România, septembrie 2021: radiografia unui impas

RomaniaSeptembrie 2021 este, în România, momentul unui alt impas istoric. Scenele de pugilat din Parlament, isteria mediatică, confuzia guvernamentală, toate acestea sunt simptomele unei crize dramatice, ce pune în chestiune viabilitatea unui întreg regim politic. Succesiunea de eşecuri din România devine cu adevărat neliniştitoare.

Dispărută de jure, ca şi de facto, coaliţia din România este înlocuită de un peisaj al confuziei şi al volatilităţii. O dată cu ruptura dintre PSD şi USR PLUS, PSD revine la poziţia care îl defineşte, aceea de cel mai important partid autohton. Nereformat şi mediocru la nivelul conducerii, fidel aceleiaşi reţete demagogice, PSD este, în contextul acestei Românii tulburi, forţa ce arbitrează şi decide. Sprijinul acordat Cabinetului Cîţu este doar un calcul strategic. Mai devreme sau mai târziu, PSD va dori să preia întreaga putere. Un cabinet minoritar va avea condiţia cabinetului Cioloş: paralizat şi impotent, el va fi incapabil să îşi aplice propria agendă. Ori pentru PSD neputinţa şi confuzia sunt factorii ce contribuie la viitorul său triumf electoral.

Impasul în care ne aflăm putea fi anticipat, în măsura în care orbirea partizană nu anulează spiritul critic. Suprapunerea dintre competiţia internă din PNL şi primul an de guvernare s-a dovedit a fi fatală. Ceea ce ar fi trebuit să fie un an al reformelor, oricât de modeste, a devenit un an al rivalităţilor fratricide. Cât despre Premier, ambiţia acestuia de a fi deţinător al puterii supreme îl conduce în postura de a prezida la un dezastru de proporţii. Fantomatică, puterea sa este aceea a unui Superman de mucava.

Impasul cu care ne confruntăm este şi efectul unei viziuni prezidenţiale care se rezumă la susţinerea intransigentă a Primului-Ministru: dincolo de aceasta nu se mai află nimic. Klaus Iohannis a ales să fie, la rândul său, un preşedinte-jucător, dar mandatele sale sunt proba mai degrabă a incapacităţii de a construi şi menţine majorităţi de guvernare. Un anume autism prezidenţial pare să se manifeste în momentele în care datoria sa ar fi fost aceea de a interveni, spre a reclădi punţi de comunicare.

Şi iată că geometria parlamentară este pe cale de a se modifica, cu USR PLUS şi AUR îndeplinind rolul opoziţiei. Această construcţie răspunde, în oglindă, coaliţiei dintre PSD şi PNL. Politica este redusă, acum, la invective şi acuze. Postările din mediul digital sunt unica formă de discurs la care publicul mai are acces. Vulgaritatea şi agresivitatea domnesc, suverane.

Impasul actual este mai mult decât o criză pasageră. Căci el dezvăluie însăşi condiţia unui stat incapabil să îşi îndeplinească misiunile sale legitime. Dincolo de starea de alertă, prelungită automat, spre a deveni noua normalitate,se află o justiţie anesteziată şi o administraţie ineptă, dominată de clientelism. Peisajul este unul cât se poate de familiar. Căderea regimului Dragnea nu a schimbat nimic din datele ecuaţiei de profunzime.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro