FOTO - “KA..fucking..VARNA” – editia a10-a, 26-28 iunie 2015

Au trebuit sa treaca 10 ani sa ajung la Kavarna Rock. Pornit in 2006 dintr-o initiativa a unui primar nonconformist iubitor de rock,Kavarna Rock a ajuns sa fie unul dintre cele mai apreciate festivaluri din aceasta parte a Europei. Kavarna este un oras modest unde miroase a comunism la fiecare pas ,dar unde intilnim pe blocuri portrete ale lui Dio, Lemmy, Ian Gillan, Tarja, Joey de Maio si alte virfuri ale muzicii si unde in parc te intimpina o statuie a lui Dio – “The Holy Diver “.

 Stadionul din Kavarna , un fel de Metalul Buzau sau pentru nostalgici, Chimia Buzau , s-a transformat impreuna cu imprejurimile in punctul de atractie maxima din zona. Kavarna Rock nu este doar un festival,ci este si o oaza de socializare a tricourilor negre ( e drept am vazut citeva si de alte culori) mai rar fiindu-mi dat sa vad o asa mare diversitate de modele. Timp de trei zile zona este cucerita de tarabe cu tot ce ti-ai dori din aria metalica ( mai putin CD-uri originale ): tricouri, bratari, postere, medalioane etc. , oficiale sau nu .Peisajul este completat de tonete de bere, mincare,racoritoare si de standuri oficiale ale sponsorilor unde poti proba chitari,degusta Jagermeister, trage la tinta, calari motociclete. Lumea este prietenoasa ,zimbitoare ,cunoscatoare si dornica de distractie ( singurele mostre de nesimtire au venit de la 4  “rockalari” din Craiova care ne-au facut sa ne fie rusine sa vorbim romaneste ). Media de virsta a fost destul de ridicata,undeva cred ca pe la 40 de ani, dar pe linga plete carunte si barbi argintii am intilnit si copii veniti cu parintii sau bunicii sau familii demne de aparitia intr-un dictionar metalic pentru extraterestri.

Organizarea a fost foarte buna : acces civilizat (desi nu am inteles de ce in prima seara ne-au oprit aparatele foto cind  aveam smarfoane foarte bune si cu multi pixeli), punctualitate (desi parca reglarea bateriei cu public nu e tocmai deontologic ), facilitati de la standurile Tuborg si cele cu hotdogi pina la toaletele atit de necesare dupa vizitele la standuri. Am apreciat paharul ecologic cu insemnele festivalului pe care puteai sa il folosesti de mai multe ori pentru a le economisi pe cele de unica folosinta.

Si in plus vremea a fost minunata pentru rock :cald , dar nu sa te topesti,innorat citeodata dar fara sa ploua si cu adieri de vint reconfortante.

O experienta pe care as vrea sa o repet.Despre ce a fost pe scena iata citeva impresii personale

26 iunie : Jagermeister Battle of Bands : un concurs cu trupe tinere unde am fost si noi romanii prezenti cu trei trupe ,una dintre ele An Theos fiind desemnata cistigatoare pe baza voturilor publicului.Am ajuns in a doua parte a primei seri ,am ramas sa vedem promisele tributuri Dream Theater si Metallica ,dar primul s-a anulat iar al doilea ne-a trimis la coada la shaorma ,evident cu aproape de toate.Citeva stringeri de mina cu tovarasi de rock din Bucuresti,citeva beri si la culcare ( la Albena,la 30 km  unde posesorii de bilete la festival au avut reduceri importante la hoteluri  si autobuze de transfer )

27 iunie : dupa o scurta plaja am plecat spre Kavarna ca sa ii prindem pe Kamelot la sesiunea de autografe ,intilnire placuta si exemplu ca se pot face astfel de momente coerent ,fara bodyguarzi si fara inghesuiala.Ce s-a intimplat pe scena ? Au fost patru recitaluri ,singura mentiune fiind ca sunetul a lasat de dorit , la primele doua trupe chitarile sunind incet , la Unisonic vocea fiind neconvingatoare;in schimb Within Temptation stiu sa cinte bine indiferent de reglaje.

