INDOBITOCIREA GENERATIILOR PRIN MANUALELE SCOLARE SI PSEUDOELITE! În manuale: Cărtărescu, Blandiana, Ioana Pârvulescu, Bican și Băjenaru

Manual romana eleviMai sînt două săptămîni pînă la începerea școlilor. Dincolo de pandemia care creează mari probleme profesorilor, și anul acesta manualele școlare pentru clasele V-VIII îi obligă pe elevi să citească și să analizeze cîteva creații literare de-a dreptul penibile, care, mai degrabă, îi pot îndobitoci pe copii, în loc să le lărgească orizontul cunoașterii!
Sînt o mulțime de autori care n-au ce să caute în manuale, ale căror „creații” seamănă, în cel mai fericit caz, cu textele manelelor, frizînd cu fiecare cuvînt ridicolul.


IOANA P RVULESCU – ȘI REFERENT ȘTIINȚIFIC, DAR ȘI AUTOR DE STUDIAT


Vom da mai jos cîteva exemple semnificative. Înainte, însă, sesizăm o chestiune care ar putea să îmbrace chiar haina penală.
Astfel, Manualul de clasa a V-a, apărut sub egida Ministerului Educației, o are ca referent științific pe Ioana Pârvulescu, profesor universitar, dar și coordonator de manuale la Editura Humanitas. Însă, după cum se vede mai jos, este și referent științific pentru manualul editat de Ministerul educației!
Și chestiunea gravă abia acum începe. În „Unitatea 1” din manualul pentru clasa a V-a, elevii sînt obligați să studieze o „prostioară” intitulată „Prietenul meu”, autoarea fiind chiar Ioana Pârvulescu!


Cum este posibil așa ceva? Ca tocmai referentul manualului să profite de statutul său și să-și includă un text inedit (!!!) între „operele” studiate obligatoriu de elevi?
Cînd ne apucăm de citit „capodopera” Ioanei Pârvulescu, ne apucă mila față de elevi: personajul este un oarecare Bogdan, cam prostuț la limba română, care trebuie să scrie o compunere, dar, trăznit fiind, vine la școală cu un cîine în ghiozdan! Cîinele latră în timpul orei și profesoara îl pedepsește pe colegul lui Bogdan, scoțîndu-l afară din clasă! Pînă la urmă, Bogdan recunoaște că nu Adi, colegul, a lătrat, ci cîinele lui și astfel cei doi se împacă. Concluzia lui Bogdan: nu cîinele este cel mai bun prieten al omului, ci Adi!
Așa ceva într-un manual școlar? Și încă unul în care Ioana Pârvulescu este referent?


ANA BLANDIANA ÎN MANUAL CU O DEJECȚIE LITERARĂ ȘI O BIOGRAFIE FALSIFICATĂ


În „Unitatea 3” din același manual se studiază o altă mizerie literară: poemul „O stradă cu sentimente”, de Ana Blandiana:
„Strada mea e ca toate străzile de pe pământ:
Casele sunt așezate una după alta în rând.
Unele mai frumoase,
Altele mai urâte
(Că te și miri)
Unele mai grase,
Altele mai subțiri;
Unele mai murdare,
Altele mai curățele.
Și împodobite cu câte și câte
Înflorituri și modele.
Acoperișurile sînt și ele, care de care,
Mai țuguiate, mai dibace…”
Ce o înțelege bietul elev cînd vede că autoarea pune două virgule acolo unde nu aveau ce să caute? În ceea ce privește conținutul, versurile par desprinse dintr-un cîntec al lui Tzancă Uraganul!
Și asta nu este tot. Lîngă poezia aceasta stupidă, autorii manualului pun și o notiță biografică, în care reiau același fals: că după anul 1984, cînd a apărut „Arpagicul” lui Gogu, Ana Blandiana ar fi fost interzisă, deși acum cîteva zile am demonstrat că între 1984-1989 a publicat 10 (zece) volume (https://www.cotidianul.ro/cum-s-a-construit-falsa-disidenta-a-poetei-ana-blandiana-in-strainatate/)! De ce trebuie învățați elevii de clasa a V-a cu astfel de minciuni?

