Buzaul la pas. O "repede ochire", retrospective. O piata in stil modernist din perioada interbelica. Piata “Av. Stan Sararu”

sararu balcanic 2Zilnic ne poarta pasii prin zona centrala a urbei noaste .Trecem prinsi de treburi si de o fuga nebuna in contratimp. Vederea ne este limitata si aservita , din ce in ce mai mult , acelor necesitati primare din ierarhia pe care a trasat-o  marele psiholog Maslow . Peste drum de strada Ostrovului se arata ,aparent monumentala, o biserica cu ecouri medievale , unde odinioara targovetii isi cercetau sufletele , calcand, poate printre smarcurile de la buza padurii. Era o biserica aproape de codrul Vlasiei , codru care ajungea spre centrul urbei si apoi ducea spre  Cetatea lui Bucur . Pe atunci era strabatut de calatori cu daravele negustoresti si de catre amarnicii lotrii .Trecand pe o alee ajungi in Piata Centrala a urbei . Aceasta poarta numele edilului interbelic sub care s-a facut acest stabiliment : Piata Av. Stan Sararu.

         Edilul evocat chiar credea in viitorul unei urbe moderne. Eram in Buzaul anului 1928 si orasul modern intarzia sa devina o realitate. Promisiunea unui oras edilitar ramanea un vis al viitorului. Presa locala tot insera in coloanele sale avertismente despre jalnica stare a urbei, dar cu ce folos?! Orasul traia patriarhal intre smarcuri de clisa si intuneric. Nu tu canalizare, nu tu electricitate, strazi pavate sau baie publica! O explicatie tot trebuia sa fie, nu ? Ori ca nu s-au priceput domnii politicieni aflati pe scaunul puterii locale, ori ca au avut draci pe ei, orasul arata cum arata. In schimb, de ingrasat se ingrasau, iar matrapazlacuri, garla!

         Multe dintre aceste realitati, pe care presa locala le surprindea prin pana acida a jurnalistilor , isi gasesc fara tagada o confirmare in cunoscuta conferinta cu tilul „Buzaul edilitar”, pe care primarul interbelic Stan Sararu o tine in anul 1936 in cadrul Cercului Cultural „N. Vaschide” din localitate. Conferinta rostita in fata auditoriului era o analiza la rece si metodica asupra situatiei Buzaului edilitar din acel moment, prezentand fara rezerve atat ceea ce se acumulase in sens pozitiv in planul dezvoltarii urbanistice, cat si minusurile structurale pe care urbea le avea si care necesitau a fi eradicate printr-o politica urbanistica realista si pragmatica.

         Printre problemele dezbatute, la acel moment, constituind o veritabila chestiune a zilei, mentionam expunerile privitoare la  retelele stradale, alimentarea cu apa potabila a urbei, iluminatul electric, reteaua de canalizare si statiile de pompare a apelor menajere si a celor rezultate din inundatii, construirea unui abator modern si a unei bai publice si, nu in ultimul rand, o evaluare pragmatica a modalitatilor de realizare a acestor necesitati edilitare ce reclamau, in mod firesc, mari costuri financiare din partea orasului.

         De numele lui Stan Sararu se leaga existenta Pietii Centrale a orasului. Este pentru acea epoca o constructie remarcabila care poarta cu sine amprenta stilului modernist in arhitectura. Putine sunt si casele din Buzaul interbelic care sunt construite in acest stil . Ele pun in evidenta un suflu de noutate in arhitectura urbana locala si mai ales o viziune noua asupra spatiului locuibil. Unii locuitori ai urbei noastre incep sa rezoneze cu noile curente ale modernizarii , cu acea mare familie de curente artistice , cu o veritabila miscare culturala tradusa prin Bauhaus, Constructivism, Cubism, Dadaism, Ermetism, Expresionism, Fauvism, Functionalism, Simbolism, Suprarealism, Orfism sau Stoeanism. Aceasta cel putin la nivel de imitatie si in parametri limitati. Pentru un targusor patriarhal , ramas inca intre barierele osificate ale traditionalismului , astfel de constructii in stil modernist creaza macar impresia unei europenitati palide intr-un targ de provincie de la Portile Orientului.

         Constructia Pietii Centrale evidentiaza unele dintre caracteristicile stilului cubist din arhitectura . Constructiile de acest gen sunt puternic geometrizate, parand ca totul se reduce la un univers de scheme geometrice si de cuburi. Este o constructie la propriu avangardista. Chiar si dispunerea spatiilor comerciale creaza un nou ideal de ordine si de igiena. Ramane undeva in trecut acel haos al tarabelor rasfirate care ne trimit la pazarul de Fanar cu miasme amestecate si uneori chiar respingatoare. Un astfel de stabiliment comercial poate sa para , pentru lumea traditionalista din acea epoca , fara doar si poate indraznet daca nu chiar excentric.Se trasa cumva un model al viitorului.Si la ora actuala modelele create de adeptii modernismului au fost reinterpretate de catre designerii contemporani si se regasesc in foarte multe amenajari, fiind frecvent utilizate.

Ramasite balcanice . Case cu cerdac si geamlac care poarta cu sine ceva din parfumul Levantului

         La iesirea din Piata Centrala , traversand Strada Ostrovului ( fosta Doamna Neaga) , se face un scurt gang ( un segment din Strada Independentei ) prin spatele blocurilor care duce catre fosta Baie Comunala si renumitul restaurant Miorita . Pe stanga se vede o casa paraginita si lipsita de personalitate pentru ochiul neavizat. Tocmai ai ajuns in fata unui loc cu timide trimiteri spre o atmosfera de Levant. Nu te intampina nicio baiadera si nu se zareste nici salul cel negru . Daca porti in tine acea sensibilitate interioara, mai poti auzi acele versuri care spun: “Cand eram mai tanar iubeam cu dulceata/ O gingasa greaca cu parul frumos / Cu negre sprincene , cu rumena fata / Si trup mladios.” Este o casa cu cerdac care , exagerand putin , ne duce cu gandul la acea sintagma celebra care spunea candva :“Ex Oriente lux”. O alta casa, unde se vede geamlacul ,se gaseste in Piata Teatrului langa Biserica Greci .Astfel de case pot aminti de arhitectura traditionala romaneasca cu influente orientale , lucru evidentiat in special prin intermediul cerdacului de la etaj. Geamlacul (din cuvantul turcesc camlic), vizibil in structura constructiei ,  este si el un element specific vechilor cladiri de influenta balcanic - otomana, larg raspandite in veacurile al XVIII – lea si al XIX - lea.

O casa cu intrarea asemeni unui pavilion in stil oriental 

       Nu departe de birtul lui Caragiale , prea lesne lovit de faliment, si de Hotelul Bucegi de langa Gara Buzau , se afla o casa pitoreasca a carei intrare poate aminti de arhitectura exotica a unui pavilion in stil oriental. Intrarea este asemeni unui chiosc inchis cu geamlac si pare a aminti ,fie de corturile , cu varful usor ascutit al hoardelor de stepa , fie de locul de desfatare, unde un june bey isi desmierda frumoasa iubita cu gandul la adierea frunzelor de platani din departari. Traforajul , vizibil deteriorat , reda tipul de arcada persana pe care o poti vedea la Ispahan sau pretutindeni in lumea plina de taine din misterioasa Halima.

           Cu noua zidari, / Noua mesteri mari / Si Manole zece , la Biserica Greci. Si mereu lucra / Zidul ridica ( Si se tot sporea ! s.n)

         Sa nu uitam prezentul si dispretul fata de trecut si fata de monumente. Vorbeam de curand despre noi constructii suspecte din punct de vedere legal pe unul dintre “domeniile” Arhiepiscopiei Buzaului si Vrancei si anume depre constructiile anexe de la Biserica Greci ( numita si Negustori ).

           O astfel de stare de fapt o intalnim in zona de protectie a unui monument istoric, si anume la Biserica Greci , unde, treptat , se apropie de finalizare o anexa spre a deservi unor necesitati ale lacasului de cult. Sigur nu este o umblatoare! Anexa ,dupa cum se vede ,este urmata si de alte anexe. Se construieste , neacademic spus , in draci sfintiti pe acolo. Am consultat si arheologii de la Muzeul Judetean Buzau si am aflat ca nu s-a facut o solicitare pentru o descarcare de sarcina arheologica, asa cum prevede legislatia in domeniu. Semnalam pentru cititori , faptul ca, zona in care este amplasat asezamantul ecleziastic este de o mare importanta pentru istoria medievala locala si, nu in ultimul rand, pentru istoria urbanismului local. Sa uitam ca sunt anumite tipuri de interventii asupra monumentelor istorice sau din zonele protejate. Astfel de interventii nu se pot emite fara avize si fara consultarea Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, respectiv a celor zonale.

            

         Si totusi ? Totusi se construieste fara discernamant . Aceste anexe sunt de natura sa obtureze vizibilitatea monumentului istoric. In mod firesc trebuie sa avem norme privind inaltimea cladirilor, iar paleta de culori sa fie limitata. In mod normal vorbim despre multe. Normalitatea este la discretia celui puternic. Adica ? Lasciate ogni speranza !

Potrivit istoricilor, cat si a arhitectilor specializati in istoria urbana, reperele planimetrice tind sa indice cu titlu ipotetic zona din apropierea Biserici Greci ca fiind unul dintre nucleele care au stat la baza inceputurilor Buzaului medieval. Este de mentionat si faptul ca biserica se afla in vecinatatea pietei de marfuri a targului medieval, spatiu care reprezenta elementul-cheie al asezarii urbane. Potrivit unor surse de la finalul secolului al XIX-lea, prin sapaturi cu totul intamplatoare, au fost reperate portiuni de fortificatie care ar fi inconjurat asezamantul ecleziastic intre secolele al XVI-lea si al XVIII-lea. In acest sens, putem considera ca orice sondaj arheologic  in aceasta zona constituie o oportunitate pentru a descoperi posibile urme ale trecutului medieval, adaugand noi informatii, mai ales in situatia in care cercetarea siturilor medievale din perimetrul vechiului targ al Buzaului este sporadica, lasand multe pete albe pe durata lunga a timpului.

 Inaltele si cinstitele fete bisericesti  nu sunt interesate de astfel de amanunte „banale“, pe care ma caznesc sa le evoc aici. Domniile lor au alte preocupari. Domniile lor isi conserva interesele. Cu secularizare sau fara secularizare, ocupam iarasi pozitii. Statul tolereaza. Ce sa faci!? Interese reciproc avantajoase. De ce se intampla toate acestea? De ce o institutie nu raspunde in fata legii? Ca de!, presa scrie de ani si ani. Pentru ca devianta a fost tolerata. Pentru ca Biserica a fost stimulata, dupa 1989, sa se comporte ca un stat in stat. Pentru ca statul a permis ilegal un gen de autonomie teritoriala a Bisericii. A permis, domnilor, dar a permis pe banii nostri.

Adrian Constantin

sararu balcanic 2

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează