Președintele Asociației Ligii Evreiești de Apărare (Jewish Defense League), Irving David Rubin, atac cu bombă la Biserica Sfânta Treime (noiembrie 1982)

Din zelul meu prea mare de a asigura o reușită bine-venită a vizitei Arhiepiscopulul +Valerian în Los Angeles, începând cu luna octombrie 1982, am tipărit în condiții grafice optime programul vizitei în Los Angeles a Arhiepiscopului +Valerian (perioada 23-28 decembrie 1982), programul detaliat al  slujirii Liturghiei Arhierești în Ziua de Crăciun (1982), și instalarea oficială a subsemnatului în chemarea de preot paroh al românilor din marea Metropolă Californiană, 

care, la numai peste 2 ani avea să devină Centrul Protopopesc al Coastei Pacifice al Episcopiei ROEA, pentru următorii 30 de ani.

Eram sigur pe mine. Aveam aproape 3 ani de experiență de slujire în America, să nu mai vorbim de anii slujirii mele în Anglia, câștigaserăm încrederea Arhiepiscopului +Valerian și a Episcopului Vicar +Nathaniel (Popp), care aprobase numirea mea în Los Angeles.

Eram tânăr și doritor să dovedesc slujire, misionarism și loialitate ierarhilor mei pentru încrederea ce mi-o acordaseră.

Locuind în casa parohială, la aceeași adresă cu biserica (3315 Verdugo Rd., Los Angeles), într-o dimineață, la început de noiembrie 1982, sună, la soneria de la intrarea principală a casei, un tânăr chipeș, subțirel și înalt, cu păr blond și ondulat, cu vreo 5-6 ani mai vârstnic decât mine, care se identificară a fi Irving David Rubin, președintele asociației  „Ligii Evreiești de Apărare” din Los Angeles, și care-și exprimară dorința de a discuta cu mine.

L-am invitat să discutăm în biroul parohial, însă a refuzat. În fața casei parohiale, a dorit să-mi atragă atenția, amenințător  (fluturându-mi în față un original al anunțului,  în culori, pe care eu îl trimisesem enoriașilor bisericii noastre, invitându-i la instalare!) că: „Dacă nu vei anula vizita în Los Angeles a criminalului de război, legionarul +Valerian Trifa, veți zbura cu toții în aer, biserică și credincioși, în ziua de Crăciun!″

Am fost înfricoșat de amenințările musafirului, mai ales că afișa un aer de determinare și de ultimatum. Am regretat că nu i-am cerut o carte de vizită. După plecarea sa, l-am sunat pe George Dascălu, președintele consiliului și i-am istorisit întâmplarea. Bazat pe experiențele trecute, cu o liniște, demnă de invidiat, îmi mărturisiră faptul că, personal, crede că este vorba de vreuna dintre organizațiile evreiești extremiste.

La numai 2 zile de la data vizitei musafirului neinvitat (Irving David Rubin), la orele 8:00 dimineața, după ce mi-am dus copiii la școală, la întoarcere acasă, m-am aflat în fața unui scenariu grotesc, de nedescris, la intrarea principală a bisericii, un crater de cca 2-3 metri în circumferință, creat de o bombă letală, din care au țâșnit schije în toate părțile (mărturie vie și astăzi de cele 2 uși, bombardate, ușa epitropiei și ușa secundară de la intrarea în biserică), precum și toate vitraliile bisericii sparte, detonate de bubuitul bombei, și care, temporar, le-am înlocuit cu plastic, imitație de vitralii, și care, acel „temporar” a devenit „permanent”, până în vremurile de astăzi, drept mărturie a vremurilor critice și inprevizibile prin care, subsemnatul și biserica din Los Angeles, pe care am slujit-o timp de peste 30 de ani, le-am trăit în vremurile dinaintea anilor 1989.

În acceași zi, seara, primesc un telefon. Am recunoscut vocea. Era Irving David Rubin, pe care-l întâlnisem cu 3-5 zile mai înainte. „- Alecse, aici e Irvin. Ai înțeles mesajul? (did you get the message?!) – Încă mai ai o lună să te salvezi! Vorbesc serios. Să nu fii tembel, căci te costă, pe tine, familia ta, acoliții tăi și nefericita comunitate ce se va afla în biserică în Ziua Crăciunului”.

Niciodată în viața mea nu am fost mai înfricoșat ca atunci, pentru mine, familia mea și enoriașii ce-mi fuseseră încredințați spre păstorire. Mă edificasem cine este acest Irving David Rubin, și orgtanizația sa extremistă. La sfatul președintelui consiliului parohial, am contactat poliția locală și FBI-ul, oferindu-le detaliile celor întâmplate. Specialiști ai organelor abilitate au venit la biserică, au luat probe, au făcut investigații și ne-au promis suport logistic și de apărare, în ziua evenimentului praznical ce avea să se desfășoare în biserică, în ziua de Crăciun.

 

L-am contactat de îndată și pe Arhiepiscopul +Valerian, ca să-i expun situația, și să-I cer sfatul.

Mi-a mulțumit pentru informare. M-a asigurat că nu este înfricoșat și, că, evenimentele din Ziua de Crăciun trebuie să-și urmeze cursul. Însă, nu a ezitat să-mi reproșeze faptul că, între gafa de la instalarea mea în Minnesota 1980  (predica din ziua instalării), și gafa privind INVITAȚIA la evenimentul instalării mele în Los Angeles (+Vlădicul Valerian, în Ziua de Crăciun 1982), este ceva mai mică, fiindcă nu ești cu totul PERSONAL responsabil, fiindcă în comunități, „sunt și multe cozi de topor care sunt în simbria dușmanilor”.

Eram  obsedat, în tot timpul pastorației mele în Los Angeles, de această expresie „sunt și multe cozi de topor care sunt în simbria dușmanilor”.  În cei peste 30 de ani de slujire aici, am simțit într-adevăr prezența acestor „cozi de topor care sunt în simbria dușmanilor”.

 Nașterea Domnului 1982 – Ziua instalării mele, sub emoțiile amenințărilor

A sosit și Ziua Sfântă, când Colindele se cântă... Crăciunul anului 1982 - Sâmbătă 25 Decembrie -, Ziua instalării mele oficiale în oficiul de preot paroh al Bisericii Ortodoxe Române „Sfânta Treime″ din Los Angeles, CA.

Am avut mari emoții. Literalmente, m-am temut de amenințările lui Irving David Rubin (JDL),  de existența „cozilor de topor, în simbria dușmanilor”, de care-mi vorbiseră Arhiepiscopul +Valerian, și despre care nu știam cum vor reacționa, și inpredictibilitatea grupului protestatarilor învățătorului George Ionescu, afișați în biserică cu o zi mai înainte. Aveam credință și speranță, însă, știindu-mă cinstit și curat și cu multă credință în Dumnezeu.

În zorii zilei am săvârșit proscomidia, iar pe la orele 8:00 dimineața, când au sosit cantorii (Aurel Vlaicu, Ioan Katana și Simion Poptelecan) s-a purces cu slujba utreniei, în timp ce subsemnatul a mers la hotelul din Glendale, pentru a-l aduce la biserică pe Înaltul Prelat. Am intrat în casa parohială, prin intrarea din strada Eagle Rock Blvd, fiindcă, în fața bisericii se adunaseră vreo câteva zeci de evrei protestatari, conduși de Irving David Rubin (JDL).

În tot timpul slujbei (cca 2 ore), protestatarii evrei, în fața intrării principale în biserică (din Verdugo Road), scandau lozinci împotriva arhiepiscopului și a subsemnatului, în timp ce  Epitropii Bisericii, pe baricade, serveau drept „filtre”, astfel ca protestatarii să nu intre în biserică.

La un moment dat, protestatarii au început să arunce coctailuri, și spray-uri lacrimogene către credincioșii ce intrau în biserică. A fost momentul când epitropii au chemat organelle de ordine (poliția) și chiar organele de investigații (FBI), astfel ca serviciul divin să se desfășoare, fără perturbații. Au avut loc și arestări, inclusiv liderul protestatarilor Irving David Rubin (JDL). Mai târziu, am fost solicitați drept martori (eu și 2 membri ai consiliului parohial), dacă dorim să intentăm un proces împotriva lui Irving David Rubin și a organizației ce o conducea. Am decis, înțelept zic eu, să nu prestăm învinuiri împotriva lor, știindu-i cât sunt de răzbunători.

Douăzeci (20) de ani mai târziu, am citit în presa americană știrea că Irving David Rubin, liderul JDL (1985-2002), fiind întemnițat, s-a sinucis în pușcărie, înainte de a fi judecat, și condamnat definitiv pentru fapte conspirațional-teroriste, cum a fost și bombardarea bisericii noastre. Cum zice ardeleanul: "Dumnezeu, nu doarme!

Constantin Alecse - ROEA - SUA

SURSA: http://constantinalecse.com/