Mai ales că, an de an, sub patronajul Ministerului Educației, se organizează în toate școlile din România Festivalul „Ana Blandiana”, la care participă toți elevii și studenții, precum și profesorii lor, în cea mai amplă operațiune din ciclul „cultul personalității”! Amănunte găsiți pe https://www.cotidianul.ro/festivalurile-ana-blandiana-si-matei-visniec-culmi-ale-cultului-personalitatii/. Iată și afișul ediției de acum trei ani, precum și un fragment din Regulamentul ediției de anul trecut:

Nici nu vă imaginați dimensiunea reală a acestui festival! Mai întîi, în toate școlile, elevii trebuie să compună poezii sau proză pe o temă din Ana Blandiana, să analizeze una din poeziile Anei Blandiana, să recite o poezie de Ana Blandiana, să cînte folk pe versurile Anei Blandiana, iar studenții și profesorii universitari să participe la simpozioane pe tema creației Anei Blandiana!
Oameni buni, Ana Blandiana are 79 de ani, este membră a Academiei Române nu știu pentru care merite excepționale, a publicat zeci de cărți din toate domeniile, a călătorit cît toți scriitorii români la un loc, a primit toate premiile posibile, este decorată… Ce-i mai trebuie, fraților?


FLORIN BICAN, SOȚUL IOANEI BOTH, S-A VRUT ȘI EL SCRIITOR ÎN MANUAL


Ca scriitor, Florin Bican nu există decît cel mult ca soț al Ioanei Both. El are însă un rol important în cadrul ICR, acolo unde coordonează celebrul program de traduceri din limba română pe bani grei, fiind astfel „prietenul de casă” al clienților ICR.
Să fie oare suficient pentru ca Florin Bican să ajungă în manuale pentru a fi studiat ca un clasic al literaturii române? Nu e prea mult?
În manualul de clasa a V-a Bican are o poveste, „Tezeu și Minotaurul”, de fapt o repovestire a celebrei legende!

Dar Florin Bican este și în manualul de clasa a VI-a cu altă prostioară: „Și v-am spus povestea așa”. Ce să mai zicem? Clasic, nene! Numai că, atunci cînd e vorba despre cărțile sale, Florin Bican face ce face și nimerește o cacofonie chiar în titlul volumului său de așa-zisă poezie: „Reciclopedia de povești cu rimă și fără tîlc”.
Despre scriitorul Gheorghe Băjenaru sînt sigur că n-a auzit nimeni. Cu toate acestea, autorii manualului de clasa a VII-a îl consideră și pe el un clasic al literaturii, fiind inclus cu un fragment din „Cișmigiu & Comp”, un fel de mic roman autobiografic, în care erou este un anumit Crăcănel!
Toți aceștia sînt în manuale alături de Caragiale, Blaga, Sadoveanu, Mircea Eliade! Ce să înțeleagă elevii din acest amalgam?


LA FEL CA DUMINICA DIN PAȘTE, NU PUTEA LIPSI DIN MANUALE MIRCEA CĂRTĂRESCU


Ne întoarcem la manualul de clasa a V-a, unde îl găsim – putea tocmai el să lipsească? – pe Mircea Cărtărescu. Elevii sînt obligați să citească și să analizeze așa-zisa nuvelă „REM”, inclusă în volumul „Nostalgia”. Pretențiile autorului sînt legate de inițiere, de simbolistica aceasta complicată, dar se adresează unor copii de 10-11 ani!
Pentru că este greu de imaginat că niște copii pot să analizeze astfel de „opere literare”, unele de o banalitate cruntă, altele ridicole, cu pretenții metafizice, pe Internet sînt o mulțime de analize furnizate elevilor, astfel încît ei să le memoreze pentru a lua note cît mai mari.
Intenția autorilor acestor manuale nici nu este aceea de a-i familiariza pe copii cu lectura, cu numele autorilor pe care mai tîrziu să-i citească și să înțeleagă în final pe ce valori stă cultura noastră. Nici vorbă! Autorii de manuale au intrat de mult în jocul unor șmecheri, precum Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas. După cum se vede, Ioana Pârvulescu, coordonator la Humanitas, dar și referentul științific al unor manuale, nu numai că se publică pe ea însăși, dar are misiunea să-i promoveze în mintea copiilor pe autorii Humanitas: Mircea Cărtărescu sau Ana Blandiana, precum și pe prietenii acestora, cum este acel Florin Bican, coordonatorul programului de traduceri de la ICR, la care aceiași autori sînt abonați.
Ca o concluzie, văzînd aceste manuale de V-VIII, putem să înțelegem mai bine ce s-a întîmplat în școli după 1947, cînd staliniștii au impus atunci proletcultismul. S-a procedat la fel: au fost scoși din manuale Eminescu și Blaga, locul lor fiind luat de Veronica Porunbacu, Otilia Cazimir, Mihai Beniuc și, mai ales, A. Toma, promovat deșănțat de profesorii de atunci ai celor care azi sînt promovați ca valori naționale.
E de ajuns un singur exemplu: stalinistul Paul Cornea a fost conducătorul de doctorat al lui Mircea Cărtărescu, fiul unui mare ștab la un ziar comunist de agricultură!
Dacă mai vreți un exemplu, îl găsiți la Ana Blandiana, al cărei tată a fost condamnat pentru legionarism, iar ea înălța „Odă” partidului care l-a arestat și lui Lenin!
Mai vreți unul? Nicolae Manolescu, fiul unui condamnat tot pentru concepții legionare, pe numele lui Apolzan. Nicolae și-a schimbat numele din Apolzan în Manolescu, astfel încît parvenirea să-i fie mai ușoară. Și a reușit! A devenit astfel lingăul lui Gheorghiu Dej, apoi al lui Ceaușescu și a fost primul care i-a luat un interviu lui Ion Iliescu! De ce îl amintesc aici? Pentru că pînă de curînd el era coordonatorul manualelor școlare, lăsînd acum locul gata pregătit colegilor lui mai tineri.
Iată de ce mulți spun că educația școlară este acum la pămînt. Nu numai pentru că starea multor școli este dezastruaoasă, nu numai pentru că este aproape imposibil pentru unii părinți să-și trimită copiii la școală din cauza sărăciei. Și din aceste motive, dar, iată, și pentru cei care pot să meargă la școală există riscul acestei manipulări prin manuale!
Vă dați seama? Peste ani, copiii de acum, îndoctrinați cu Blandiana, Cărtărescu, Bican, Pârvulescu, vor crede că aceștia sînt scriitorii reprezentativi ai literaturii, așa încît toate atacurile unora la adresa scritorilor „antisemiți” vor găsi terenul prielnic ca Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade sau Emil Cioran să fie uitați în „sertarul rușinii”!
Țineți minte! Nu va curge multă apă pe Dunăre și veți vedea efectul acestei uriașe manipulări care se derulează în școli chiar cu copiii voștri.

 
de Ion Spânu

Sursa: https://www.cotidianul.ro/in-manuale-cartarescu-blandiana-ioana-parvulescu-bican-si-bajenaru/

 

P.S. Pentru cei care mai sustin aceste PSEUDOELITE, le recomand inca o lectura...mai jos! Mai avem! Rabdarica!

 

Ion Spânu: Cum s-a construit falsa disidență a poetei Ana Blandiana în străinătate

În ultimul număr al revistei „Observator cultural”, este găzduit articolul „700 de ani de la moartea lui Dante Alighieri, dar redivivus auctor ca niciodată!”, semnat de Bruno Mazzoni. Pretextul articolului este aniversarea apariției „Divinei Comedii”, dar scopul real este reluarea (a cîta oară?) a unei teme false, rostogolită la infinit după Revoluție: așa-zisa dizidență a poetei Ana Blandiana!
Iată ce scrie cu seninătate, fără cea mai mică documentare, acest Bruno Mazzoni: „În timpul scrierii romanului, din cauza a patru poezii celebre de denunț apărute în decembrie 1984 în revista Amfiteatru, pe lîngă alte diverse măsuri restrictive puse în aplicare de bine cunoscuta Securitate, cu scopul de a ajunge la așa-numita „distrugere a anturajului”, Anei Blandiana i-a fost retras chiar dreptul de publicare”.
Afirmația lui Bruno Mazzoni, că Ana Blandiana a fost interzisă la publicare de regimul comunist, nu stă în picioare nici cît un castel de nisip, fiind demontată ușor la o simplă lectură pe Wikipedia, unde găsim titlurile cărților publicate de Ana Blandiana între anii 1984-1989, perioada la care face referire fostul lector de italiană de la Cluj:
Cărți de poezie:
– Ora de nisip, 1984;
– Stea de pradă, 1986;
– Alte întâmplări din grădina mea, 1987;
– Întâmplări de pe strada mea, 1988;
– Poezii, 1988;
Cărți de eseuri:
– Autoportret cu palimpsest, 1985
– Orașe de silabe, 1987
Cărți traduse și antologii:
– Valaki engem almodik, Kriterion Konyvkiado, Bucuresti, 1985 (maghiară);
– San v sania, Narodna Cultura, Sofia, 1986 (bulgară);
– Kopie eines Alptraums, Volk und Welt, Spektrum, Berlin, 1988 (germană);
Găsim, așadar, 10 (zece) titluri de cărți publicate de Ana Blandiana în perioada așa-zisei disidențe dintre 1984-1989, între care și cele trei traduceri în străinătate! Deci, o medie de două cărți pe an, ceea ce nu știu care scriitor român a mai avut, știindu-se că scriitorii cei mai prolifici abia dacă publicau o carte la doi ani.
Mai mult, chiar, volumul „Poezii”, a apărut, cu aprobarea CC al PCR, în anul 1989 (nu 1988, cum spune Wikipedia) în colecția „Biblioteca pentru toți”, într-un tiraj de 40.000 de exemplare:

