Didactica frustra. Quo vadis ?

didactica 2Traim fara indoiala o stare de indecizie. Rasturnarea unor valori in mod constant, a fost de natura sa ne tulbure certitudinile a ceea ce am stiut si stim despre educatie. Si totusi, suntem obligati sa ne repliem si sa ne definim pe mai departe actul educational in sine , sa facem acest act de educatie un supravietuitor, in orice conditii, indiferent de temerile si de scepticismul pe care il transmite prezentul si incertul viitor. Educatia o putem concepe, fara doar si poate, ca pe un obiectiv de securitate pentru noi ca natiune.

         In Romania am avut reforme repetate in planul sistemului educational dar aceste reforme s-au dovedit fie fara o finalitae practica concreta si marcate de lipsa unui fundament, fie au fost marcate de inconsecventa . Poate ca avem nevoie de o proprie viziune pentru actul educational pe termen lung anticipand indiscutabil schimbarile. O viziune care sa nu fie o banala copie a unui alt sistem educational considerat de success ci o creatie interpretativa care sa evidentieze o intelegere a prototipului dublata de o ancorare in realitatea propriilor valori educationale. Trebuie adaugat ca o astfel de viziune nu trebuie sa se limiteze la cabinetele restranse , altfel sus la acei putini initiati care chipurile au privilegiul de a discerne si de a da directii in educatie . Viziunea educationala trebuie sa fie produsul unei sinteze si al colaborarii extinse intre specialisti teoreticieni si oamnei care au experienta catedrei si care pot oferi o imagine aplicata si de ansamblu a realitatii din educatie. Din turnul de fildes al autosuficientei nu poti genera reforme si mai mult sa poti afirma ca aceste reforme exprima realitatea si sunt functionale.

           O mare eroare este sa iti propui sa stabilesti standarde commune tuturor beneficiarilor educatiei. Nu pornesti nici de la premisa ca ai de a face cu niste beneficiari ai sistemului educational pe care sa ii plasezi in topul asteptarilor educationale si nici sa le stabilesti niste cote scazute privind asteptarile. Vorbim farad oar si poate despre trepte de educatie bine evaluate ca si potential si ne adaptam procesul educational raportat la aceste trepte.

O scoala nu trebuie sa produca olimpici ci absolventi in acord cu realitatea de pe piata muncii

           Este lipsita de sens practic o scoala care isi propune sa produca olimpici sau sa isi calculeze reusitele prin contabilizarea numarului de elevi admisi la universitati. Performanta consta in ridicarea progresiva a capacitatii elevului de la 5 la 8 si nu de a viza crearea unei restranse elite de nota 10 la nivenul clasei pe care sa o folosesti drept moneda de imagine a institutiei in raport cu celelalte institutii scolare. O astfel de gandire limitata nu traduce doar o infatuare infantila ci si o practica neproductiva pentru societate. Absolventii trebuie pregatiti pentru realitatea sociala si sa fie capabili sa se integreze in mecanismul societatii o societate care isi alege in mod pragmatic resursa umana necesara.

        Profesorul clasic asa cum il stim ca si profil intelectual poate fi cel mult o expresie a unui trecut care poate fi contemplat dar in niciun caz un adaptat al unei societati in care orizontul cunoasterii nu mai are bariere si mai mult trebuie sa faca fata provocarii de a cuprinde acest orizont si de a oferi beneficiarului actului educational directiile necesare . Profesorul acestui mileniu trebuie sa isi depaseasca aria limitata de formare profesionala si sa dialogheze cu stiinte diverse . Acest profesor trebuie el insusi sa fie format intr-un cadru vast al dialogului intre stiinte si sa fie produsul unor profesori de nivel academic care au ajuns la stadiul de a coordona si performa intr-un sistem educational complex. Deocamdata trebuie sa existe o coabitare intre vechi si nou si dincolo de aceasta coabitare sa se atinga obiectivele cerute de o realitate aflata in permanenta schimbare.

         Indiferent de atasamentul fata de modelul traditional de educatie, fiecare sistem educational trebuie sa admita faptul ca trebuie sa procedeze la schimbare. Schimbarea poate sa se rezume la o combinare a unor valori si strategii proprii cu valori si strategii adaptate din alte sisteme de educatie considerate performante sau sa se procedeze la un reengineering al procesului educational. Reengineeringul inseamna o regandire fundamentala si o reproiectare radicala a procesului de invatamant. Eficienta unui astfel de management al schimbarii nu se poate atinge decat in situatia in care un astfel de proces s-ar baza pe actiunea competenta a unor echipe vaste de specialisti la nivelul sistemului de educatie si pe colaborarea directa cu resursa umana de baza in educatie si anume masa profesorala care gestioneaza si pune in practica actul educational. Daca un astfel de proces ar fi de succes beneficiarul educatiei, elevul, ar gasi poate alte motivatii pentru formarea sa profesionala si in final optiunile sale pentru piata muncii ar fi mult mai clare ca sa nu mai vorbim despre capacitatea acestuia de a se adapta si de a se incadra in cerintele pragmatice ale societatii mileniului al III-lea. O“didactica frustra”? Quo vadis ?

Adrian Constantin

    

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează