SFINTII PARINTI spun ca, CANIBALISMUL se va generaliza in VREMURILE DIN URMA. De aceea a inceput de pe acum obisnuirea maselor cu ideea mancarii carnii de om

canibalismViziunile Staretului Antonie: “Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii . Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati.”

Iata ce putem citi la Scientist Proposes Cannibalism to “Save the Climate” on Swedish TV de pe Vigilant Citizen:

Propunerea unui OM DE ȘTIINȚĂ la o televiziune suedeză pentru „salvarea climatică”: CANIBALISMUL

Specialistul în științe comportamentale Magnus Soderlund sugerează ca o soluție pentru schimbările climatice ar putea fi canibalismul. Este un alt exemplu despre cum mass-media induce maselor ideea de canibalism.

Târgul de la Stockholm încheiat recent a gazduit si un eveniment numit „Gastro Summit” și în care s-a discutat despre „viitorul hranei”. Iar viitorul nu sună bine deloc. Într-adevăr, summitul a conținut și un seminar intitulat „Vă puteți imagina mâncând carne de om?”, suținut de profesorul Magnus Soderlund de la Stockholm School of Economics și în care canibalismul a fost promovat ca soluție împotriva schimbărilor climatice, efectului de seră și pentru încurajarea sustenabilității. Unele dintre punctele discutate în timpul seminarului au fost „Este canibalismul soluția pentru sustenabilitatea hranei în viitor?” și „Oare sunt oamenii prea egoiști pentru a trăi sustenabil?”.

Soderlund a declarat pe canalul suedez de televiziune TV4 că, în cele din urmă, schimbările climatice vor forța oamenii să „încerce alimente pe care acum nici nu s-ar gândi să le mănânce”, cum ar fi animalele de companie, insectele sau... carnea de om. Pentru a avea realmente efect asupra climei, Soderlund declară că trebuie „să scoatem la lumina ideea” consumului de carne de om și că ar trebui discutată ca opțiune în viitor.

             Un stop-cadru al emisiunii de pe canalul TV4 prezentând o imagine înfiorătoare.

În timp ce Soderlund crede că „hrana viitorului” va fi canibalismul, este conștient că mai este mult de lucru în privința rezolvării „tabu-ului generalizat” împotriva canibalismului și a „atitudinii conservatoare” a maselor.

Soderlund crede că oamenii nu sunt canibali din cauza „egoismului”. Cu toate acestea, ca expert în comportamente, el crede că oamenii pot fi „păcăliți” pentru „a lua decizia corectă”. Potrivit lui, dacă oamenii ar fi expuși canibalismului în mod gradual, ideea ar putea prinde viață.

Omul de știință a nuanțat că nu susține „canibalismul total” ci doar mâncatul oamenilor care sunt deja decedați.

Când a fost întrebat dacă el ar consuma carne de om, a răspuns că măcar ar fi dispus să guste.

Soderlund plănuiește să țină conferințe pe acest subiect și de acum încolo. De asemenea, el caută să promoveze cea mai înfiorătoare expresie din istoria omenirii: „Mannisko-kötts branschen”. Asta se traduce drept „industria cărnii umane”.

Agenda canibalismului

„Agenda canibalismului” a fost identificată cu câțiva ani în de Vigilant Citizen și ea devine din ce în ce mai evidentă. Da, oricât de absurd ar suna, se observă o promovare clară și brutală în mass media a normalizării canibalismului în mintea maselor. Folosindu-se de ziariști, oameni de știință, de teama încălzirii globale și, bineînțeles, de industria de divertisment, ideea consumului de carne de om este indusă și promovată spre acceptare pe toate platformele deținute de elite. Iată câteva exemple.

Tissue culture “clean meat” already in 2018? I’ve long been looking forward to this.https://t.co/p41NR3NEZn

What if human meat is grown? Could we overcome our taboo against cannibalism? An interesting test case for consequentialist morality versus “yuck reaction” absolutism.

— Richard Dawkins (@RichardDawkins) March 3, 2018

„«Carne curată» obținută din culturi de țesuturi în 2018? De când așteptam așa ceva. https://t.co/p41NR3NEZn

Dar dacă am putea cultiva carne de om? Am putea depăși în acest caz tabu-ul nostru împotriva canibalismului? Un studiu de caz interesant despre morala consecinționistă versus absolutismul reacției «bleah»”. - Richard Dawkins (@RichardDawkins), 3 martie 2018

În tweet-ul de mai sus, biologul britanic Richard Dawkins întreabă dacă am putea trece peste „tabu-ul nostru împotriva canibalismului”. Aceeași întrebare este pusă într-un articol recent din Newsweek.

