LECTIA DE ISTORIE: Buzaul si Ramnicul - repere turistice si cultural-istorice

hartile vechi 4Municipiul Buzau. Punct de reper: Ansamblul architectural „Strada Cuza Vodadin centrul Municipiului Buzau. Etapa medievala:

Nucleul targului medieval Buzau insuma in linii mari perimetrul cuprins intre Biserica Greci (zisa  „Negustori”), Templul cultului iudaic (Sinagoga), cladirea Bazarului si Piata Dacia.

O analiza a tramei stradale, asa cum s-a pastrat ea pana la finele veacului al XIX-lea, i-a facut pe expertii in urbanism sa incadreze orasul Buzau in categoria celor de tip fusiform, de genul Pitestilor, Campulungului si Romanului, structura urbana determinata de evolutia asezarii intre doi poli: cel al unei piete permanente, numite „Pazar” (bazar), si cel al unei piete temporare, unde se tinea Oborul (targul, iarmarocul), ambele avand un interes comercial si constituind un factor-motor in dezvoltarea potentiala a structurii urbane din care au  facut parte. Bazarul, piata permanenta, se tinea undeva in imediata vecinatate a Bisericii Greci (Negustori), unde se afla, cu siguranta, si cartierul negustoresc cu toate amplasamentele necesare activitatilor de acest gen. Aceste amplasamente erau, fara indoiala, legate prin ulite-strazi, de-a lungul carora se aflau locuintele destinate unor diverse categorii socio-profesionale angrenate in activitatile de comert pe plan local.

           Mai in adancime, se pozitiona un alt spatiu commercial si anume cel din zona Oborului unde erau asezati mestesugarii, grupati si ei in mahalale, unde isi desfasurau activitatile curente. In imediata vecinatate, spre nord, vest si sud, targul era inconjurat de o braniste cunoscuta sub numele de Crangul Targului, unde se afla si un lacas de cult, Biserica Sf. Ingeri, cunoscuta si sub numele de Biserica din Padure, o ctitorie a orasenilor din epoca medievala. Vechiul targ medieval era o asezare de tip deschis, mai mult ca sigur lipsita de elemente de fortificare (mentiunea singulara a unei presupuse Cetati a Buzaului si atribuita unui calator strain pe nume Giacomo Luccari nu are niciun fel de confirmare din punct de vedere arheologic si doar anumite voci din istoriografia locala intretin in mod fantezist aceasta teza si o mentin in mod nefondat in cadrul  discursului istoric) si se concentra, cum am vazut in cele expuse mai sus, in preajma Bazarului.  

Intre realitatea arheologica si fantezie istorica

           Teza potrivit careia traseul Strazii Cuza Voda ar pastra in totalitate vechiul traseu al Ulitei Targului din secolele al XIV-lea-al XVI-lea si ar fi fost protejata de o incinta fortificata, nu beneficiaza, dupa cum am afirmat, de o baza stiintifica. De-a lungul secolelor, urbea a cunoscut reale perioade de insecuritate si de instabilitate, fapt care a intretinut si un standard scazut din punct de vedere al civilizatiei, cat si al dezvoltarii urbanistice, determinandu-i pe calatorii straini ai primei jumatati a veacului al XIX-lea sa califice targul Buzaului drept „un sat adorabil”. Drept urmare, intr-un astfel de climat de provizorat, nu s-a putut cladi ceva durabil si de continuitate. Datele oferite de arheologie ne arata faptul ca toate constructiile monumentale, fie subterane, fie supraterane, care au rezistat si au ajuns sa fie descoperite in epoca contemporana, nu pot fi mai vechi de secolul al XVIII-lea( posibil veacul al XVII –lea de final sau traditii constructive care merg pana in veacul al XIX-lea ).

Vecinatatile targului medieval buzoian – domenii nobiliare si eclesiastice

Punct de reper: Zona cuprinsa intre Colegiul National B.P Hasdeu si fosta Baie Comunala

           In afara vetrei orasului erau dispuse marile proprietati domeniale nobiliare si manastiresti. Spre nord si vest, teritoriul se afla in posesia Episcopiei Buzaului, iar in marginea de sud, „in jos de targ”, era domeniul Manastirii Banu, iar ceva mai la vest, incepea curtea boiereasca a lui Manaila ,Capitan de Buzau ( iuzbasa de Buzau ), aflat in slujba principelui Brancoveanu in acest tinut de margine.

Punct de reper: Zona Brosteni

           Tot in afara mosiei orasului se afla si curtea prosperului negustor grec Caloian, cumnat al lui Manaila, ajuns si el la demnitatea de Capitan de Buzau, dupa un 1699. Pe teritoriul curtilor sale, acest Caloian ridica si un lacas de cult, in 1709, cunoscut drept Biserica din Brosteni, loc unde, pe la finele veacului al XVIII-lea, se constituie Mahalaua Brostenilor, locuita de colonistii bulgari, specializati in practica  gradinaritului.

Punct de reper: Zona cuprinsa intre platoul Pietei Dacia si Biserica Sfintii Ingeri

           Dincolo de platoul Pietei Dacia, s-a aflat, in veacul al XVIII-lea, domeniul feudal al boierului Hagi Constantin, cunoscut si el pentru inalta functie dregatoreasca detinuta, aceea de Capitan de Buzau, intre 1717 si 1728, asemeni lui Manaila si Caloian, boierii locali invocati in randurile de mai sus. Curtile lui Constantin Capitanul erau plasate, potrivit lui Basil Iorgulescu, cam la 100 de metri la est de Biserica Sfintii Ingeri a orasenilor, plasata la acea vreme in vecinatatea Crangului Targului, ulterior defrisat in folosul extinderii orasului. In cuprinsul curtii sale, jupanul Hagi Constantin a ridicat si un lacas de cult domenial, o biserica astazi disparuta, situata la acea vreme in imediata apropiere a Pietei Dacia. O hotarnicie din 1765, intocmita de Episcopia Buzaului, ne reconstituie peste timp vecinatatile acestei curti boieresti a lui Hagi Constantin, indicandu-ne cateva amplasamente cu rol comercial existente in realitatile de locuire ale acelei epoci. Se mentioneaza astfel existenta unor pravalii  negustoresti, a unei carciumi si a unei brutarii care apartinea Vistiernicului Vergu, cat si a unei brutarii a unuia numit Carpuz, amplasamente care comunicau prin diverse ulite si ulicioare. Dupa ce acest Hagi Constantin paraseste orasul pentru a prelua o noua dregatorie, capitania Orasului Slatina, se confrunta o vreme cu litigii de proprietate intre el si oraseni, dupa care se decide sa doneze curtea si biserica ctitorita Episcopiei Buzaului. Perimetrul acestui domeniu, unde se afla si biserica, este, la ora actuala, aproape imposibil de investigat, deoarece, in anii ’50 ai secolului al XX-lea, va fi ridicat frontul de blocuri de pe latura de vest a platoului Pietei Dacia. 

   Impedimente care limiteaza cunoasterea unor realitati urbanistice trecute    

           Desele distrugeri survenite in cursul veacului al XVIII-lea si inceputului veacului urmator , in urma unor invazii sau campanii militare, a cutremurelor de pamant venite dinspre zona Vrancei, cat si a lucrarilor de regularizare stradala care au facilitat aparitia orasului modern, toate au determinat constituirea unei noi fizionomii urbane, eliminand multe din urmele a ceea ce numim orasul medieval cu expresia sa specifica. Chiar apeland la materialul descriptiv , datorat unor  relatari de calatorie din epoca medievala, imaginea targului medieval ramane una lacunara, iar arheologia reuseste doar cu titlu partial sa mai elimine unele dintre multele necunoscute. Din nefericire, pasii facuti pe teren arheologic sunt extrem de marunti si se lovesc, nu de putine ori, de o serie de impedimente  de ordin extern, in masura sa obstructioneze cele mai bune intentii de ordin stiintific si cultural.

Etapa epocii moderne a dezvoltarii urbane a Buzaului

             Centrul comercial al orasului era traversat de Ulita Targului, devenita ulterior, in veacul al XIX-lea, Strada Cuza Voda. Traseul actualei strazi Cuza Voda a fost configurat mult mai tarziu, in a doua jumatate a veacului al XIX-lea, pentru a asigura legatura dintre Piata Dacia (o fosta zona mlastinoasa, devenita ulterior spatiu administrativ) si Hala de Carne si Peste, ridicata in 1890. Fronturile de cladiri care marginesc Ulita Targului sunt si ele de data tarzie, apartinand celei de-a doua jumatati a veacului al XIX-lea, asa cum o arata stilul arhitectural al cladirilor si tipologia de constructie a feroneriilor de la balcoane. Dupa 1831,  strazile orasului au inceput sa sufere un proces de regularizare in plan urbanistic, fapt care a dus la disparitia multor indicii cu privire la structura urbana specifica perioadei medievale. Viata comerciala si de loisir din perioda interbelica se desfasoara in toata plinatatea ei tot pe aceasta artera stradala a centrului istoric al urbei. In afara de imobilele de pe Strada Cuza Voda” ,   odata cu dezvoltarea moderna a urbei si extinderii locuirii , apar pe diferite artere o serie de alte imobile , incepand de la finele veacului al XIX –lea si pana in anii 20-30 ai perioadei interbelice. Privitorul poate constata existenta unei varietati arhitecturale , cele mai pregnante fiind imobilele din Belle Époque, realizate in stilul Micul Paris. Ele pot fi datate pe la finele veacului al XIX – lea.

          Este indicat de vazut si Cimitirul Dumbrava fundat cu aproape un secol si jumatate in urma prin Hotararea Primariei din anul 1871. Trecand pe aleele cimitirului , privitorul poate simti sobrietatea capelelor funerare , a caror stiluri arhitectonice nu pot fi trecute cu vederea. Cele mai impozante dintre aceste monumente funerare apartin fostilor latifundiari sau celor din elita burgheza a Buzaului. Privitorul poate admira ,cu o tacere impusa de locul in care se afla, o serie de monumente funerare care fac trimitere la stilul neoclasic , stil care ne proiecteaza in timp in mediul arhitectural al Antichitatii greco – romane sau in epoca Renasterii. Coloanele din fatada monumentelor , fie stilizate sau redate “in integrum” , ne prezinta cu regularitate cele trei ordine clasice canonice doric , ionic si corintic. Printre multele capele poate fi vazuta si una care aduce o nota de modernism. Inclin sa cred posibilitatea atribuirii acesteia stilului arhitectonic de inspiratie cubista.

Municipiul Ramnicu Sarat

Etapa medievala

           Daca ne propunem sa identificam unele repere istorice apartinand epocii medievale din spatiul urban ramnicean, vom spune ca apelul la informatiile datorate izvoarelor documentare sunt extrem de putine, iar cele provenite din cercetarea arheologica sunt mai mult decat limitate, ele rezumandu-se la unele sondaje sporadice si, doar cu titlu particular, la obiective unde au fost initiate cercetari sistematice propriu-zise.

Punct de reper: Complexul brancovenesc din municipiul Ramnicu Sarat. Biserica "Adormirea Maicii Domnului"

Informatiile arheologice sunt axate in special pe Complexul brancovenesc din Ramnicu Sarat unde au avut loc campanii arheologice repetate. Este un complex manastiresc situat în zona central-vestica a orasului . Acesta dateaza de pe la finele veacului al XVI – lea cand apar si principalele sale componente. Complexul brancovenesc este alcatuit dintr-un zid de incinta, prevazut cu turnuri patrulatere si poligonale, anfilade de chilii (sir de constructii dispuse in linie dreapta), cladirea Staretiei si Casa Domneasca, dispusa in planul central al incintei. Sub fosta cladire a Staretiei, actualul Muzeu Municipal, se afla si la momentul de fata un sistem de pivnite, paralel cu latura de sud a incintei. In perioada medievala a fost construit un tunel de caramida cu bolta in leagan, iar in zona turnului de pe latura estica a fost amenajat un tunel de evacuare, pentru situatii diverse de insecuritate, a celor aflati in incinta asezamantului. De la finele secolului al XVII-lea dispare caracterul militar al fortificatiei si capata statut de spatiu rezidential al principelui Brancoveanu in aceasta zona de margine a Tarii Romanesti.

In cursul cercetarilor de teren au fost reperate si o serie de morminte medievale anterioare ridicarii Complexului Brancovenesc, cat si o serie de complexe de locuinte si diverse fragmente ceramice smaltuite, cu decor sgrafitat si policrom, datate in veacul al XV-lea. Mormintele descoperite  si locuintele au fost datate pe baza materialului numismatic, datat in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Cercetari sistematice si ample le datoram arheologilor Motzoi-Chicideanu si Emil Lupu in perioade diferite de timp.Acestora li se adauga si alte campanii întreprinse de catre arheologii de la Muzeul Judetean Buzau .

Alte repere arheologice

Puncte de reper: Parcul Municipal , Banca Agricola (Raiffeisen Bank) de pe Strada Victoriei si Strada Mihail Kogalniceanu

Spatiul urban ramnicean nu are inca reperele necesare pentru a se realiza o harta ampla a siturilor arheologice, exceptand unele puncte in care au fost facute cercetari sistematice. In acest spatiu urban, de-a lungul timpului, nu au existat nici periegheze, nici supravegheri de specialitate si cand afirmam acest lucru ne gandim mai cu seama la perioada sistematizarii urbane agresive, aplicate centrului istoric in anii ’80 ai epocii comuniste. Anterior, in perioada interbelica, in zona Parcului Municipal de langa cladirea Primariei, a fost reperat un cimitir musulman din epoca fanariota, dar si alte morminte medievale aflate la intersectia unor strazi si, cu totul sporadic, au fost descoperite cateva artefacte medievale, un sfesnic de lut smaltuit si fragmente ceramice, datate in a doua jumatate a secolului al XV-lea. Cu ocazia ridicarii Bancii Agricole (Raiffeisen Bank) de pe Strada Victoriei, Muzeul Municipal Ramnicu Sarat a efectuat o cercetare arheologica de salvare. Atunci au fost reperate niste pivnite cu bolta in leagan (bolti semicilindrice), care apartineau unui front de pravalii din secolul al XIX-lea, existente pana in anii ’80 ai secolului al XX-lea, pe Strada Mare (Victoriei). In aceasta zona au aparut si gropi menajere de unde au fost recoltate fragmente ceramice apartinand veacului al XVIII-lea.

De curand a fost reperata, in mod accidental , pe strada Mihail Kogalniceanu din orasul Ramnicu Sarat (segment al  drumului european 85), care traverseaza localitatea, o pivnita ,dintre multele pivnite care urmau traiectoria unui front de cladiri din veacul al XIX-lea, ridicata pe vechi constructii subterane posibil din secolul al XVII-lea si respectiv al XVIII-lea. Vorbim, fara indoiala, de o situatie similara celei de pe Strada Victoriei, din fostul centru istoric al orasului. Doar o serie de sondaje arheologice pot descrie realitatea din teren si pot aduce noi informatii despre siturile medievale din perimetrul urbanistic al orasului Ramnicu Sarat.

Etapa urbanismului Epocii Moderne

Din documente apartinand veacului al XIX-lea se cunoaste faptul ca teritoriul vechiului targ era divizat in domenii funciare care apartineau orasului, boierilor locali, cat si asezamintelor ecleziastice din acel perimetru. Aceeasi strada centrala a urbei, devine in perioada antebelica si interbelica, axul vietii comerciale si de societate. Imaginea sa poate sa ne contureze, peste timp, pasii spre modernitate pe care i-a facut un obscur targusor provincial pe durata istoriei. Casele vechi din oras aduna, in maniera estetica inspirata , elemente din stilul brancovenesc , din arhitectura taraneasca subcarpatica , din stilul neoromanesc si nu in ultimul rand cele care apartin stilului modernist. Parcul Central , cu piesele sale de mobilier urban si elegantul sau chiosc pentru fanfara, aduc ceva din atmosfera de Belle Époque in vecinatatea   grandioasei  aparitii a  cladiriiPrimariei .

Adrian Constantin

 

 

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează