POLITICA PRIETENIILOR ADEVARATE! Raul Florescu si Doru Muzgoci! Ceea ce ei nu stiu…dar simt (incercare de adaptare la recent)!

David IonathanPRIETEN ADEVARAT

Cea mai frumoasa prietenie pe care o cunoastem din Biblie, e prietenia dintre David si Ionatan, fiul imparatului Saul. Aceasta prietenie a inceput atunci cand tinerelul David, cu un toiag si o prastie, a mers impotriva lui Goliat si l-a omorat. "De atunci, sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui David , si Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el".-1 Samuel 18:1. In acea zi, ei "au facut legamant inaintea Domnului", iar Ionatan i-a daruit lui David mantaua sa, hainele si armele.

Iata deci primul pas intr-o prietenie adevarata: SA AI O APROPIERE SUFLETEASCA, nu interese materiale, asa cum se face azi in societatea noastra. Ionatan l-a admirat pe David pentru vitejia sa, pentru pentru felul lui de a fi, simplu si curajos si pentru credinta in Dumnezeu, pentru ca zisese cand a mers impotriva lui Goliat:

1 Samuel 17:37

"Domnul, care m-a izbavit din gheara leului, si din laba ursului, ma va izbavi si din mana acestui filistean".

1 Samuel 17:47

"Toata multimea aceasta va sti ca Domnul nu mantuieste nici prin sabie nici prin sulita.Caci biruinta este a Domnului... Si el va da in mainile noastre". Admiratia lui Ionatan pentru David a crescut, pe masura ce il cunostea mai bine si vedea ca el"iesea si intra in fruntea poporului" si "izbutea in tot ce facea, si Domnul era cu el." Al doilea pas intr-o prietenie frumoasa , adevarata, este deci CUNOASTEREA. Cu cat vezi ca un om ramane mai departela fel de bun,sau si mai bun decat atunci cand l-ai cunoscut, cu atat prietenia devine mai stransa, mai de nezdruncinat. Incepe apoi perioada mai grea din viata lui David, cand acesta e urmarit de imparatul Saul, care vrea sa-l omoare. Prietenia dintre David si Ionatan e testata. E usor sa fi prieten cu un om placut, viteaz, aclamat de multime, cum era David cand femeile cantau: "Saul a batut miile lui, Iar David zecile lui de mii." Dar prietenia adevarata este cea care ramane nezdruncinata si atunci cand David ajunge un proscris, un fugar , care se ascunde in pesteri si in pustiu, ca sa scape de furia imparatului Saul, care voia neaparat sa-l omoare. Atata ura avea Saul impotriva lui, incat omoara optzeci si cinci de preoti ai Domnului si apoi intreaga cetate Nob, pentru ca l-au ajutat pe David sa fuga. Chiar daca imparatul Saul ii spune fiului sau Ionatan: "Cata vreme va trai fiul lui Isai pe pamant, nu va fi liniste nici pentru tine, nici pentru imparatia ta", cu alte cuvinte, sa-l omoare pe David, ca sa-i ramana lui imparatia, dragostea lui Ionatan pentru David nu scade, ci dimpotriva; el il ajuta pe David sa fuga, ii spune intentiile rele ale tatalui sau. Deci al treilea pas intr-o prietenie adevarata este TESTAREA PRIETENIEI. Daca prietenia rezista si in incercari grele, aceasta este o prietenie adevarata. Dar lucrul cel mai frumos si cel mai bun, care a facut prietenia lor "mai tare ca moartea", a fost faptul petrecut in pustia Zif.