Sîntem, deci, în fața unei minciuni grosolane a lui Bruno Mazzoni, traducătorul de casă în limba italiană al cărților scrise de Ana Blandiana și Mircea Cărtărescu.
Și nu este singura manipulare pe care Bruno Mazzoni o face pentru a impune acest statut de dizident al poetei Ana Blandiana. În textul conferinței despre Dante, publicat recent de poetă în ziarul „La Repubblica”, la sfîrșit, traducătorul textului, același Bruno Mazzoni, adaugă din burtă: „L’autrice nata a Timisoara, è una poetessa e scrittrice, attiva sostenitrice dei diritti civili in Romania, perseguitata dalla Securitate rumena sotto il regime di Ceausescu”.
Sigur, se pune întrebarea: de ce se prostituează în acest fel profesorul Bruno Mazzoni, știind bine că disidența Anei Blandiana este o minciună sforăitoare, ușor de demontat, poeta fiind cunoscută ca una dintre cele mai mari profitoare a regimului comunist, primind aprobare de la PCR pentru numeroase călătorii în străinătate, alături de soțul său, scriitorul Romulus Rusan?
Nu știe Bruno Mazzoni sau se preface că nu știe poemele dedicate de Ana Blandiana „Partidului” și lui „Lenin”, apărute în anul 1983 (v. https://www.cotidianul.ro/ana-blandiana-scrie-divina-comedia-in-loc-de-divina-commedia/), prima fiind inclusă și în celebrul scheci umoristic cu Dem Rădulescu (video mai sus).


Ana Blandiana scrie „Divina COMEDIA” în loc de „Divina COMMEDIA”
Logic, îl întrebăm pe Bruno Mazzoni:
– deși știa limba română, fiind ani de zile lector de italiană la Cluj, face parte din programul ICR „Translation and Publishing Support”, prin care ICR suportă 75% din cheltuielile pentru traduceri, de circa 10.000 euro pentru fiecare carte, așa cum citim chiar pe site-ul ICR („Financial support may cover up to 75% of the total amount comprising the fees due to copyright owners and translators and the related production costs (layout, graphic design, cover design, proofreading, paper, printing, etc.). However, the total amount granted will not exceed 20000 EUR/proposal for albums or 10 000 EUR/proposal for books”)?
– cîți bani a primit pînă acum Bruno Mazzoni pentru cărțile Anei Blandiana și Mircea Cărtărescu, traduse în limba italiană, precum și pentru promovarea acestora?
Nu de alta, dar să știm și noi care este prețul acestei prostituții intelectuale! Mai ales că același Bruno Mazzoni a sărit imediat în apărarea lui Mircea Cărtărescu, atunci cînd noi, în „Cotidianul”, am scris despre numeroasele fragmente plagiate de acesta. Mazzoni a publicat atunci, în „Dilema veche”, nr. 458, 22-28 noiembrie 2012, un text polemic, chipurile la adresa noastră, neluînd în calcul măcar reacția celor de la cunoscuta publicație germană „Frankfurter Rundschau”, care au citat articolul din „Cotidianul”:

Nu ne pronunțăm aici despre valoarea literară a traducerilor lui Bruno Mazzoni (așa cum am făcut cu traducerea în franceză a „Levantului” de către Nicolas Cavaillès), deși, conform propriilor mărturisiri, Mazzoni n-a scris niciodată poezie sau proză și s-a apucat de traduceri abia pe la 56 de ani! Activitatea lui Mazzoni ca traducător de poezie și proză spune multe despre proiectele culturale ale ICR, în care nu contează decît coperta unei cărți și bănuții, nicidecum valoarea estetică a conținutului!
P.S. Așa, de curiozitate, aș vrea să știu și eu cum a tradus Mazzoni în italiană acea propoziție din romanul lui Cărtărescu „Orbitor. Aripa dreaptă”, p. 241: „Îmi bag pu… în regina Angliei” sau cea de la p. 185: „Dragule… dă-mi-o… te rog, te implor, dă-mi-o și-n popou…aaaaah! aaaaah!”, or cea de la p. 381: „Vrei să ne fu..em în cur?” Zi-ne, Bruno, că de-aia i-ai luat apărarea „marelui” scriitor!


COTIDIANUL