Bunica!

bunica alb negruO regula de bun simt spune ca nu trebuie sa vorbesti sau sa scrii despre ceva ce nu ai trait si nu ai cunoscut, dar eu cred ca trebuie scris….ceea ce simti si eu simt sa scriu despre o…bunica. Nu am cunoscut-o bine, nu-i stiu decat sporadic trairile si zbaterile, dar i le-am descifrat pe brazdele adanci ale fetei si pe putinele cuvinte rostite apasat dar…bland, atunci cand am vazut-o asemenea unei icoane vii.

 

Cine nu are bunici..sa isi ia…si slava Domnului, in lumea noastra imbatranita sunt multi bunici care ne asteapta. De multe ori am simtit ca o bunica este mai mult decat o mama si s-a dovedit ca asa e. Inteleapta, rabdatoare, cu mai mare experienta si liniste decat mamele, bunicile sunt ca si ingerii pazitori. Daca as fi un Paunescu as scrie…”Enigmatici si cuminti, terminandu-si rostul lor….bunicii se duc si mor”. Nu, ei nu mor, ei traiesc in sufletele noastre prin cele mai calde amintiri! Ei ne-au invatat mai multe ca parintii si mai altfel ca toti ceilalti din jur. Bunicii ne-au oferit mireasma povestilor si ne-au implinit dorintele, atunci cand altii nu doreau sau nu intelegeau sa o faca. Bunicii intotdeauna sunt intelepti, pentru ca ei au un simt mai altfel decat parintii mai tot timpul ocupati si grabiti. Bunicii sunt mai asezati…daca bunicul este arhetipul Tatalui intelept, ocrotitor si puternic, care poate fi tras de barba, inhamat la sanie sau calarit de cate ori tancii au chef, bunica este aspectul mariologic al Cerului coborat pe pamantul sufletului nostru, este mirosul de gutuie coapta din cuptor, este sfaraitul lemnelor in foc la care adorm toata matzele din lume si multe altele. De multe ori bunica este “marea sfatuitoare” a celui ce avut acest mare dar sa o aiba in viata….este prima educatoare si ultima inteleapta a vietii orisicui. Eu nu mi-am prins in viata bunicii, poate doar un surogat, dar in ea am revarsat tot dorul de bunici encriptat in visurile mele de copil…ea m-a invatat sa citesc de pe orice suport, ea mi-a spus primele povesti, ea mi-a vorbit de sfinti, ea m-a pus in genunchi la miezul noptii la cumpana dintre ani pentru “a se deschide cerul”, ea m-a invatat primele cuvinte in franceza, germana si rusa. Recunosc, nu am fost nepotul model…i-am facut destule! Voi, cei care ati avut sau aveti inca bunici, bucurati-va de ei ca si cum ati sta de vorba cu alte lumi! Credeti-ma…odata cu plecarea lor mor lumi si se pierd amintiri, rupte din raiuri nesitute. Odata cu ei pleaca si ceva din noi, dar ramane si ce au insamantat…oglindit in praful de stele presarat peste sufletele si trairile noastre. Prin acele amintiri traiesc ei, bunicii. Iarta-ma Doamne ca nu am stiut astea si promit sa te iert si eu ca ai luat-o pe bunica!

REDACTIA

In memoria bunicii colegei de redactie Alina Cretu!

DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA IN PACE!

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează