EDITORIAL, marca Adrian Constantin – Profesorul! Un altfel de Mashiach, cu Nikos Kazantzakis

nikos AdrianFacem referire la capodopera lui Nikos Kazantzakis care este un titan al prozei moderne. “Ultima ispita a lui Hristos” propune o necanonica reinterpretare fictionala a Evangheliilor. Cum ar fi evoluat lucrurile daca Hristos ar fi cedat ispitei? Uman, organic de uman. Ca un om aflat intre neputinta si speranta puterii sale de a merge pana la capat. Blasfemie? Mai degraba o  reducere la sinceritate. Omul se vede pe sine in toata realitatea structurii sale  interioare.

           Acest roman de exceptie a fost ecranizat in 1988 de catre Martin Scorsese. Vorbim despre un alt mare nume , un monstru sacru din lumea cinematografiei. Cartea si pelicula au suscitat numeroase polemici  trecand prin  furcile caudine.

 

           Genialul scriitor, din enigmatica Krete, a scris si “Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas  . In “Ultima ispita a lui Hristos”, aduce parca ceva din acel grec navalnic, Alexis Zorbas, regasit cumva într-un Hristos redefinit si menit sa ofere o alta cheie a intelegerii de sine si a lumii. Ambele personaje sunt macinate de intrebari metafizice care isi cauta navalnic raspunsurile. Totul se reduce la natura umana si la zbuciumul din noi . Se reduce la acel simplu om care isi cauta drumul spre adevar si spre un sine greu de inteles.

           „Taina lui Hristos nu e numai taina unei anumite religii; ea este universal umană; in fiecare dintre noi izbucnesc lupta lui Dumnezeu cu omul si dorinta arzatoare a impacarii“, scria Nikos Kazantzakis in prologul romanului “Ultima ispita a lui Hristos. Nikos devine ulterior un proscris si de la Atena vine anatema. Nikos replica:„Mi-ati dat blestemul vostru, sfinti parinti. Eu va dau binecuvantarea mea: fie constiinta voastra curata ca a mea si fie sa fiti morali si religiosi ca mine!". 
 Traieste o durere interioara asemenea lui lui Salman Rushdie cu ale sale “Versete satanice” . Oamenii mari  traiesc si creaza dupa un alt fus orar. Ei scapa existentei  obisnuite . Scapa si nu se cred depozitarii adevarului. Ei , gratie profunzimii cautarii lor , prezinta semenilor viziuni asupra adevarului. Au cutezanta de a  redefini ceea ce stim despre cele ce stim sau credem ca stim.

Adrian Constantin

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează