Votul din 11 septembrie 2018, din Senatul României, pune capăt unei îndelungi așteptări din societatea românească. Mulțumim tuturor senatorilor care au votat pentru ca poporul român să-și poată exprima opinia, să-și poată exercita suveranitatea prin referendum.
“DOMNULE RARES BOGDAN - Am urmarit cu mult interes interviul luat acestui domn professor DUMITRU BORTUN. AM SA INCEP CU O INTELEPCIUNE A LUI PETRE TUTEA: Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferintă. Si convingerea mea este că suferinta rămîne totusi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.
Obiectivul general îl reprezintă stimularea atractivităţii, a competitivităţii sectorului turistic şi a valorificării patrimoniului istoric interjudeţean pentru variate categorii de public, cât şi găsirea unor soluţii practice pentru restaurarea şi prezervarea acestui patrimoniu.
Oare de ce România a fost prima ţară est-europeană în care regimul comunist a reuşit să îşi asigure controlul absolut? De ce nu la vecinii noştri maghiari, polonezi sau cehoslovaci? De ce la noi, unde am avut un stat constituţional rămas neatins de ocupaţia germană? Ale naibii tancuri şi baionete sovietice! Doar ele să fi fost cauza? Oare mizeria politicianistă, autoritarismul monarhic şi dictatura militară nu şi-au spus cuvîntul? Oare nu slăbise încrederea electoratului în lumea politică tradiţională? Ce program coerent a avut PNL după 23 august 1944?
Rezistenţa la schimbare a fost o realitate comună tuturor mediilor culturale din societatea românească postdecembristă. Controlul a rămas pe mai departe apanajul unor cadre de conducere formate în conţinutul ideologic de stânga, iar practicile culturale şi administrative uzitate erau specifice culturnicilor şi politrucilor din epoca socialistă.
În acest context al permanentizării actului decizional prin reciclarea de vechi cadre agreate în epoca socialistă, tinerele generaţii de specialişti nu şi-au putut exercita, în plan cultural, o reală libertate de mişcare.
Deși l-am lecturat doar parțial pe Matei Cazacu, îi recunoaștem expertiza istorică. Cu atât mai mult ne miră aberațiile pe care le debitează (probabil dintr-o cunoaștere deficitară a ceea ce afirmă, sau dintr-o transcriere deficitară a ceea ce zice):
”Părerile amatorilor, oameni (probabil, uneori) de bună-credință, dar fără formație științifică în domeniu, trebuie să rămână în domeniul lor, science fiction.
