DASCǍLUL MEU DE VIAȚǍ...

Dascal de viataS-a dus inca un an scolar si cate or sa mai fie fara TINE, TATA... Dincolo de emotii, coronite si premii ramane reusita elevilor si a dascalilor ce le-au calauzit pasii. Astazi, poate mai mult decat oricand, imi reinvie in suflet povestea DASCALULUI MEU DE VIATA... TATA! Cand veti pasi pe Valea Slanicului si veti intreba in stanga si in dreapta despre un dascal special, despre un OM care si-a pus amprenta peste multe generatii gandurile se indreapta spre Profesorul de Limba Romana DRAGOMIR FLOREA. Profesorul DRAGOMIR era un amestec de sobrietate si veselie, extrem de natural si distins. Nu foarte inalt, cu parul alb si ochelarii nelipsiti in amestecul de litere si cuvinte, cu un zambet ce nu i-a parasit expresia aproape deloc , pana la finele vietii...

Putin pana la jumatate de secol a fost DASCAL, a tinut in mana lui manute mici si facea magie peste poeti si versuri, peste prozatori si povesti... Un "DOMN TRANDAFIR" cu scoala facuta mai pe vremuri, cand exista un deosebit respect pentru dascali. Profesorul DRAGOMIR ar putea fi caracterizat si ca fiind un dascal sever dar si asa era unul dintre cei mai iubiti. O iubire in nestire primita de la copii si noi toti...Poate si pentru ca pe genunchii lui literele se asemanau cu lebede si fluturi... O viata de om la catedra... Cum este sa pui in mana elevilor povestile lui Creanga, Legendele Olimpului si Iliada lui Homer? Punctul nodal spre povestea cuvintelor era acest DASCAL DE VIATA care a stiut sa le starneasca pasiunea pentru lectura... Cum a reusit sa nu se blazeze in timp? Stiu sigur ca din pasiune pentru munca lui si din dragoste pentru elevi... Relatia dintre Profesorul DRAGOMIR FLOREA si elevi era o relatie la care a lucrat mult si si-a dorit intotdeauna sa fie mai apropiata si mai calda, nu si-a dorit o relatie "ex cathedra" ci una in care copiii sa vina spre profesor, sa puna intrebari si sa stie ca exista deschidere. A cladit o scoala a copiilor, fara de care dascalii nu ar exista, nu ar avea unde si cui sa predea... V-as povesti cum analizam gramatical textele lui Marin Preda , cum aveam o dragoste comuna pentru Labis si Rebreanu, despre impartiri si linii nevazute trasate intre oameni , despre iertari si impacari... Povestioara asta vreau sa va aduca aminte de anii de scoala, despre dascalii ce v-au purtat de mana si v-au creionat viitorul... As tot sta la povesti si atatea as avea sa va istorisesc despre DASCALUL MEU DE VIATA, TATAL MEU IUBIT!

Invata TATA ingerii ceea ce ne-ai invatat si pe noi!

Alina

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează