“Nuanțe de toamna” in Buzau – fiinta ghemuita pe o banca!

ghemuita bancaPașii mă poartă haotic. Uneori privesc spre oameni, încerc să le ghicesc poveștile și trăirile, alteori îmi urmez gândurile și nu zăresc nimic din drum. Într-o zi treceam prin parc și am auzit un tânguit în surdină. Am cautat cu privirea sursa și am descoperit o femeie ghemuită pe o bancă.

 

Avea o poziție ciudată, cu genunchii la piep și mâinile încleștate într-o îmbrățișare disperată. M-am oprit, am privit și disperarea evidentă m-a izbit cu forță. M-am așezat cu sfială alături și am așteptat. Nu mă vedea. Privea prin mine scoțând ritmic acele sunete de jale. Am luat-o în brațe și a început să plângă. Întâi liniștit, apoi cu furie parcă. Am tăcut și am ținut-o în continuare în brațe până s-a oprit. Apoi i-am ascultat suspinele. În final a oftat din tot sufletul. S-a desprins din îmbrățișare, s-a ridicat cu grijă, s-a scuturat ca după un coșmar, m-a privit direct în ochi și mi-a spus șoptit : mulțumesc frumos pentru umăr! Și a plecat.

Astrida

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează

Comentarii  

0 #1 alinareaura 22-10-2018 10:16
un gest simplu-o îmbrătisare care a facut cât o mie de cuvinte.
unde mai gasesti o asa alienare...
Citat