dej pasea stingher printre membrii famigliei, abia vorbea ruseste, nu participase la niciun congres al Cominternului, nu facuse Scoala Leninista, nu fusese, precum Ana Pauker, Maurice Thorez, Palmiro Togliatti, Wanda Wasilewska si Dolores Ibrarruri, un apropiat al lui Dmitri Manuilski, fostul secretar general al Cominternului, era, in fond, un intrus. Petre Borila era cel care ii deschidea usile, la propriu si la figurat…

Psihologia liderilor comunisti este un subiect fascinant. Nu vom putea intelege psihologia lui Gheorghiu-Dej, lumea sa interioara, mistuitoarele sale complexe, daca nu vom lua in consideratie absenta a ceea ce putem numi the Comintern credentials, deficitul sau de prestigiu ca militant a ceea ce s-a numit Stalintern. Ceilalti lideri aveau amintiri comune, se cunosteau de decenii. Cum povesteste Jorge Semprun, Irene Falcon, secretara personala a lui Dolores Ibarruri, se casatorise la Moscova cu Bedrich Geminder, comunistul ceh care avea sa conduca Departamentul International al PC din Cehoslovacia pana la arestarea sa in 1952. Geminder a fost spanzurat in urma procesului Slansky, unde a fost unul din principalii acuzati. A fost condamnat la moarte pentru tradare, spionaj si nationalism burghez (sionism). Multi se intalnisera cu Stalin in anii razboiului. Locuisera in anii 30 la Hotelul “Lux”. Vorbisera la Radio Moscova. Nu doar Borila avea nevoie de Dej, dar si acesta il folosea pe Borila, tot asa cum, mai tarziu, Ceausescu l-a folosit pe Valter Roman in relatiile cu comunistii occidentali (in special cu Longo si Carrillo).

In acel campionat al osanalelor si stigmatizarilor, Borila era neintrecut in a-l peria pe liderul partidului si a-i anatemiza pe cei denuntati drept fractionisti. Iata un fragment: “A fost necesara multa vointa, abilitate si perseverenta din partea tovarasului Gheorghiu care, desi izolat de catre fractionisti la Secretariat si in Biroul Politic, a reusit, sustinut fiind si de activistii de baza ai Comitetului Central, sa impiedice indeplinirea actiunilor antipartinice si antistatale, ca sa nu se faca asa cum s-a facut in alte tari”. (v. “Dosarul Ana Pauker”, vol. 1, selectarea si editarea documentelor, studiu introductiv si note de Elis Neagoe-Plesa si Liviu Plesa, Cuvant inainte de Florin Constantiniu, Ed. Nemira, 2006, p.252). Se fabrica, prin discursurile lui Petre Borila, Nicolae Goldberger, Gheorghe Stoica, Alexandru Sencovici, Mihail Florescu, Gheorghe Gaston Marin, Anton Moisescu si Valter Roman, mitul ilegalistilor salvati de Gheorghiu-Dej, in plin stalinism, de urgia pregatita de Ana Pauker si oamenii ei. In 1967, acelasi Gheorghe Stoica, un specialist in schimbari la fata, facea parte din comisia care a pregatit documentele Plenarei din aprilie 1968 legate de reabilitarea lui Patrascanu, dar si a Anei Pauker si a lui Vasile Luca.

DMITRI MANUILSKI (1883-1959)

Dupa 1957, Borila a fost vicepresedinte si, un timp, chiar prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri. A fost general-locotenent (in rezerva), a primit cele mai inalte decoratii ale Romaniei comuniste, inclusiv titlul de “Erou al Muncii Socialiste”. Sefa de cabinet a lui Borila, pana la completa lui trecere pe linie moarta, in 1965, a fost ilegalista Fanny Goldberger, sotia lui Nicolae Goldberger, veteran al ilegalitatii, director-adjunct al Institului de Istorie a partidului. In anii 50, Fanny Goldberger fusese adjuncta Raiei Vidrascu in fruntea Cancelariei CC al PMR.

Amurgul patriarhului cominternist

Aplicand una din zicalele sale favorite–sa tai pisicii coada si sa o lasi sa creada ca e pisica–, Ceausescu l-a mentinut pe Borila in Comitetul Executiv, dar nu l-a acceptat in Prezidiul Permanent, adevaratul succesor al Biroului Politic. De asemenea, l-a numit membru al Consiliului de Stat, o pozitie care nu cerea niciun efort, dar era generatore de imense privilegii. In 1966, Ceausescu i-a decernat ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa I. Dincolo de antipatiile pesonale reale, intre cei doi functiona solidaritatea de secta, erau amandoi devotati aceleiasi “cauze”: intarirea, prin toate mijloacele, a dictaturii comuniste in Romania. Amandoi dispretuiau “democratia burgheza”. Amandoi il iubisera pe Stalin.

Desi aprobase Declaratia din 1964, Borila a privit cu suspiciune indepartarea de Kremlin. Bolnav de cancer, izolat, deprimat si emasculat politic, a vegetat, intre un tratament si altul in Occident, ca o amintire a timpurilor cand PMR era o anexa docila a PCUS. Noua generatie a elitei comuniste il privea ca pe anacronism jenant. Vechii camarazi, stiind relatiile mizerabile dintre clanul Borila si clanul Ceausescu, il evitau.

L-a detestat pe Hrusciov nu pentru ca acesta impunea hegemonismul sovietic, ci pentru ca denuntase cultul lui Stalin, eroul real al lui Petre Borila (ca si al lui Dej si Ceausescu). A locuit in anii 60 pe strada Herastrau, la cateva case de Gheorghe si Betka Vasilichi, apoi s-a mutat intr-o vila noua, pe Bulevardul Aviatorilor, in cladirea unde azi se afla sediul PNL. In ultimii ani de viata a locuit pe strada Grigore Mora intr-o superba vila in care membrii familiei au continuat sa traiasca si dupa incetarea sa din viata. Mihail si Nelly Florescu locuiau la doi pasi distanta.

Detin informatii ca i-a trimis lui Ceausescu un memorandum in care critica virulent personalizarea puterii in mainile urmasului lui Dej. Documentul nu a fost regasit inca in arhiva CC al PCR. Fiul cel mare, Iura, de fapt fiul Ecaterinei cu un comunist iugoslav mort in razboi, adoptat de Borila, a fost printre primii copii de inalti nomenclaturisti care au parasit Romania comunizata. A plecat, inca din anii 70, fata lui Maxim Berghianu. A plecat fiica lui Mihail Florescu. Au urmat altii, de la fiul lui Gheorghe Apostol, Gelu, la Lena, fiica cea mica lui Leonte Rautu si la Zoia, fiica Ghizelei Vass. Gheorghe si Ileana Preoteasa traiesc, cu familiile lor, in Statele Unite: Gheorghe a ramas in Vest la inceputul anilor 80, a dat atunci un interviu la “Europa Libera”, Ileana a plecat prin reintregire de familie. Sandu Barladeanu traieste la Paris, a ramas acolo la mijlocul anilor 80. A ajuns in Israel si fiul lui Petre Lupu. Tot in Israel locuieste Ioana Constantin, fiica lui Pantiusa si a Anei Toma. Fizician atomist, cu studii in Anglia, Valentin Ceausescu a fost ales membru supeant al CC al PCR la Congresul al XIV-lea in noiembrie 1989. S-a pensionat recent.

VALENTIN CEAUSESCU IN TINERETE SI ACUM

Ironie a soartei: unii din copiii crescuti la Ivanovo, in scoala speciala a Cominternului, aveau sa rupa cu doctrina in care parintii lor crezusera cu mistica evlavie. Altii, pecum Markus Wolf, au ramas pana la capat convinsi ca stalinismul a fost doar o deviere maligna de la proiectul pur al bolsevismului. Tania Pauker, maritata cu doctorul Gheorghe Bratescu, a fost extrem de critica la adresa comunismului. Adversar al dictaturii, Mircea Raceanu a fost condamnat la moarte de regimul Ceausescu.

Iordana a studiat istoria artelor, a lucrat la Muzeul de Arta al RSR. Am fost coleg de clasa cu fiul cel mic, Vasile (Vasia), in perioada cat am mers la Liceul “Dr Petru Groza” (1958-1963). Era impulsiv, imprevizibil, agresiv, asemeni lui Nicu Ceausescu cu care, de altfel, era prieten. La un moment dat, tin minte, Ecaterina Borila a venit in fata clasei si ne-a spus sa il tratam pe Vasia ca pe orice alt coleg. Vasia a facut si el ITA (Istoria si Teoria Artei), a lucrat, poate mai lucreaza la Muzeul “Aman”.

IORDANA BORILA SI VALENTIN CEAUSESCU (ANII 70)

In pofida aparentei modestii, Borila suferea de o mare vanitate, se credea, precum ceilalti lideri comunisti, uns de Istorie. Mama mea mi-a povestit o scena simptomatica. Era in 1966, Borila a invitat la el acasa, la o “masa tovaraseasca” circa douazeci de fosti voluntari din Spania (tatal meu a preferat sa nu mearga). S-a ciocnit sampanie, s-au rostit toasturi. A luat cuvantul, intre altii, Petre Mihaileanu, un timp director al Editurii Stiintifice, care a vorbit despre figurile proeminente ale Cominternului din Brigazile Internationale. I-a pomenit pe Andre Marty, comandantul Brigazilor, si pe Luigi Longo (Gallo) comisarul politic, ulterior secretar general al PC Italian. Borila s-a innegrit la fata. Mihaileanu uitase sa-i pomeneasca numele. A urmat o tacere penibila. Mihaileanu il uitase si pe sinistrul Vittorio Vidali (Carlos Contreras), organizatorul asasinarii lui Andreu Nin la Barcelona si a lui Lev Trotki in Mexic.

Devotamentul de-o viata al lui Borila a fost pentru dogma marxist-leninista, pentru utopia criminala a comunismului de tip sovietic. Nu era un idealist, daca idealism inseamna o credinta inobilata de sentimente umane. Idealisti au fost altii, si nu multi: Tudor Bugnariu, Petru Navodaru, Grigore Raceanu, Carol Neumann. Prieteniile sale erau strict politice. Era un fanatic. A condus institutii cheie, inclusiv Ministerul Controlului de Stat, un instrument de terorizare a aparatului guvernamental.

Era marginit, lipsit de cultura generala, un diletant care, asemeni celorlalti membri ai Biroului Politic, credea ca simplul fapt ca avea origine proletara il indrituia sa se pronunte in orice domeniu. Cariera lui Petre Borila este dovada ca regimul a fost unul ostil oricarei valori reale si ca s-a bazat in actiunile sale pe fanatismul netarmurit al unor personaje mediocre sau chiar sub-mediocre intelectual si anesteziate din punct de vedere moral.

Despre Valentin, Iordana, Daniel Valentin si relatiile dintre familiile Ceausescu si Borila:

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/04/26/senzational-daniel-valentin-nepotul-direct-al-lui-n-ceausescu-traieste-la-bucuresti/

Despre Brigazile Internationale:

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/07/27/hohotele-de-ras-ale-domnului-rogozanu-sau-cum-se-desfigureaza-istoria-secolului-xx/

http://www.contributors.ro/cultura/corabia-amagirilor-brigazile-internationale-din-spania/

http://www.stelian-tanase.ro/romanii-in-razboiul-civil-din-spania-episodul-doi/

http://www.lapunkt.ro/2013/01/22/spania-in-suflet-pasiunile-razboiului-civil-ieri-si-azi/

http://maitron-en-ligne.univ-paris1.fr/spip.php?article137953&id_mot=2518

PS: Acest articol va fi inclus in cartea la care lucrez in prezent (in engleza), cu titlul “Two Sisters”, despre mama mea mea si sora ei, Cristina Luca-Boico. Scriu despre interactiunea dintre destinele lor si marile drame ale secolului XX. Vorbesc depre cum ajuns aceste doua surori nascute la Botosani, mama in 1915, sora ei in 1916, sa-si defineasca si sa-si asume identitatile in teribilele incercari din anii 30 si de dupa aceea. Explorez adeziunea la stanga radicala (comunjsta) din Romania, problemele sociale, problema antisemitismului, promisiunile antifascismului, Razboiul Civil din Spania, emigratia din URSS, Cominternul, Radio Moscova, Rezistenta franceza, stalinizarea Europei de Est, procesele-spectacol, Congresul al XX-lea si deziluziile care au urmat, inclusiv delirul “comunismului dinastic”. Vor apare personaje mai mult sau mai putin faimoase, intre care, evident, Stefan Foris, Boris Stefanov, Petre si Ecaterina Borila, Olga Bancic si Alexandru Jar, Mihai si Galia Burca, Ana Pauker, Valter si Hortensia Roman, Ana Toma (din Botosani), Lucien Goldmann (alt botosenean!), Mircea Balanescu (tot botosenean), Mihail Florescu (din Roman!), Miron Constantinescu, Artur London, Otto Katz (Andre Simone), Rudolf Slansky, Leonte si Niunea Rautu, Grigore si Kati Preoteasa, Ilya Ehrenburg, Imre Nagy…

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

De la Nicu Ceausescu la Iliescu si Roman: Epilog la un epilog

“Gata, ai incheiat serialul atat de repede?” imi scrie un amic. Are dreptate, n-ar trebui sa ma grabesc. Imi fac mea culpa, nu doar Iliescu a fost succesorul lui Nicolae Ceausescu, ci si Petre Roman. Era in decembrie 1989, imediat dupa prabusirea regimului comunist la Bucuresti, cand m-a sunat ziaristul David Binder de la “New York Times”. Avea nevoie de informatii despre noul premier roman, asemeni lui Ion Iliescu, presupusa “emanatie” a revolutiei. A “revolutiei spontan organizate”. A “placintei” care a”a fost gatita pentru noi, nu ca s-o manance altii”. I-am povestit ce stiam, si nu erau putine lucruri, despre familia Valter si Hortensia Roman, despre trecutul cominternist si despre pozitiile in aparatul totalitar din Romania. A aparut un articol cu titlul “An Aristocrat Among the Revolutionaries”.

http://www.nytimes.com/1989/12/27/world/upheaval-in-the-east-leadership-an-aristocrat-among-the-revolutionaries.html

Premierul “emanat”, simbol a ceea ce putem numi sentimentul de absolut entitlement al birocratiei comuniste, de indrituire quasi-ereditara de a beneficia de putere, a fost furibund. Mai ales ca se afla in plin exercitiu de negare a originilor sale. Ca si parintele sau, se jura ca este un mare patriot,urmas a lpandurilor lui Tudor, al lui Balcescu, al lui Nicolae Titulescu si, mai nou, chiar un anticomunist “pur si dur”. Se pretindea, omul cu puloverul rosu, exponentul protestului eroic al strazii impotriva ineptei, criminalei dictaturi bicefale, pe cale sa devina tricefala. Atent la conexiunile vestice, se jura ca este un om al stangii democratice (muzica pentru urechile lui Mitterrand si ale lui Felipe Gonzales). Excelent vorbitor de rusa, ii promitea lui Gorbaciov liniste si pace intr-o Romanie pe care doar “golanii” o doreau instabila. Caz clasic de impostura, de travesti, de mascarada. Asemeni lui Iliescu si Brucan, Petre Roman a asigurat, prin toate actiunile sale de dupa 22 decembrie 1989, prelungirea puterii nomenklaturiste. Cand a inceput sa adopte masuri pe linial iberalismului economic, in 1991, a fost azvarlit la pamant,printr-o regizata mineriada, precum o masea stricata. I s-a acceptat “depunerea mandatului” prezentata drept demisie. De fapt, a fost demis. In 1990 scrisesem in “Romania Libera”, la invitatia Mirelei Roznoveanu, un articolpe care mi-ar place sa-l republic. Era vorba de Petre Roman si se intitula “Angoasele nomenklaturii”. Cand a incercat o timida despartire de nomenklatura, premierul a devenit ex-premier.

Despre Petre Roman am scris de mai multe ori, inclusiv o recenzie in revista “Le Point”, reluata in “22″, in 1992, la cartea sa de memorii “Le devoir de liberte” in care luminam anumite stranii ambiguitati si distorsiuni. Textul meu se intitula “Le desir de mensonge” si a fost propus revistei spre publicare de catre regretatul filosof politic Jean-Francois Revel. Nu am fost coleg cu Petre Roman, nu am amintiri personale din anii 60 in afara de faptul ca il vedeam rar in anii copilariei mele, pe vremea cand tatal sau si tatal meu lucrau impreuna la Editura Politica. Am facut schimburi de timbre, eu imi amintesc de ele, m-a fraierit, mi-a luat colonii si mi-a dat in schimb Maluku Selatan. Petre contesta acest lucru. So be it. Este mai mare cu sase ani decat mine, a terminat Liceul “Petru Groza”, a fost coleg cu Iuri Chisinevschi (fiul lui Iosif si al Liubei), Vladimir Socor (fiul lui Matei Socor, compozitor oficial al stalinismului romanesc, autorul muizicii Imnului de Stat al RPR, si al primei sale sotii, Rozica), Gelu Apostol (fiul lui Gheorghe si al Melitei), Gheorghe (Gyuri) Sencovici (a incetat din viata acum cativa ani, a fost casatorit cu Margareta Paslaru) si altii. Despre Valter Roman cititorii pot gasi un lung eseu in cartea mea “Arheologia terorii” (editura Curtea Veche, 2008, editia a III-a, revazuta si adauguita, cu postfata de Cristian Vasile). A scris si Vladimir Socor un text foarte interesant la moartea lui Valter Roman, a fost transmis, ca si articolul meu, la “Europa Libera” in 1983. A fost un personaj important al comunismului din Romania sub Ana Pauker, Dej si Ceausescu, biografia sa figureaza si in “Raportul Final”. Despre Valter Roman am vorbit mult, de-a lungul anilor, cu parintii mei, cu sora mamei mele (Cristina Luca), cu sotul ei (Mihail Boico), cu inginerul Carol Neumann (amic cu Petru Navodaru, cu Belu Zilber si cu Patrascanu), cu Sanda Sauvard (prietena mamei mele care a lucrat ca farmacista in spitalul Brigazilor Internationale), cu Mihai Botez, cu Aurel-Dragos Munteanu.

Familia Roman nu a locuit in cartierul Primaverii. Ocupau, de prin 1950, doua etaje intr-o vila de pe Aleea Alexandru la numarul 9. Alaturi a fost ani de zile sediul Comisiei Controlului de Partid (pe vremea cand CC-ul era in actualul Minister de Externe). La etajul de deasupra lor locuia doctorul radiolog Shuli Brill, fost voluntar in Brigazile Internationale (ca si Valter Roman), sotia sa Janeta, profesoara de istoria miscarii muncitoresti la Academia “Stefan Gheorghiu” (“Scoala Superioara de Partid”) si copiii lor Rodica si Vlad. Vlad mi-a fost coleg de clasa la “Petru Groza” intre 1958 si 1963. Prin anii 80 Janeta Brill a emigrat in Israel. Valter a avut doi copii (adoptati) din prima casatorie a Hortensiei cu un comunist spaniol (Raul si Mirela) precum si pe Petre si pe Carmen impreuna cu a doua sa sotie, Hortensia (ani de zile directoarea emisiunilor in limbi straine de la Radio Romania). Din prima casatorie a lui Valter, tot cu o spanioloaica de care a divortat la Moscova, cred ca se numea Carmen, au ramas doi copii in URSS. Prin 1963, familia Roman s-a mutat in noile vile construite langa Arcul de Trumf, pe Aleea Trandafirilor, astazi Bulevardul Maresal Prezan. Spre deosebire de cei care au ajuns sa locuiasca acolo, in “locuinte de serviciu”, dupa 1990 (premieri, ministri, presedintii Senatului si Camerei), Petre Roman a beneficiat de acele cu totul speciale apartamente inca din junete. Revolutia din decembrie l-a readus acasa…

Ceea ce face cazul Petre Roman interesant este cariera sa de dupa decembrie 1989, asocierea cu Iliescu, ambitiile nemasurate de a deveni “lider national”, adica un fel de lidero maximo, de caudillo balcanic. In acest sens, cred ca-l depasea ca orgoliu si aspiratii pe Nicu Ceausescu care a fost un fel de succesor a contrecoeur. Nu mi-l pot inchipui pe Nicu tinand discursuri inflacarate de tip “sunt os de ardelean” etc Un universitar, se spune, respectat de studentii sai de la Facultatea de Hidrotehnica, Petre a stat in Romania si a fost activ in organizatia de partid de la Politehnica intr-o perioada cand atatia dintre amicii sai de junete erau de-acum dezgustati si multi plecau din tara (Gelu Apostol, Gyuri Sencovici). Se stia bine cu Iliescu care a fost in relatii cordiale cu Valter Roman. Cine crede ca Petre Roman a devenit premier in chip intamplator se inseala. I-a avut ca nasi politici pe Ion Iliescu si pe Silviu Brucan care i-au cultivat convingerea ca este un veritabil om politic. A detinut functii de prim plan, inclusiv pe aceea de minstru de externe. Prin voia algoritmului, a ajuns si presedinte al Senatului Romaniei. Imi amintesc de acel decembrie 1990 cand m-a sunat Vladimir Socoir, intrigat de aceasta ascensiune, nevenindu-i sa creada ca baiatul din liceu, nu tocmai stralucit ca performate academice, devenise, alaturi de Iliescu, conducator al Romaniei.

Petre Roman si-a compus si recompus de multe ori biografia. N-a explicat niciodata in chip credibil cum a ajus sa studieze la Toulouse si daca l-a cunoscut pe mega-spionul Caraman. A sustinut ca tatal sau a condus un post de radio independent la Moscova in anii razboiului cand, in fapt, Valter Roman era seful emisiunii pentru Romania a postului de radio al Cominternului. A sustinut ca tatal sau ii canta, tinandu-l pe genunchi, in anii 50, “Hora Unirii” (scriu aceste randuri si zambesc). A negat roloul lui Valter Roman in anchetarea,pe teirotriul Romaniei, a lui Imre Nagy si a camarazilor acestuia din guvernul revolutionar maghiar. Avem astazi, in romaneste, volumul “Memorandumul de la Snagov” de si despre Imre Nagy, cu prefata Ilenei Ioanid, aparut acum cativa ani la Polirom, din care reiese cu asupra de masura rolul lui Valter Roman de emisar al “organelor” romanesti si sovietice. Petre a povestit, in jenantele sale “Memorii”, cum citea, din biblioteca lui Valter Roman, scrierile lui Socrate:) Unele dintee acestea ar fi simple detalii, in fond hilare si nu maligne, expresia iubirii de tata, daca Petre Roman nu ar fi participat, cu fervoare si patos, la actiunile de consolidare a unei puteri uzurpatoare dupa 22 decembrie 1989. Daca n-ar fi fost implicat, alaturi de Iliescu, Voican-Voiculescu, Magureanu si Chitac, in barbaria sangeroasa a mineriadei din iunie 1990.Nu, hotarat lucru, n-a fost doar Iliescu succesorul lui Nicolae Ceausescu…

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

ARTISTELE SI POLITICA

Frumusetea si puterea formeaza un "cuplu" de succes. Nu putine sunt cazurile de casatorii, reusite sau esuate, intre artiste frumoase si politicieni celebri.

Unul dintre stereotipurile care functioneaza inca este acela ca artistele in devenire aleg calea unor mariaje de conjunctura pentru a gasi mai repede si mai usor drumul catre succes si bani. In timpul lui Ceausescu, cand se adoptase Codul eticii si echitatii socialiste, Partidul nu considera aceste casatorii conforme cu morala proletara. Dupa model stalinist, Partidul avea "dreptul" sa controleze si sa dirijeze viata personala a membrilor sai. Amantele si chiar sotiile artiste puteau fi un motiv de pierdere a functiei.

SOTIA LUI STEFAN ANDREI. Talentul, dar mai ales frumusetea Violetei Andrei au purtat-o pe scenele de teatru, pe platourile de filmare si prin studiourile de inregistrari ale televiziunii nationale. Artista Violeta Andrei a ramas in atentia publicului amator de mondenitati si ca sotie a fostului ministru de Externe, Stefan Andrei, cu care s-a maritat inca din anii studentiei. Memorialistica vremii ne-o infatiseaza pe diva anilor ’70-’80 tulburand orgoliile si starnind invidia multor sotii de nomenklaturisti. Cea mai puternica dintre acestea, Elena Ceausescu, se pare chiar ca a interzis aparitia actritei la televizor. Astfel, Violeta Andrei a ramas la statutul de familista in grandioasa vila din cartierul Primaverii.

Dupa decembrie 1989, actrita a reintrat in scena in rolul de sotie protectoare, aparandu-si in presa sotul de acuzatorii din "procesul comunismului". Dupa o pauza de peste doua decenii, Violeta Andrei a revenit si pe micile ecrane, intruchipand-o pe "Evelyn" intr-o telenovela la moda.

Margareta Paslaru Sencovici a pastrat doar pentru apropiati amanuntul ca a fost nora de demnitar comunist

"PASLARITA NOASTRA". Renumita si indragita actrita si cantareata Margareta Paslaru a debutat inca de pe vremea gimnaziului, talentul sau fiind repede remarcat si sustinut. Cu roiuri de fani imprejur, Margareta a ales sa se marite cu Gyuri, fiul fostului ilegalist Alexandru Sencovici. Acesta din urma, de profesie lacatus mecanic, a devenit membru al PCdR inca din 1925. Peste timp, Sencovici senior a urcat in ierarhia partidului de la secretar al organizatiei din Oradea la adjunct al ministrului Muncii si Prevederilor Sociale. Din 1949 a fost numit ministru al Industriei Usoare si apoi si al Industriei Bunurilor de Consum (1959-1961). Functiile inalte detinute de socrul Margaretei i-au "adus" acestuia o vila in inima cartierului Primaverii, pe Strada Helesteului 24. Pana la momentul emigrarii in Statele Unite (1982), "Paslarita noastra", necunoscuta publicului ca tovarasa Sencovici, a locuit si ea in cartierul rezidential, pe Calea Dorobantilor. Despre mariajul cantaretei cu fiul demnitarului comunist nu cunoastem decat barfe, care, ca toate zvonurile de gen, nu sunt "de bine". Intrebata de Jurnalul National despre ce a insemnat viata in Cartierul Primaverii si relatia cu lumea politica romaneasca, Margareta Paslaru a raspuns ca le vom primi o data cu aparitia cartii sale autobiografice. Pe care fanii o asteapta de cativa ani buni.

"GIOCONDA FARA SURAS". Studenta Silvia Popovici a debutat in 1954 ca actrita intr-un film realizat de alti studenti, intitulat "La mere". "Hotarasem, declara ea, ambitioasa cum eram, ca, daca nu reusesc sa ma afirm in primii doi ani dupa absolvire, renunt la actorie si fac alta meserie, oricare alta." Consacrarea ei a venit o data cu debutul regizoarei Malvina Ursianu, care in 1968 o alege pe Silvia Popovici sa interpreteze rolul principal din filmul "Gioconda fara suras". Filmul este o pledoarie pentru conditia femeii dupa modelul comunist al acelor ani. Inginera chimista inventatoare, pe care o intruchipeaza in film Silvia Popovici, nu se simte deplin realizata daca nu se marita. "Celula de baza a societatii" - familia - trebuie sa aiba neaparat si copii. In viata din spatele camerei de filmat, se spune ca Silvia Popovici ar fi fost simpatia lui Amza Pelea, care a renuntat sa o ia in casatorie deoarece i se spusese ca fata sufera de TBC. Maxim Berghianu insa nu s-a temut.

De profesie tehnician gaz metan, Berghianu a detinut numeroase functii la varful ierarhiei comuniste, printre care cele de presedinte al Comitetului de Stat al Planificarii, ministrul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, ajungand in perioada 1981-1989 ministru al Muncii. Sotii Berghianu locuiau intr-o vila din Bulevardul Aviatorilor. Ocrotita de calitatea de sotie a unui tovaras cu functii de raspundere, criticii din domeniu au prezentat-o pe Silvia Popovici ca pe o mare actrita.

Ioana Pavelescu si-a intrerupt cariera artistica pentru a-si exersa talentul de sotie de diplomat

"NORA" LUI ION ILIESCU. Ioana Pavelescu a fost una dintre actritele de teatru si film lansate cu succes tot in perioada deceniului sapte al secolului trecut. Longeviva actrita joaca si acum la Teatrul National rolul "Anna Karenina", in pofida diferentei de varsta ce-o separa de personajul lui Tolstoi. Aflata la cea de-a doua casatorie, Ioana Pavelescu il are ca partener de viata pe fiul ilegalistului Mihai Bujor Sion. Nasul lor de cununie a fost ex-directorul Teatrului National, scriitorul Dinu Sararu. Un amanunt deloc de neglijat in "reteta de succes" a familiei este faptul ca, imediat dupa 1990, Mihai Bujor Sion - juniorul - aparea in presa drept "copilul de suflet" al lui Ion Iliescu si un apropiat al fostului premier Petre Roman. Cand in 1974, Mihai ramasese orfan de ambii parinti, prietenul si protejatul tatalui sau, Ion Iliescu, l-a luat sub protectia sa. Relatia lor personala, atat de apropiata, incat pentru unii cunoscuti Mihai Sion conteaza ca fiul adoptiv al lui Ion Iliescu, s-a dezvoltat intr-una politica. Anumite surse ni-l prezinta pe Mihai Bujor Sion drept omul care "l-a adus pe Iliescu la Televiziune" in 1989. Rasplata nu a intarziat sa vina.

Protejatul a fost numit in 1990 primul sef de Cabinet al presedintelui Iliescu si ulterior consilier prezidential pe probleme economice. Si-a continuat cariera in Statele Unite, unde pana in 1998 a reprezentat Romania in functia de consul general la Los Angeles. Una dintre cele mai frumoase vile din Primaverii, cea de pe Strada Herastrau 35, este pe numele Ioanei Pavelescu, dupa cum titra ziarul Tineretul Liber in iulie 1991. Mihai Bujor Sion, in schimb, intrase in posesia unei case din fondul de protocol al statului, invecinata cu vila lui Petre Roman, din intrarea Gogol.

SE POARTA CREATOARELE DE MODA. Celebritatea familiei s-a imbogatit de cand cu aparitia in lumea buna a Capitalei a Mariei Marinescu, fiica Ioanei Pavelescu dintr-o casatorie anterioara si infiata de Mihai Bujor Sion. Copil nascut si crescut in Statele Unite, Maria, precum alte fiice de oameni cu dare de mana, si-a facut studiile universitare la Paris, specializandu-se in design vestimentar. La prima ei prezentare de moda in calitate de designer, Maria Marinescu a fost insotita de tatal sau adoptiv. In atentia amatorilor de mondenitati, Maria Marinescu a intrat nu ca designer, ci ca iubita a fiului ex-premierului Radu Vasile - Tudor. A urmat omul de afaceri Bobby Paunescu. Actualmente este mediatizata relatia, sau ce-a mai ramas din ea, cu fotbalistul Cristi Chivu.

GALANTUL CHIVU

La nivelul clasei politice, legaturile amoroase puteau fi si un izvor de perspectiva si prestigiu pentru actrite. Fostul sef de Cabinet al lui Dej, Paul Sfetcu, a povestit ca in 1960, Dina Cocea (foto) a fost aleasa sa faca parte din delegatia Romaniei, participanta la Adunarea Generala a ONU. Pentru a face o imagine cat mai buna, actrita si-a ales haina de nurca, al carei pret depasea cateva salarii de ministeriabil. Galant, Chivu Stoica - presedintele Consiliului de Ministri - i-a cumparat-o din banii statului si i-a trimis-o acasa prin curier special, caruia i-a ordonat: "Sa-i spui Dinei Cocea ca eu am aprobat banii. Dar sa nu uiti sa-i spui de efortul mare ce l-am facut".

SPIRIT MATUR

Regizorul care a descoperit-o si a cultivat talentul Silviei Popovici (foto), inca de la debutul acesteia ca studenta, a fost Malvina Ursianu. Iata cum o caracteriza regizoarea pe actrita in almanahul Cinema din 1970: "Ne-am reintalnit cu «Gioconda fara suras», ea tot iremediabil de tanara, dar atat de matura spiritual. (...) Stilul interpretativ al Silviei Popovici este un dar facut celor care au curajul emotiei deschise. Il daruieste insa in egala masura si celor care nu au curajul marturisirii acestei emotii. Este paradoxul fatal si nobil al oricarui act de creatie".

CU APROBAREA PARTIDULUI

In 1991, fostul lider comunist Gheorghe Apostol declara ca mariajul sau cu Adriana Codreanu, fosta prim-solista a Teatrului de Opereta, "a starnit o mare preocupare" printre membrii conducerii PCR. In 1967, "Ceausescu a ridicat problema renuntarii la casatoria cu Adriana. A motivat ca este artista". Orbit de patima, Apostol i-a scris lui Ceausescu o scrisoare in care ii comunica decizia de renuntare la functiile sale si cerea trimiterea in Valea Jiului ca miner. In fata unei asemenea dovezi de iubire, Ceausescu i-a raspuns: "Draga Ghita, ramai in continuare cu sotia ta".

DISTRACTIA FAVORITA A LENUTEI CEAUSESCU

In cartea sa, "Orizonturi rosii", Ion Mihai Pacepa - fost adjunct DIE - a povestit, printre altele, despre cum se distra Elena Ceausescu ascultand casete cu inregistrarile partidelor de amor ale nomenklaturistilor. "Victima" sa preferata era sotia ministrului de Externe, Violeta Andrei. Lenuta, relateaza Pacepa, "murea de nerabdare sa auda povesti excitante. (...) Diminetile de vineri erau intotdeauna rezervate de Elena pentru mine ca sa-mi dea vesti in legatura cu inregistrarile provenite din birourile si casele nomenklaturii. (...) «Arata-mi, mi-a spus Elena, ce mai e nou in legatura cu Violeta?»" Asa o fi oare? Desi Pacepa lasa sa se inteleaga bunele sale relatii cu Stefan Andrei, termenii in care ii descrie sotia, in alte timpuri, ar fi dus la provocari de duel. Iar in prezent la instantele de judecata. "Asculta numai la stricata asta, dragule, a spus ea, respirand cu greu. Cand vine aici, umbla afectat si gangureste din varful limbii, dar pe banda iti sparge urechile de tare ce zbiara si se vaita."

TEORII DESPRE MORALA

Toti membrii societatii "socialiste multilateral dezvoltate" erau educati si obligati sa actioneze in spiritul principiilor moralei comuniste. La nivel teoretic si propagandistic, si tagma actoriceasca trebuia sa respecte "Codul eticii si echitatii sociale", ale carui teze, scria presa vremii, izvorau din "intelepciunea clasicilor marxism-leninismului" si reprezenta "rezultatul suprem al progresului moral al omenirii." In realitate, insa, departe de ochii muritorilor de rand, viata personala a actorilor depasea uneori granitele oricarui tip de morala.

A.G. (SUA)

NOTE: BAIATUL LUI SENCOVICI A FOST SOTUL MARGARETEI PISLARU. TRAITA IN PRIMAVERII FOSTA AMANTA DIN LICEU A LUI BIRLADEANU.

E vorba despre singura nepoată directă a lor. Fata a venit pe lume în 1996, când tatăl ei, Valentin Ceauşescu, avea 48 de ani. Ea poartă acelaşi nume, Alexandra, ca şi străbunica sa, adică mama dictatorului Nicolae Ceauşescu. Fata este elevă în clasa a noua la un colegiu din centrul Capitalei.

Pe mama Alexandrei o cheama Roxana (nascută Dună) Pe tatal Roxanei Ceausescu il cheama Constantin Dună.

Constantin Duna a fost membru in Consiliul de Administratie al Bancii Romane de Comert Exterior si a detinut, timp de 12 ani, functia de presedinte al Bancii Franco-Romane iar ulterior a Bancii Comerciale “Ion Tiriac’.

De asemenea a mai detinut functia de presedinte al Asociatiei Romane a Bancilor, fiind totodata si membru in Consiliul de Administratie al Institutului Bancar Roman si al Fondului de Garantare a depozitelor in sistemul bancar.

In 1998 dupa un indelung provizorat, conducerea bancii Bankcoop a fost preluata de Constantin Duna, un bancher cu o larga experienta, dar care nu a putut redresa banca. Provine din a doua căsnicie a lui Valentin

Mama Alexandrei e şi ea o persoană discretă. Roxana Ceauşescu este a doua soţie a lui Valentin, relaţia lor fiind oficializată în 1995.Înainte să se însoare cu Roxana, care este de profesie inginer, fiul dictatorilor a mai trecut însă printr-un mariaj celebru la timpul respectiv. Prima soţie a lui Valentin a fost Iordana Borilă, cu care el are un băiat, Daniel, în vârstă de 29 de ani. Ca şi tatăl său, Daniel a studiat fizica şi, o vreme, a trăit în străinătate. Între timp, a revenit în România. Valentin şi Iordana au divorţat însă în 1989, înainte ca regimul comunist să se prăbuşească.

MDA!

arbore familie

SURSA: contributors.ro

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează

furt-societati-buzoiene.jpg