VIDEO - Despre “Frica”! Cum defineste acest sentiment Yoda din Star Wars si personajele din Apocalipto

FEARCE SPUNEA YODA?

1. „Fear is the path to the dark side. Fear leads to anger. Anger leads to hate. Hate leads to suffering.”

Frica (teama) e naturală. Cine spune că nu se teme înseamnă că-i lipsește instinctul de conservare, de supraviețuire, și nu va rămâne prea mult timp prin preajmă. Trebuie să ne conștientizăm temerile pentru a le putea depăși, pentru a fi capabili să ne îmbunătățim ca oameni și să creștem. Să ajungem la următoarea etapă a dezvoltării. A se vedea piramida lui Maslow.

Yoda îmi amintește de Paul Atreides (Muad’Dib) și litania împotriva fricii, învățată de la surorile Bene Gesserit. Diferența ar fi că în timp ce Muad’Dib respinge ideea de frică, pentru Yoda, obiectul fricii este cel care trebuie analizat și controlat. Odată disecat obiectul fricii, frica să diminuează, fiind redusă la stadiul unui instrument de autocontrol. Alternativa evocată de Yoda este furia, ura și, în final, suferința. Iată de ce nu putem să ne lăsăm pradă fricii. „Frica este calea către partea întunecată. Frica duce la furie. Furia duce la ură. Ura duce la suferință”.

„Named must your fear be before banish it you can.” „Conștientiză-ți obiectul fricii, pentru a-l putea arunca în neant.” (Yoda)

2. „Difficult to see. Always in motion is the future.”

Voi face apel la ce spuneam în materialul din urmă cu câteva zile, prin care-mi anunțam revenirea pe blog, anume că singura constantă a viitorului o reprezintă schimbarea. Asta nu înseamnă să fim sclavii viitorului. În psihologie există o teorie interesantă a locului controlului care împarte indivizii în două categorii: internaliștii și externaliștii.

Internaliștii se auto motivează (chiar și după un insucces), sunt responsabili, ei controlează contextul, rezistă la presiunilor din exterior și nu se conformează automat presiunilor externe și, atenție, atribuie nereușitele din viață factorilor intrinseci (de genul, n-am învățat suficient de mult). Factorilor controlabili așadar. Internaliștii, ne place sau nu să recunoaștem, au o educație peste medie.

De partea cealaltă, externaliștii sunt motivați extrinsec, cedează ușor presiunilor externe, nu au control asupra contextului – rezultând într-o responsabilitate diminuată, și atribuie insuccesul sorții, destinului potrivnic, unor cauze externe, incontrolabile. De unde și exonerarea lor de răspundere. Externaliștii nu-și vor schimba nivelul aspirațiilor după un insucces (de ce ar face-o dacă insuccesul nu li se datorează), iar această atitudine se explică și prin nivelul de școlarizare destul de modest.

Internalismul (sau externalismul) se învață social, nu e un dat, ori vedem cât de important este să existe un model ca Yoda și nu o „Miorița”.

3. „Size matters not. Look at me. Judge me by my size, do you?”

Într-o lume ce tinde către superficialitate, azi însuși Yoda ar avea probleme întrucât operăm cu ceea ce Walter Lippman numea „pictures in our heads”, imagini simplificate din mintea noastră, stereotipuri „Noi nu vedem înainte de a defini, ci definim înainte de a vedea”, îndreptându-ne nu doar către o economie în gândire, ci spre o veritabilă trândăvie intelectuală cu care Yoda n-ar fi fost vreodată de acord.

4. „Do or do not… there is no try.”

Dacă spunem cuiva că vom încerca să facem un lucru, ne vom strădui (să zic așa), căutăm deja scuze pentru a justifica eșecul sau abandonul odată ivit primul obstacol. Caz concret. N-am spus niciodată că „voi încerca” să-mi iau licența în iunie, ci din timp, am anunțat că voi susține examenul în februarie anul viitor. Și când spun (sau spunem) că facem ceva, angajamentul luat este dublat de o mobilizare a resurselor, în măsură să ne poarte peste obstacolele inerente amintite anterior.

Odată deciși să facem un lucru, nimeni și nimic nu ne poate sta în cale. Din contră, când „încercăm”, vorba unui proverb românesc păgubos („încercarea moarte n-are”), cel mai probabil sperăm într-o rezolvare facilă, nesperată, un miracol chiar, care ne absolvă de gravitatea eșecului. Măcar am încercat, nu? Ei bine, nu. „Faci sau nu faci. Nu există «a încerca»”.

5. „What’s in there? / Only what you take with you.”

E valabil pentru Luke care este trimis să-și înfrunte demonii în acea peșteră de pe planeta Dagobah, rămâne de actualitate și pentru noi. Noi alegem să ne „purtăm” demonii prin viață ori dacă-i lăsăm în urmă. Sfântul Augustin spunea că persoană care face rău trebuie iertată nu pentru că ar merita, însă răspunzând la rău cu rău, în lume vor fi două persoane rele, și nu doar una singură. Putem alege să trăim în lumină sau în întuneric, să răspândim sentimente pozitive ori negative, pentru că lumea e mare și posibilitățile infinite. Dar provocarea finală rămâne să te schimbi pe tine însuți, să poți lăsa în urmă nereușitele (dar fără a le minimaliza cauzele, asta legat de ce spuneam mai sus), să devii lentila prin care să-ți focalizezi existența.

Nu-mi propun să analizez toate citatele atribuite lui Yoda1. Departe de mine acest gând. Sau acest gând departe de mine ? Ce vreau să demonstrez este că putem găsi oricând în jurul nostru informații valoroase, și personaje (reale sau nu) de la care avem de învățat întrucât, de la același Yoda citire „mind what you have learned. Save you it can”.

 

 

 

 

APOCALIPTO (text preluat de pe facebook – Aurel Ifteni)

Frica e boală.

Îndoiala, teama, frica, groaza.

Îndoiala poate fi un mijloc de cunoaștere dar în același timp ne macină interior.

Teama ne ferește dar ne și îmbolnăvește dacă este permanentă.

Frica este boală, invadează mintea, schimbă comportamente, distruge destine.

Despre groază nu se poate vorbi dar se poate trăi.

Dintre toate frica este cea mai contagioasă, se transmite pe multe căi, crește din informații false, din necunoaștere, din lipsa de responsabilitate, dar mai ales din slăbiciunea umană. Când umanitatea dispare rămâne doar animalitatea în om sub forma ei primitivă, egoistă, nocivă.

Priviți cu atenție la minutul 5.15