Delain ,grup in reala ascensiune m-au convins din nou ( dupa show-ul de la Arenele Romane din ianuarie) ca sint pe val si calca pe urmele colegilor de la WT. Pacat ca nu s-a auzit chitara mai tare , in schimb vocea Charlottei si jocul de scena a compensat deficientele de sonorizare. Am ramas cu regretul ca nu au cintat “The Gathering “.., dar ne-am bucurat cu totii la “We are the others “ , “My masquerade”, ”Human contradiction “ etc

Kamelot au avut o prezenta dinamica ,au stiut sa jongleze cu publicul iar alternanta celor doua voci si a timbrelor de la liric la grohaitor au surprins in mod placut. In plus remarc si imi plac trupele care cinta cu zimbetul pe buze. Fara sa fiu un fan Kamelot ( ascultasem cred ca maximum o ora cu ei pina atunci ) m-am bucurat de recitalul lor si mi-a facut placere sa-I revad, din pacate doar in public la Bucuresti .

Unisonic a fost o provocare pentru ca nu-i ascultasem pina prin martie . O formula gen supergrup cu oameni de la Helloween, Krokus , Pink Cream’69 , un metal dinamic care mi-a adus bucuria de a-i vedea pe Mandy Meyer ( ce mai ascultam Krokus in anii’80 !! ) sau Kai Hansen,in schimb nu stiu de ce vocii lui Michael Kiske i-a lipsit ceva ori de la ei de la mixer,ori din starea lui . Pe linga piesele noi sau mai vechi, publicul a fost rasplatit si cu amintiri de la Helloween. A fost totodata si ultimul concert al tobarului Kosta Zafiriou,care se va retrage exclusiv in management.Sint convins ca acest grup poate mai mult.

Si a venit momentul de apogeu al serii care a adunat cred ca peste 8000 de spectatori.Within Tempation , trupa pe care mi-am dorit cel mai mult s-o vad in acest festival. Profesionalism pe toata linia : joc dinamic de scena cu schimbari halucinante de pozitii pe fondul imaginilor de pe fundal ,Sharon in forma si foarte calda cu publicul ( de ce se spune oare ca olandezii sint reci ?! ) ,playlistul echilibrat si bine gindit ,bucuria de a fredona “ Paradise “ ,”Faster “ , “ Dangerous “ ,” What have you done “…si asta a fost tot in prima seara adevarata de festival. Ba nu ,a mai fost si satisfactia sa vezi oameni satisfacuti,sa intri un pic cu ei in vorba desi nu-i cunosti , sa bei o bere rece meritata dupa 8 ore de stat in picioare

28 iunie : din nou la stadion , un pic in intirziere si din cauza unui prinz tirziu am ratat intilnirea cu Candlemass…pe cea de la autografe ,caci pe scena i-am vazut. O surpriza reala pentru mine fan Black Sabbath sa ascult un doom bun ,de data aceasta pe un sunet mult imbunatatit tehnic.Cei aproape 30 de ani de muzica , multi dintre acestia impreuna si-au pus amprenta intr-un echilibru scenic si o comunicare parca telepatica intre muzicieni incit la un moment dat aveai impresia ca cineva ii dirijeaza si ii asaza pe pozitia cea mai buna.

Au urmat UFO o trupa pe care am iubit-o enorm in tinerete si ale carei piese nu lipseau de la petrecerile noastre. Am avut o bucurie nespusa sa-i vad la citiva metri de mine pe Paul Raymond pe care l-as fi recunoscut oricind pe strada sau pe scena ,pe Andy Parker si mai ales pe Phil Mogg ,voce de aur a hard rockului anilor ’70-’80 .Desi pe el nu l-as fi recunoscut ,fiind tradat si de par si de fizionomie si de voce uneori ,bucuria a fost enorma sa ascult “Love to love “ , “ Only you can rock me “ ,”Rock Botoom “ ,grupul fiind intinerit de chitaristul Vinnie Moore ,de neoprit in solo-urile sale care aminteau de perioada Michael Schenker-Paul Chapmann.Evident nu au lipsit piese de pe noul album “ A conspiracy of stars “ ,remarcabil pentru anul 2015.

O data cu lasarea serii s-a schimbat fundalul si a aparut un castel in nuante de violet.Era timpul pentru HammerFall , masina suedeza de ritm si imnuri vikinge care au facut o incursiune in istoria trupei aplecindu-se insa si asupra ultimului album (r)evolutionar care ii mentin in atentia metalistilor.Anii grei de metale ,hirsiirea in turnee si studiouri se simt la HammerFall : totul este o masinarie care functioneaza,poate monoton uneori,dar corect.”Hector’s Hymn “ , “ Hammerfall “ si “ Let the hammer fall “ au facut publicul sa explodeze iar finalul cu “Hearts of fire “ a adus o combinatie de rai si iad pe scena si in public.

Despre Twisted Sister  s-ar putea scrie un articol separat.Nu mi-am inchipuit ca pot aduna 10000 de fani ,ca Dee Snider este la fel de salbatic,dinamic si in voce ca in anii ’80 ,ca AJ Pero a fost mai mult decit un frate pentru ei ( un banner comemorativ a ocupat fundalul tot timpul recitalului,un solo de tobe a fost proiectat pe ecrane iar cel mai emotionant moment a fost cind Dee a cerut publicului sa indrepte ecranele telefoanelor si brichetele spre cer  in memoria lui AJ , iar pe fata lui zimbitoare au aparut mici lacrimi..)..

Trupa si-a pastrat umorul si vivacitatea , Mike Portnoy a umplut golul lasat de AJ ,Dee Sneider a pendulat intre umor,sarcasm si regrete presarindu-si discursul cu glume si moment de ironie ,Jay Jay a dovedit ca este un muzician cerebral,punctind cu mici replici emotionante,in timp ce ceilalti doi chitaristi au aratat ca isi merita numele “Fingers “ minuind chitarile ca in tinerete ,in schimb ce Medoza a fost la bass un adevarat “ Animal “. Piese ca “ Stay Hungey “ , “You can’t stop rock’n’roll “ ,” I believe in rock’n’roll “ dar mai ales “We’re not gonna take it “ si “ I wanna rock “ ne-au adus aminte de anii ’80 , de petrecerile noastre rock unde incercam sa visam la vremuri mai bune cu festivaluri si concerte live. Tinerii de atunci ( noi ) , cu maturi in loc de chitari si oale in loc de tobe , cu fata de masa pe cap incercind sa imitam pleata blonda a lui Dee Snider ne-am vazut in oglinda la Kavarna la recitalul Twisted Sister.Si pentru a pune capac ,dupa ce l-a rugat pe primar sa nu ii faca statuie ca lui Dio dupa ce moare ,ci in timpul vietii ca sa faca o petrecere la dezvelire ,Dee Snider a propus schimbarea numelui orasului in KA..fucking ..VARNA.

Si  asta a fost…Cu siguranta pentru cei mai multi nu a fost de ajuns , dar deja se vind bilete pentru Kavarna 2016 ( 1-3 iulie ) si numai in primele zile s-au dat 200 de bucati.M-as bucura sa revin la Kavarna – am lasat in urma dialoguri neterminate , zone nexplorate ,trupe nedisecate indeajuns ,dar mai ales oameni minunati pe care as dori sa-i revad. Destinul a facut ca la concertul Judas Priest sa fiu “coleg” de rind cu doi-trei bulgari linga care am stat pe terenul din Kavarna..Noi la ei,ei la noi – traiasca prietenia romano-bulgara !!

Tolea Postovei