Parinte, este pacat sa impusti un preot? (Amintiri)

Acum vreo 20 și ceva de ani, am primit un telefon de la o mamă, de vârstă medie, care mă roagă s-o primesc în audiență. Credeam că dorește a se spovedi, sau poate să-mi istorisească necazurile ei, sau să-mi ceară ajutorul. Zis și făcut. Oficiul parohial era în încăperea care, mai târziu a devenit Capela de limbă Engleză. Nu avea nici o ușă de urgență, ci doar un geam care dădea spre parcarea mare parohială.

O invit pe acea doamnă să ia loc pe unul din cele 2 scaune, cu spatele spre ușă, iar eu am ocupat scaunul din spatele biroului meu de lucru. Mai întâi ne recomandăm (fiindcă nu ne cunoscuserăm înainte), după care o întrebai care este motivul pentru care a dorit această întâlnire.

După ce îmi povestiră că în timpul nopții este supravegheată de elicoptere, că adesea este luată din casă, peste noapte, de ființe cu chip straniu, și că este adusă înapoi după câteva ore, că aude voci care îi cere să săvârșească anumite lucruri, de care nu-și mai poate aduce aminte..., văd că își deschide geanta, scoate un pistol, și mă întreabă: „Părinte, este păcat să împuști un preot?”

Vă puteți imagina ce am simțit atunci. Dacă coșmarurile cu temnița de siguranță maximă din „Paradis”, sau chiar Alcatrazul erau doar coșmaruri, acum însă, era realitatea, eram eu între viața și moarte, dacă demonul inconștienței și al bolii mintale al musafirului o lua la vale și dacă eu făceam o mișcare greșită, sau dacă „vocile” pe care pacienta le auzea, iar fi dictat să tragă, atunci întâlnirea mea cu Creatorul ar fi fost „accelerată” (cum spunea pastorul protestant din "Paradis") înainte de vreme.

Am căutat să îmi păstrez calmul, să nu mă agit, să nu afișez frică, însă cu mintea mă rugam și, cu sufletul mă vedeam deja în împărăția lui Dumnezeu. Iulia, îi zic, nu știu ce vrei să spui, nu înțeleg întrebarea, însă dacă intenția ta este să ucizi pe cineva, să împuști un preot, așa după cum a sunat întrebarea ta, atunci vreau să-ți răspund direct, ca la o soră. Este păcat să ucizi chiar și animalele și, chiar, gâzele naturii. Porunca divină spune să nu ucizi. Să nu comiți crimă, ci să ne rugăm chiar și pentru dușmanii noștri. Hai să ne rugăm, ca Dumnezeu să ne dea pace și liniște. Mă țintuia în ochi. Doamne ferește, am zis, și mi-am făcut Cruce, neștiind ce poate urma. Hai, fă și tu Cruce, și zi și tu cu mine, Doamne îndură-te spre noi!.

Văd că mută pistolul din mâna dreaptă, în cea stângă și, încercă să-și facă Cruce. Îi zic, nu te poți închina cu o mână, iar în cealaltă să ai o armă care ucide. Descarcă pistolul și, apoi, să ne rugăm. O văd că scoase glonțul din pistol și mi-l înmânară, în timp ce băgă pistolul gol înapoi în geantă. Ne-am rugat împreună. Nu știu, ea, pentru ce s-a rugat, sau ce o fi fost în inima și mintea ei, însă eu știu pentru ce m-am rugat. A fost rugaciunea de mulțumită pentru toate binefacerile Sale. Ce s-a întâmplat cu glonțul? I l-am oferit enoriașului nostru Alex, care era polițai. Ce am învățat din pățania aceasta? Se prețuiesc viața pe care o pot pierde în fracțiuni de secundă.

Protopop Constantin Alecse: Amintiri din cei 40 de ani de slujire sacerdotala

 

SURSA - http://constantinalecse.com/ 

.

 

 

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează