EPISODUL AL VII - LEA - Paunescu “a la Cluj: . Cenaclul "Flacara" a consumat intr-o saptamana toata carnea alocata Clujului “Spovedania lui Ilie” (Adrian George Ilie) - document fundamental pentru intelegerea rockului romanesc!

Adi Ilie si Paunescu FlacaraEPISODUL AL VII -LEA -Paunescu “a la Cluj: . Cenaclul "Flacara" a consumat intr-o saptamana toata carnea alocata Clujului

 “Spovedania lui Ilie” (Adrian George Ilie) - document fundamental pentru intelegerea modului in care Romania incerca sa se conecteze la fenomenul rock mondial, in ciuda oprelistilor si prigoanei. Continuam seria (EPISODUL I, EPISODUL II, EPISODUL III, EPISODUL IV, EPISODUL V, EPISODUL VI ) declaratiilor lui Adrian Ilie, fost chitarist la Iris si Voltaj, unul dintre cei mai buni instrumentisti si compozitori de rock, acum stabilit in Statele Unite.  

-- Continuam seria dezvaluirilor din rockul comunist, ghid fiindu-ne chitaristul Adi Ilie, care a cantat in acea perioada cu Iris si Voltaj, actulamente stabilit in Statele Unite. In acest episod, Ilie "lasa chitara deoparte" pentru a ne introduce in atmosfera comunismului, a mediului in care a fost nevoit sa faca rock, inconjurat de nedreptati. (L.I.)

            Bastanii comunismului

"Am vazut icre negre pe la petreceri in case de copii de bani gata. Sefii de la Arcom, Crescent, diplomati, copiii multora din CC. Apoi cele vazute cu Cenaclul <<FlacaraŞ, despre care am mentionat. La Cluj, Cenaclul a mancat intr-o saptamana toata carnea alocata acelui oras. Un tata cu doua fiice m-a abordat la un concert, rugandu-ma sa le dau si lor doua sticle de Pepsi. Parca innebunisem si uitasem cum este in afara Cenaclului. Mi-am dat seama ca sunt si eu vinovat. Noi aveam acolo de toate, ospatarii ne asteptau pana dimineata cu mesele puse, bani multi, puteai sa spui oricarui militian <<tu>>. Dumnezeu m-a ajutat sa ma trezesc la timp si dupa trei luni de Cenaclu, cu toti banii de acolo (17.000 lei lunar), mi-am depus actele de plecare spre SUA la data de 6 noiembrie 1982. Dumnezeu m-a intarit si iata-ma aici in America unde mi-am gasit locul, decenta, normalul. Am luat haturile in mana si am plecat. Ma bucur ca am putut pleca de acolo unde omul nu are nicio valoare. Nu am tradat, nu am fugit, ci am plecat legal dupa sase ani de asteptare. Astea au fost motivele deciziei mele de a pleca din tara."

Puscaria Romania

"Am plecat din Romania, in '85, determinat de mizeria morala din tara. De minciuna ordinara. De lipsa de orizont si de puscaria in care traiam la propriu. Sunt primele motive pentru care mi-am dorit sa traiesc in alta parte. Optiunea mea a venit pe fata, depunandu-mi actele si nu fugind din tara. Au fost sase ani cu peripetii pana am obtinut aprobarea de plecare. Determinarea de a parasi tara a venit inca din liceu, dupa ce tatal meu a facut inchisoare pentru ca a lovit un militian. Multi <<amici>> i-au dorit raul acestui om care nu a fost membru de Partid, ci prim solist de talie internationala cu premii la activ si cu radacini romanesti. Tatal lui a fost invalid inca din 1917, din razboi, iar fratele sau mare a murit pe front. A fost dat afara ca o masea stricata dupa peste 30 de ani de munca terminand la un obscur ansamblu cu o pensie mica. Nu si-a tradat tara si nu a dorit sa plece in alta parte. A fost un bun roman si iubitor de tara, asa cum stia el. Pe mine m-a marcat pentru tot restul vietii. M-au lovit si pe mine, la cei 16 ani pe care ii aveam, dandu-ma afara din liceul Iulia Hasdeu. Am reusit cu greu sa ma transfer la Alexandru Sahia. Stiau ca tatal meu e in inchisoare si nu le-a pasat. Mai adaug si accidentul mamei mele de la fabrica de medicamente, unde a explodat sectia de amoniac. S-a intoxicat cu aceasta substanta, iar regimul i-a ascuns actele de internare in spital pentru a nu plati daune."

O Armata de brute

"A urmat armata. Acolo am avut parte de alti mincinosi si de brute umane. Am crezut de multe ori ca vad iadul pe pamant in armata. Acolo am intalnit adevarata ura a aproapelui fata de aproape. A romanului fata de roman. Nu as fi crezut asa ceva. Nu armata in sine, cat abuzurile si incalcarile drepturilor omului. Copii luati si obligati sa se masturbeze in WC sub amenintarea curelelor. Carat de apa cu lingurita la patul unor acefali care aveau ceva macaroane pe epoleti. Galeti de apa aruncate noaptea in dormitoare, plantoane fara numar. Un amic, Dumitru, avea un handicap fizic si venise in armata ca sa-si intreaca complexul. A fost tinta bascaliilor subofiterilor si a soldatilor mai vechi. A fost chinuit fiind pus sa stearga dormitorul cu uniforma imbracata pe el. Sa mearga in jurul unui ziar timp de o ora. Probabil ca toata lumea a auzit povesti de genul celor traite de mine si de multi altii. Si au mai fost: un cretin de plutonier mi-a spart chitara, se fura din valize, am facut infectii grave la maini si la picioare ce au solicitat interventii chirurgicale (dupa care am si acum urme), m-au bagat la arest dupa ce un maior a mintit ca m-a trimis in oras dupa bilete de teatru pentru soldati. Multi pot depune marturii despre abuzurile ce se faceau in Armata Romana. Cati au murit? Multi, unii chiar in fata mea. Am prins cutremurul si unitatea mea s-a ocupat de demolari si scoaterea de cadavre. Cat si cum au furat ofiterii romani atunci, acuzandu-i mai apoi pe soldati?"

Impotriva regimului Ceausescu

"Am inceput sa lucrez la telefoane neavand nicio relatie. Lucram in centrala telefonica dupa un orar criminal. Dar de aici a inceput totul. Am fost trimis sa matur in fata Comitetului Central si am refuzat categoric. Incepeau refuzurile, frustrarile fata de un regim inuman. Tot atunci i-am scris prietenei mele (celei ce avea sa-mi devina prima sotie) scrisoarea prin care aduceam injurii lui Ceausescu, mentionata in episodul trecut. O scrisoare care cuprindea fotografii din cartea de filosofie, unde il faceam albie de porci pe <<Marele Carmaci>>. Da, era un act de teribilism juvenil, dar nu mai puteam. Asa am intrat in vizorul Securitatii, care m-a urmarit luni de zile. Am reusit sa intru intr-un centru de calcul pe post de desenator tehnic. Acolo am fost batut de secretarul de Partid, care, beat fiind, a raspuns violent la refuzul meu de a participa la defilarea de 23 august. Au fost colegi care au refuzat sa depuna marturie de frica dar si altii carora din pacate li s-a desfacut contractul de munca. Am fost la Sectorul 5, de care apartineam cu serviciul, pentru a incerca pe cale dreapta sa imi apar onoarea. Nu s-a putut nimic. Am ajuns sa fiu acuzat si ca nu sunt pregatit ideologic. Am plecat la centrul de calcul al IOR-ului, unde si acolo am avut parte de acefali care erau membri de Partid si secretari mari si tari ce iti cereau sa participi la defilari. Eu nu aveam nevoie de apartamente, de nu stiu ce alte avantaje si de avansari. Apoi nu aveam copii si asta deranja, pentru ca eram dificil de santajat si destul de slobod pentru vremea aia."

(va urma)

Materialul a fost trimis redactiei de corespondentul nostru in SUA - Adrian George Ilie

INTERVIUL A APARUT SI PE ZIUA.NET