Deși articolul nu achiesează total la ideea de canibalism, deschide totuși ușa implementării conceptului:

„Probabil că ne-am putea obișnui și cu carnea de om dacă ar trebui. Mulți oameni dezvoltă un dezgust pentru diferite tipuri de carne, în timp ce legiștii și chirurgii se adaptează rapid pentru a face față experienței mai dificile la început de a lucra cu cadavre. Cercetarea noastră încă în derulare printre măcelarii din Anglia sugerează că ei se adaptează ușor în a lucra și cu părți din animale pe care consumatorul obișnuit le consideră dezgustătoare.”

Industria de divertisment este și ea folosită pentru a planta „semințele” canibalismului în conștiința maselor. De exemplu, în serialul Aventurile înfiorătoare ale Sabrinei difuzat de Netflix, conceptul de canibalism este adăugat deseori în poveste într-o cheie comică, jucăușă.

O scenă din „Aventurile înfiorătoare ale Sabrinei” înfățișând un copil care este mâncat de protagoniștii serialului.

Ideea canibalismului este, de asemenea, miezul unui alt serial Netflix: Santa Clarita Diet.

                                     Mda, acela de pe fețele lor este sânge de om.

Starurile pop sunt folosite și ele pentru a face canibalismul să arate... mișto.

În videoclipul Bon Apetit, Katy Perry este tratată ca o bucată de carne. Literalmente. Ea este gătită de bucătari și servită ca fel principal într-un restaurant.

             Videoclipul se încheie cu Perry mâncând o plăcintă umplută cu părți de corp uman.

Obsesia Elitei Oculte

Dacă vă întrebați „de ce este promovat canibalismul?”, adevăratul răspuns la întrebare nu este „pentru a salva mediul înconjurător”. De fapt, răspunsul la această întrebare este același cu cel pentru întrebarea „de ce sunt sexualizați copiii în mass-media?”. Răspunsul: pentru a institui ca fiind normale perversiunile bolnave ale elitei oculte.

În măsura în care cazul Jeffrey Epstein a dovedit că elita ocultă are o obsesie bolnavă în privința pedofiliei, putem demonstra cu ușurință că această obsesie se extinde puternic și înspre canibalism.

Aceasta este o fotografie de la un bal mascat organizat de familia Rothschild în 1972. Petrecerea a presupus și cadavre false așezate pe masa pentru cină (vedeți și alte fotografii de la balul Rothschild aici).

           Meniul balului includea „cadavres exquis”, care înseamnă „cadavre delicioase”.

Petreceri mai recente la care au participat cei mai puternici și influenți oameni din lume au inclus același mod de „celebrare”.

Marina Abramovic (ocultista favorită din industria divertismentului pentru elite) și Lady Gaga la un eveniment desfășurat la Watermill Center în anul 2013. În această fotografie, ele stau înaintea unei femei culcate în ceea ce pare a fi o baie de sânge. Oaspeții adunau acel sânge cu lingurițele pentru a-l mânca. Evenimentul s-a numit „Paradisul Diavolului”.

       Abramovic a organizat câteva evenimente care s-au învârtit în jurul ideii de canibalism.

Dacă acești oameni participă în public la scene de „canibalism simulat”, Dumnezeu știe ce mai fac ei în spatele ușilor închise.

În 2015, un articol din Politico, intitulat În culisele cartierului general de campanie al lui Hillary, prezenta o pictură grotescă.

Cartierul general de campanie al lui Hillary Clinton avea și această pictură înfățișând doi bărbați care îl mănâncă pe un al treilea aflat întins pe o masă.

Un articol din 2016 din revista Time, intitulat Să-l cunoaștem pe omul din spatele campaniei lui Hillary Clinton, a făcut referire directă la ciudata pictură:

Pe peretele din biroul său din cartierul general de campanie al lui Hillary Clinton din Brooklyn, președintele de campanie John Podesta are o pictură în ulei împrumutată de la fratele său lobbist, un împătimit colecționar. Imaginea prezintă doi bărbați adunați în jurul unei mese de cină, având în mâini furculițe și cuțite. Pe masă se află culcat un bărbat în costum și care seamănă puțin cu Podesta. „E mai bine să fii cel cu furculița”, le spune ironic Podesta colegilor care îl întreabă despre pictură, „decât să fii cel de pe masă”.

Pentru a trage linie, ideea canibalismului este promovată maselor folosindu-se tema mediului și a schimbărilor climatice. Cu toate acestea, adevărul din spatele acestei campanii din mass-media este unul mult mai întunecat: este vorba despre transformarea în ceva normal a unei alte sminteli ale elitei oculte, într-un efort constant de a împinge populația spre tot ce este toxic pentru minte, pentru trup și pentru suflet.

P.S. If you appreciated this article, please consider showing your support through a small monthly donation on Patreon. If you prefer, you can also make a one-time donation here. Thank you.

Comentariul fratelui traducator:

Ți se intoarce stomacul pe dos! Aproape că nu-ți vine să crezi că omul ăsta predă într-un institut de științe economice (e profesor de marketing și șeful Centrului de Marketing pentru Consumatori din cadrul Școlii Economice din Stockholm) și nimeni nu își pune problema ce alte idei le mai bagă în cap studenților. În mod normal, ar fi suficientă o singură prezentare a „teoriei canibalismului” pentru a nu avea remușcări că renunți la serviciile lui și, poate, să-i recomanzi să fie consultat de un medic. În schimb, se pare că profesorul intenționează să țină conferințe și să participe la dezbateri pe temă... Normal cumva, dacă omul zice și că ar fi chiar dispus să guste o fleică de om. Prin asta, deja canibalismul nu mai este un tabu ci devine un subiect de dezbatere. Adică se trece la etapa următoare. Va dura niște ani, probabil, timp în care „băieții” vor avea grijă să mai scoată la lumină și alți „oameni de știință” fără toate țiglele pe casă, probabil dispuși și ei să guste și care să întărească spusele lui Soderlund; cu siguranță vor avea loc și evenimente în lume care, ce să vezi, vor susține și ele teoria. Fără nicio glumă, însă, chiar nu sperie pe nimeni că la orizont se vede ziua în care pe canalele cu specific gastronomic ni se vor prezenta și rețete pe bază de... carne de om? Dacă noi discutăm despre un asemenea subiect, vă dați seama că tavălugul probabil că deja s-a pornit?

Se pare că nu sperie pe mulți și asta este o dovadă extraordinară despre ce înseamnă programarea în timp pe care ne-o face mass-media și industria de entertainment! Idei în linie cu „teoria canibalismului” nu au apărut acum ci mai demult. Faptul că elitele se distrează cu simularea canibalismului pe la petreceri bizare o fi o informație nouă pentru mulți dintre noi dar ele, elitele, se pare că nu o fac doar pentru distracție. Până să se ajungă la posibilitatea de a prezenta ideea la o emisiune de televiziune suedeză și televiziunea respectivă să nu fie luată cu asalt, a trebuit să se lucreze mult și timp îndelungat. Fereastra Overton, despre care s-a mai amintit pe aici, e deja deschisă:

S-a trecut la o noua etapa din Ferestra Overton aplicata CANIBALISMULUI: PROMOVAREA IN MASS-MEDIA. Ce urmeaza?

Să ne amintim câteva filme de la Hollywood, dintre cele „bune”,în acest sens:

Hrana verde (titlu orig. Soylent Green, genul S.F., 1973). Cu: Charlton Heston, Edward G. Robinson.

Pe scurt, în anul 2022 (hmmm...!) pământul e suprapopulat și suprapoluat. Oamenii trăiesc literalmente pe unde și cum apucă, remarcabilă fiind scena în care personajul principal, detectivul Thorn (Charlton Heston) trebuie să „plutească” peste scările din clădirea în care locuia într-un minuscul apartament, ținându-se de balustradă și de perete pentru a nu călca pe oamenii care dormeau pe trepte înghesuiți unii peste alții. Hrana e o uriașă problemă, oamenii primind periodic o rație de ... biscuiți verzi, produși din plancton oceanic de către Soylent Industries. Evident, există și o castă de privilegiați bogați, care locuiesc separat de plebe, în clădiri curate, luxoase și având acces la resurse speciale de hrană normală: carne, legume, fructe, etc. Punctul culminant al filmului îl reprezintă momentul în care Thorne află că acei biscuiți verzi numai din plancton nu erau făcuți, ci din carne de om provenită de la cei care cereau să fie eutanasiați întrucât nu mai suportau viața grea a acelor timpuri. Poluare, eutanasiere, canibalism „controlat”... Păi nu sunt toate astea subiecte „fierbinți” în zilele noastre?

Tăcerea mieilor (titlu ori The Silence of The Lambs, genul thriller-horror, 1991). Cu: Jodie Foster, Anthony Hopkins.

A câștigat cinci premii Oscar, printre care și cel pentru cel mai bun scenariu. Conform IMDb, este considerat pe locul 23 între cele mai bune filme din toate timpurile. Filmul mustește de referiri la canibalism, aici Anthony Hopkins jucând rolul lui Hannibal Lecter, un psihiatru nebun dar super-inteligent (nu întâmplător, probabil, numit Hannibal - foarte apropiat de „canibal”) și care obișnuia să-și mănânce pacienții, total sau parțial. Focusul fiind însă pe crimele cu substrat homosexual ale criminalului din film (alt personaj, nu cel interpretat de Hopkins - care ajută la prinderea criminalului). Cumva, deși Hannibal e nebun și rău, devine bun pentru că ajută la prinderea criminalului. Subiectul merita exploatat, așa că...

Hannibal (titlu orig. Hannibal, genul thriller-horror, 2001). Cu: Anthony Hopkins, Julianne Moore, Ray Liotta.

Un film urât, sequel al ultra-premiatului Tăcerea mieilor și în care producătorii duc lucrurile la un nivel peste imaginația unui om normal. Dacă în Tăcerea Mieilor știam că Hannibal e canibal dar scenele sunt mai mult sugerate, în filmul Hannibal ni se prezintă niște scene de canibalism înfiorătoare și perverse peste orice limită. Criminalul din film (interpretat de Ray Liotta) este prins spre final, drogat puternic de Hannibal (Hopkins) astfel încât să nu simtă nici o durere dar să fie perfect docil și treaz, după care este așezat la masă, îi este decupată literalmente calota craniană și este pus să-și mănânce singur creierul. Cu lingurița...! Pentru orice om normal la cap, numai să citească despre așa ceva îi poate provoca o stare de rău, darămite să mai și vadă...

Cireașa de pe tort o reprezintă serialul Hannibal, început în 2013 (cu Mads Mikkelsen în rolul lui Hannibal de această dată, în locul lui Hopkins) și în care Hannibal devine aparent băiat bun, făcând echipă cu un agent FBI pentru a prinde răufăcători. Adică acela care-și punea victimele să-și mănânce creierul cu lingurița nu-i totuși chiar așa de rău...! Poate că nu-i chiar așa de rău nici să fii canibal, că uite la Hannibal, e și băiat deștept și prinde criminalii, nu?

Am putea continua cu The Road (Drumul, cu Viggo Mortensen) sau Eliʼs Book (Cartea lui Eli, cu: Denzel Washington, Mila Kunis și Gary Oldman) dar aici canibalismul este mai mult sugerat, într-o lume postapocaliptică pe moarte. Nu are rost să insistăm, la aceste filme „cu șteif” se mai adaugă o pletură de producții de categorie B, în general din genul horror sau, uneori, comedie dar de slabă calitate și care prezintă scene mai mult sau mai puțin explicite de canibalism.

Să ne înțelegem: nu ne erijăm în critici de film, nu comentăm calitatea actului artistic al celor care participă la crearea unui film, fie ei actori, regizori, scenariști, cameramani sau muzicieni. Nu ne interesează aceste aspecte. Noi analizăm mesajele din produsul în ansamblu, din perspectivă creștinească.

Tehnica de manipulare prin filme este simplă: folosește-te de falșii idoli (actorii) pentru a-i pune să joace în roluri și scenarii care promovează exact ideile din „agendă”. Imaginea actorului admirat se va suprapune peste cea a personajului interpretat iar admirația pentru actor se va extinde si asupra personajului. Defectele personajului se vor estompa sau vor deveni chiar virtuți în ochii publicului, care uneori le va asimila în propriul comportament. Nu degeaba au fost puși Matt Damon sau Heath Ledger să joace roluri de homosexuali, de exemplu. Merge și invers: dă un rol pozitiv unui actor controversat și lumea îl va privi pe actor cu mai multă îngăduință, extrapolând calitățile personajului către actor și făcând astfel ca greșelile lui din viața personală să fie mai ușor digerate sau chiar privite admirativ și, uneori, adoptate și de către fani. Rețeta este valabilă și pentru muzicieni (mai ales), dar și pentru orice altă categorie de artiști și este aplicată în același fel pentru orice temă pe care păpușarii vor să ne-o servească (a se citi „să ne-o bage în cap”): canibalism, vaccinare, homosexualitate, sexualizare, pornografie, corectitudine politică, eutanasiere, satanism, ecumenism, etc.

N-ar fi nici corect și nici exact să facem o listă cu filmele de folos pentru un creștin. Oricum, lista ar fi probabil foarte scurtă! Mai degrabă, trebuie să înțelegem că filmele pot fi un instrument teribil de programare mentală și de aceea, dacă nu le putem evita, ele trebuie privite doar dacă avem cu noi scutul conștiinței că vedem o închipuire, o iluzie care nu are neapărat rolul să ne facă bine. „Totul este deșertăciune” ne învață Mântuitorul iar filmele, deși nu existau pe vremea Lui, nu fac excepție. Atunci când totuși le privim, să nu uităm că Adevărul și mângâierea sufletească stau în Sfânta Scriptură și în rugăciuni!

De saccsiv

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează