“HERE I GO AGAIN” – De ce m-am dus din nou sa ii vad pe WHITESNAKE? (GALERIE FOTO)

whitesnake 2019 NBAm auzit eu ca Waisneic asta e un tip sexy si se gasesc tricouri misto cu el nu de-alea de iau hipsterii de la H&M cu Metallica, Led Zeppelin sau Pink Floyd

  • Organizatorul e din Buzau, am promovat si eu evenimentul pe net, deci nu ma costa nimic si oricum aveam drum prin Bucuresti
  • M-am saturat sa ascult “Here I go again”, “Ain’t no love” sau “Still of the night” cintate de trupe tribute
  • Eram sigur ca ii vad acolo pe Misu Cernea, Paul Ciuci, Edi Petrosel, Dan Bitman, Prunus, Minel Stoica, Nelu Brindusan, Lemi, ba chiar am dat mina cu unii dintre ei
  • I-am promis sotiei care este “fana” si care acum 30-35 de ani, ca toate fetele, era indragostita de Coverdale
  • Daca tot n-am fost in tara sa vad Disturbed sau Garbage, macar sa am si eu sa pun poze pe facebook de la un concert saptamina asta
  •  

    Trecutul:

    In jurul anilor ’78-’79 cind exploda feomenul Whitesnake (4 albume aparute in 1978), noi, pustii de clasa a saptea-a opta abia descopeream Deep Purple. Ulterior am vazut caseta video-da,copii, caseta video cu “California Jam” unde eram impresionati de duetul/duelul David Coverdale-Glenn Hughes…pe aceeasi caseta erau si Black Sabbath si aveam pe perete poster cu ei si cu curcubeul de fundal. Prin ’81 abia cred ca ne-am lamurit noi cum e treaba cu Deep Purple-Rainbow-Whitesnake-Ian Gillan Band, iar “Come an’ get it”a devenit albumul nelipsit la chefuri, cam cum este acum cu “Despasito” (la voi, nu la noi). Si uite asa usor-usor am acumulat casete audio, benzi si viniluri cu Whitesnake- vinilurile inca le am in colectie, ba am si citeva CD-uri.

    In 1997 pe cind “iabilet” nu era, iar eu distribuiam bilete in Buzau, am organizat un grup de aproape 50 de buzoieni la concertul WHITESNAKE – “Restless Heart” - de la Sala Palatului, cu locuri la balcon si tot drumul spre casa am vorbit numai de petrecerile noastre din liceu si rockerelile metalice.

    In 2008 a venit rindul fiului meu sa prinda vibratiile metalice la concertul Def Leppard/Whitesnake, avind loc privilegiat pe umerii nostri…si uite-asa usor, usor, trecind prin modificari de personal, WHITESNAKE, care se identifica si de multe ori confunda cu David Coverdale, s-a mentinut in prima liga valorica a heavy-metalului, desi atunci in 2008 nu credeam ca voi reveni la un concert cu ei.

     

    Prezentul:

    “Heiterii” on line, acolo nu-i vede nimeni , striga tare ca n-avem ce cauta la concert, ca nu mai are Coverdale voce, ca nu mai sint nici Lord, nici Paice, nici Moody, nici maistiueupecinemaitineiminte, ca au vazut ei pe youtube ca David face ca Minculescu si pune publicul sa cinte.

    Dar sa fii in arena, sa vezi scena taiata de lumini, acel ecran-sigla lucind si pe zi si pe noapte, instrumentistii alergind si dublind cu vocea, pe David zimbind, pe cei doi frenetici chitaristi( cautati—i pe net sa vedeti ca nu-s chiar “necunoscuti” cum afirmau heiterii din paragraful precedent) si pe Tommy Aldridge rupind tobele cu palmele, sa simti in stinga si in dreapta freamatul emotiilor celor de linga tine, bucuria de a purta un tricou WHITESNAKE pentru ca ei cred in muzica trupei, ei bine, asta doboara statul in fotoliu, zappatul pe youtube, shuffelingul pe spotify.

    Concertul:

    25-30 minute au fost SISKA din Italia, foarte buni pentru trupa de deschidere( a propos de o discutie recenta, iata cum din nou citeva mii de oamni au descoperit o formatie noua, unii au cumparat albumul, insigna, tricoul).

    La ora 21.00, pe ritmuri de “My generation”, in spatele scenei a aparut Tommy Aldridge incalzindu-si miinile si betele( uluitor cum un personaj care are mai multi ani decit kilograme poate degaja atita energie…si revenind la “necunoscutii” din trupa, ia cautati voi heiterilor sa vedeti pe unde si cu cine a batut omuletzul asta, dupa care “Bad Boys” au navalit pe scena.

    Nu va povestesc ce s-a intimplat in urmatoarele 80 de minute, pentru ca am vazut sute de telefoane care au filmat, deci gasiti totul pe facebook si instagram. Concert fara bis, cu piese vechi si cred ca vreo doua de pe proaspatul “Flesh and blood”, recitaluri de chitara, bass, tobe, public cintind si “Love ain’t no stranger”, dar si “Trouble”, bere si jagger, bucurie si entuziasm si final cu “Still of the night” si lumea raminind in arena pentru poze si discutii gen “procesul etapei”.

    Ma bucur ca nu am lipsit de la acest show, multumesc lui Morrison pentru ceea ce face ca bine face, multumesc celor care m-au insotit, lui Dan Chiriac pentru conversatie, lui Doru Constantinescu ca ne-a adus “safe and sound” acasa si Catalinei ca inca ma suporta.

    “...and here I go again on my own
    goin' down the only road I've ever known...

       Tolea Postovei (corespondent News Buzau)– la trei ore dupa concert

    Adaugă comentariu

    ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


    Codul de securitate
    Actualizează