Creaţia şi sfârşitul lumii (o perspectivă ortodoxă)

creationism stiintificMotto: „Este sigur că o convingere despre raţiunea şi inteligibilitatea lumii, asemănătoare sentimentului religios stă la baza oricărui lucrări ştiinţifice superioare” -  Albert Einstein           

Crearea Lumii (Creaţionism versus Evoluţionism)

În general se zice că materialismul este contra spiritualului. Trebuie să dezarmăm astfel de ziceri sterile şi fără rezultat. „Materia tot din bine se trage” (Sf. Dionisie Areopagitul), iar noile descoperiri ale ştiinţei confirmă faptul că materia în forma ei de particulă ultimă este energie vie, potenţial conţinută de materia cuantică. Materia cuantică nu este altceva decât o concentrare de energie a câmpului (vidului) cuantic. Deci este fals să te referi la materie ca la ceva păcătos şi rău.

 

De fapt totul vine din spirit şi (păcatul) lipirea ta de materie nu cinsteşte energia din care este făcută sau pe Creatorul ei, ci doar folosul său imediat si egoist. Este dacă vreţi acelaşi paradox ca şi în cazul ideii de „ateu” (a-Teos, înseamnă în limba greacă: fără - Dumnezeu). Ideea de ateu este o idee falsă, deoarece şi acela ce-şi zice cu emfază aşa, are credinţele sale pe care nu neapărat le vede sau le pipăie (de pildă, ştim de la şcoală că pământul este aproape rotund, dar câţi dintre noi l-au văzut aşa cu adevărat?). Aşadar, problema noastră cu materialismul versus spiritualismul este la rândul ei o problemă falsă. „Atât materia cât şi natura sunt doi termeni goi de conţinut…substratul lucrurilor, adică unitatea lor. Rămâne Divinitatea exterioară lucrurilor create”, zice Petre Ţuţea. Trebuie să acceptam că Biblia, ca şi Carte revelată, insuflată de Duhul Sfânt spunea ceea ce mult mai târziu ştiinţa confirma: „Dincolo de nivelul (vidul) cuantic există nivelul subcuantic, universul cuantic provine dintr-o sursă veşnic creatoare, situată dincolo de spaţiu şi timp” – David Bohm (laureat al premiului Nobel). Biblia spune şi ea la fel: „Dumnezeu a creat totul din nimic” (Geneza). Ştiinţa a putut descrie cu precizie chiar ceea ce s-a întâmplat de la 10 la puterea (-43) secunde („Timpul zero” sau „Timpul Planck”) după crearea Universului. „Fizicienii nu au nici ce mai mică idee despre ceea ce s-a întâmplat înainte de aceste Timp al lui Planck”, mărturiseşte fizicianul francez Grichka Bogdanov. Dacă primul obstacol îl pun cuarcii, entităţile infinitezimale (10 la puterea -18 m) ceea ce reprezintă un „zid dimensional” dincolo de care totul este energie, nimicul de care vorbeşte Biblia. Şi repet, totul este nu neputinţă tehnologică (care poate va fi depăşită) ci depăşirea acestui zid ar însemna contactul cu nimicitoarea „superforţă unică” în care toate cele patru forţe de interacţiune fundamentale s-ar uni. Este dacă vreţi „secretul atât de bine păzit a lui Albert Eisntein” (Pierre Fayet). Nici chiar cu celebrul LEP (Large Electron Positron Collider) instalat la centrul european de cercetări de la Geneva sau cu Ciclotronul K 800 de la Universitatea Michigan (S.U.A.) care accelerează o particulă de 64.000 km/h la nivelul de 8 miliarde de eV, sau cu SSC (Superconducting Super Collider) care ajunge la o energie totală de 40 TeV; nu se poate ajunge decât la jumătatea dimensiunii lui Planck. La aceste dimensiuni gravitaţia este atât de mare încât fărâmă spaţiul şi îi dă alte dimensiuni în care „trecutul, prezentul şi viitorul nu mai au nici o semnificaţie” (Igor Bogdanov).

            Incapacitatea ştiinţei de a învinge „zidul termic”, „orizontul cosmologic” al opacităţii, „zidul dimensiunilor” cuarcilor şi „zidul lui Planck” poate fi rezolvată cu ajutorul Teologiei Răsăritene. Ortodoxia, singura care acceptă energiile necreate şi care este plină de Lumină Dumnezeiască (să ne referim în treacăt la faptul arhicunoscut că numai la Paştele Ortodox, la Sfântul Mormânt de la Ierusalim vine în fiecare an Lumina Sfântă, care în primele momente are alte proprietăţi ca lumina fotonică; sfinţii ortodocşi au mărturisit despre Lumina Zilei a Opta, ziua neînserată, fără de sfârşit, Lumina Taborică în care ei înşişi erau înconjuraţi atunci când erau în rugăciune; diferenţe capitale faţă de Sfinţii Apusului cu stigmate). Este vorba de aceeaşi „lumina neapropiată” de care vorbeşte şi Biblia la 1 Timotei. (6, 16)

            În această viziune a ştiinţei care merge mână în mână cu religia este de neînţeles cum încă mai persistă în manualele de biologie sau în minţile învechite ale unor profesori depăşiţi teoria Evoluţionismului. Cele mai noi descoperiri cosmologice, precum şi ştiinţele mai noi, cum ar fi Cibernetica (adevăratul părinte este românul Odobleja), Teoria Haosului, a Fractalilor, Fizica cuantică şi sub-cuantică contrazic Evoluţionismul predat în vremea materialismului dialectic-comunist.

           

Sfârşitul Lumii (Providenţă versus Catastrofism)

            Dacă am oferit o viziune Ortodoxă a creaţionismului şi a confirmării adevăratei ştiinţe moderne, să ne ocupăm acum oarecum şi de diferitele teorii şi profeţii despre sfârşitul imanent al lumii în care trăim.

            Se ştie bine că Pământul este şi un imens circuit electric. La aproximativ 55 km de suprafaţa pământului, ultimul strat al ionosferei există o aşa numită cavitate electromagnetică. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice terestre au

fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann între anii 1952 - 1957, şi ele permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei noastre „Bătăile inimii” Pământului, cum se mai numesc. Geofizicienii contemporani au arătat că aceste veritabile „bătăi ale inimii pământului” s-au accelerat în mod progresiv şi totodată grav. Această frecvenţă vibratorie s-a accelerat din 1980, astfel că de la valoarea constantă de mii de ani, de 7, 8 Hz la 12 Hz în 1997. Astfel 24 h din 1980 este echivalent cu numai 16 h astăzi. De altfel este o explicaţie destul de plauzibilă pentru lipsa de timp a omului modern. Această accelerare a vieţii este observată şi prin „nerăbdarea” naturii care se grăbeşte parcă. Astfel se observă că ADN-ul uman se modifică, tinerii având o altă alură, procesele biologice la fete s-au schimbat şi multe altele care nu pot fi puse numai pe seama alimentaţiei modificate sau a mediului din ce în ce mai ostil. Maturizarea este mult mai rapidă, dar la fel este şi îmbătrânirea.

            Dacă se continuă acest ritm, până la sfârşitul anului 2012, vom avea trecerea prin aşa numitul „punct zero”, în care pământul se va opri din rotaţie iar polii magnetici (aflaţi deja în mişcare) se vor inversa. Întrebarea nu este dacă se vor întâmpla acestea, ci când se va întâmpla? Astfel în „punctul zero”, 24 h din 1980 va fi 0 h, iar efectele sunt incalculabile. Creşterea frecvenţei de rezonanţă Schumann se traduce prin scăderea progresivă a densităţii planetei, fenomen prevăzut atât în profeţiile biblice cât şi în teoriile ştiinţifice mai noi. Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări: simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degrabă fanteziste decât minunate. Şi mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasa are loc însa la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Creator.

            Multe profeţii din toate colţurile lumii (de la calendarul Maya, până la cadranul solar de la Sarmisegetuza Regia) tind să confirme apropierea de „punctul zero” al Pământului, când după o oprire de câteva minute Terra va începe să se rotească în sens invers. „Punctul zero” este marcat cu atingerea rezonanţei magnetice la 13 Hz. Mulţi aseamănă atingerea acestui punct cu intrarea în a patra dimensiune, iar ceea ce se va întâmpla după acest punct cu intrarea în a cincea dimensiune spirituală. Aceste salturi au

loc o dată la 13.000 de ani, ceea ce echivalează cu o revoluţie completă a Soarelui nostru în jurul Soarelui central al galaxiei. Se pare că după trecerea prin „Punctul Zero”, Soarele va răsări la Vest şi va apune la Est. Mai multe texte străvechi descriu astfel de transformări radicale în trecutul îndepărtat al omenirii. Cea mai mare parte a tehnologiilor cunoscute nu vor mai fi operaţionale. Excepţie face utilizarea energiei libere, descoperită de Tesla în urmă cu un secol. Un salt similar s-a produs deja în constelaţia Pleiadelor, dar în urmă cu foarte multă vreme. Sigur că nimeni nu poate spune exact ce se va petrece atunci, însă putem trasa unele repere. Inversarea polilor magnetici - evidenţiată de datele culese de sateliţi arată că Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde să se apropie de polul nord geografic (care coincide cu polul sud magnetic). Unii oameni de ştiinţă consideră că această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând.

Extras din revista „Sciences et Avenir” (Ştiinţa şi viitorul) din

Iunie 2002: „Analizând datele culese de doi sateliţi - Oersted, lansat în

1999, şi Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipă de specialişti

de la Institutul de Fizica Pământului din Paris a remarcat variaţii

importante ale câmpului magnetic terestru. Să fie acesta semnul inversării

polilor magnetici ai Pământului, eveniment care are loc la aproximativ 250.000

de ani? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui

că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând şi apoi revenind,

fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de

fluctuaţii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuaţie, nucleul terestru

pare a fi agitat însă de furtuni intense.”

            Acesta este scenariul pe care „profeţii necreştini” ai acestui secol zbuciumat îşi edifică teoriile lor catastrofice. Deşi nu sunt fanteziste până la acest punct, ei trec uşor în amestecul new-age-ist. Pentru a spulbera oarecum, dar şi a atrage atenţia în modul cel mai serios cu putinţă, voi relata un alt fapt petrecut la N.A.S.A. cu ceva timp în urmă, corelând cu un eveniment din neschimbătoarea Biblie. Cu ceva timp în urmă, cercetătorii de la Agenţia Spaţială americană au lansat un oarecare satelit. Şi pentru că trebuia calculată cu precizie traiectoria au uzat de aşa numitul „calcul temporal”, adică au analizat toate obiectele care ar fi intersecta traiectoria costisitorului satelit american în unităţi de timp din trecut, prezent. Cunoscând revoluţia unor meteoriţi şi asteroizi vizavi de Pământ şi faptul că periodic ei se întorc, au constatat cu uimire că super calculatorul Agenţiei Spaţiale dă repetat o eroare, negăsind o anumită dată din istoria pământului. O zi din vechime nu se putea găsi pe calendar. O zi lipsea din istorie! Cum este posibil aşa ceva? Prima dată au crezut că este o eroare de programare sau vreun defect al super computerului. Dar au analizat toate variantele şi au concluzionat că totul este cât se poate de normal, computerul lucrând la parametrii normali. Atunci ce se întâmplase? Un specialist credincios, dintre membrii Agenţiei, şi-a adus aminte ca în Biblie la Capitolul despre Isus al lui Navi, proorocul Vechiului Testament este relatat un episod care ar putea fi o explicaţie la evenimentul respectiv. Calculând data exactă a evenimentului biblic uimirea a fost şi mai mare: data era întocmai cu eroarea de calcul a computerului N.A.S.A. Dar ce se întâmplase cu adevărat? Isus al lui Navi, drept al lui Dumnezeu îl rugase pe Creator să oprească soarele pe cer până ce el îi va birui pe adversarii lui -amaleciţii. Dumnezeu i-a ascultat cererea. Noi ştim ca nu soarele a fost oprit ci pământul din rotaţia sa. Cum a fost posibil şi Cine poate să facă aşa ceva fără ca, consecinţele să fie dezastruoase si inimaginabile. Numai un Dumnezeu, Creatorul şi Proniatorul („Purtătorul de Grijă”) avea această putere. Şi la rugămintea sfântului său (Isus Navi), a acceptat şi făcut acest lucru. Este dovedit ştiinţific acest fapt prin computerul N.A.S.A.! Dar minunile nu se termină aici. Deoarece timpul necesar pentru cucerirea amaleciţilor era doar de 23 h şi 48 minute, Dumnezeu a oprit, fără consecinţe, rotaţia Pământului. Dar după bătălie trebuia să se completeze cele aproximativ 12 minute lipsă pentru a se face o zi întreagă, aşa ca tot Atotputernicul Dumnezeu a făcut rotaţie inversă pământului pentru a se completa lipsa. Pare incredibil? Se prea poate, dar cum rămâne cu atâtea minuni şi mai nou cu confirmarea ştiinţei? Bineînţeles că prin supra-raţiunea credinţei se poate crede.

Concluzia

            Dacă ştiinţa confirmă Crearea Universului de către o Inteligenţă Superioară (Persoana Supremă), Biserica Ortodoxă completează lipsele Creaţionismului de sorginte protestantă, în care, după creare, Dumnezeu s-a retras (solipsism) şi nu mai intervine. Ortodoxia susţine o „creare încontinuu” a lumii, o susţinere prin energiile necreate ale dumnezeirii. Dumnezeu nu este un impasibil, care creează din plictiseală sau moft, El este iubire şi pentru că este iubire maximă nu poate sta impasibil, dar nici nu poate viola libertatea care tot El a dat-o. De asemenea, chiar dacă legile universului duc către un sfârşit imanent şi iminent, aşa cum a intervenit în cazul lui Isus Navi, poate interveni oricând şi suntem încredinţaţi că o face deja pentru ameliorarea sau îndepărtarea Armaghedonului. Omul are libertatea de a apropia sau depărta sfârşitul lumii!

De aceea orice fel de teorii fataliste trebuie trecute prin Iubirea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Nimic nu se poate face fără de El! Aşadar trebuie să trecem toate prin filtrul inimii iubitoare şi al minţii cunoscătoare, încălzită nu de scolastica găunoasă, sau de ştiinţa fără de Dumnezeu, ci de Duhul Viu al Ortodoxiei, căci Ea este singura care vrea nu numai îndumnezeirea omului ci şi a întregului Univers şi are prin cultul său mijloace să o facă.

NIHIL SINE DEO!

                                                                                                Iulian Gavriluţă

N.R. - Articol scris in 2007 – a aparut in mai multe reviste din tara si strainatate!