1 Samuel 23:15, 16.

"David, vazand ca Saul a pornit sa-i ia viata, a statut in pustia Zif, in padure. Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat si s-a dus la David in padure.El I-A INTARIT INCREDEREA IN DUMNEZEU si i-a zis : nu te teme de nimic", l-a incurajat si au intarit iarasi legamantul pe care-l facusera. Numai o prietenie in care prietenii , fratii, isi "intaresc credinta in Dumnezeu", numai o astfel de prietenie ramane de nezdruncinat, caci Domnul este cel ce o leaga. Oricat de multe obstacole i s-ar ivi in cale, ea nu se destrama. Acesta este al patrulea , si ultimul pas, al unei prietenii adevarate. Cand David si "oamenii care erau cu el" au aflat ca Saul si Ionatan au murit in lupta cu filistenii, " au jelit, au plans, si au postit pana seara, de durere pentru Saul, pentru fiul sau Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindca fusese taiat cu sabia." Dragostea, intr-o prietenie, se inalta mai pe sus de orice interese materiale, politice, de pozitie sociala. David compune o cantare de jale pentru Saul si Ionatan, in care spune:

"Fala ta , Israele, zace ucisa pe dealurile tale! ...Ma doare dupa tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea; Dragostea ta pentru mine era minunata: Mai pe sus de dragostea femeiasca". Prietenia, dragostea lui David pentru Ionatan, ramane si dupa moartea acestuia, caci dupa ce David ajunge imparat si nu mai are dusmani, se gandeste la Ionatan si intreaba:

2 Samuel 9:1,3,7,11.

"David a zis: "A mai ramas cineva din casa lui Saul, ca sa-i fac bine din pricina lui Ionatan?...Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca sa ma port cu el cu o bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu? ...David i-a zis[lui Mefiboset, fiul lui Ionatan]:"Nu te teme, caci vreau sa-ti fac bine, din pricina tatalui tau Ionatan". ..si Mefiboset a mancat la masa lui David, ca unul din fiii imparatului." Domnul sa ne faca si noua parte de prietenii sfinte, adevarate, ca aceea dintre David si Ionatan!

IN LOC DE CONCLUZIE

“…ne izbim de o necontenita “galceava a dreptei cu stanga”, de secole, fara astampar sau rezultat. Personajele publice au trecut asa de mult si repede de la stanga la dreapta si invers, ametind”centrul” incat nu se mai stie cu exactitatea cine si ce vrea “dreapta in Romania zilelor noastre”. Vedem pretinsi intelectuali care astazi aduce argumente principiilor de dreapta si maine se muta cu bagaje cu tot in valurile stangii. De fapt, sa fim sinceri, stanga si dreapta la noi sunt doua brate amputate sau partial paralitice….la drept vorbind, ele lipsesc cu desavarsire, ele nu sunt autentice nici pe departe. Daca am avea o “stanga” adevarata, autentica, care sa se manifeste cu precadere, atunci, si “dreapte” noastra ar reactiona iesind in strada. Dar cum lipseste si una si alta, iar ce se vede sunt imitatii second-hand….iata si rezultatul: nimic considerabil. Intelectualii nostrii sunt inca in “nelinisti metafizice” sau un “metafizica rosului de os”, nu si-au gasit calea si consistenta, cu siguranta si dracul are crizele lui, daramite intelectualii nostrii prefabricati?! Vedeti voi vreo reactie civica a acestora? Se multumesc cu locuri caldicele pe la diferite Institutii si Comitii si se lamenteaza ciudat si caragialesc cand intampina vreo problema de fond…pai nu acolo este locul vostru domnilor! Este timpul sa veniti in fruntea neamului, sa-l calauziti, doar ati vazut ce face cand nu are elite! Ati albit de tot osul care odinioara va fost ciolan, veniti acum si la altfel de “imbucari”, mai populare si mai aproape de…mamaliga romanilor.

Se zice ca Decebal, vazand legiunile romane apropiindu-se, ar fi cerut preotilor zamolxieni sa bleteme aspru si vesnic poporul roman, “sa nu aibe unire intre el si sa se tradeze permanent”, apoi se arunca in sabie. Oare stia el ca peste veacuri din unirea celor doua mari popoare se va naste POPORUL ROMAN? Putin probabil, dar sigur asta este un ‘blestem ancestral” care are si acum urme vizibile…sa fie vesnic? Haide-ti sa-l contrazicem…sa exorcizam acest blestem ancestral, nu prin “aflare in treaba a romanilor” (P. Tutea), ci prin “punerea umarului” la “caruta neamului …”!

SURSE: resursecrestine.ro si

https://revistaecoul.wordpress.com/pagina-crestina/par-iulian-gavriluta-buzau-intelesurile-zilelor-noastre/ .

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează