Statul neo-marxist propune certificatele parentale (LICENTIEREA PARINTILOR de a fi parinti)!

Statul neomarxist Licentierea parintilorUnul din cele mai radicale si ingrijoratoare comentarii pe care le-am citit vreodata a fost publicat pe 10 noiembrie in publicatia conservatoare The Federalist. Autoarea face un rezumat al unei idei bizare aparute cu patru sau mai multe decenii in urma si care in ultimii ani incepe sa prinda tractiune. Articolul e intitulat: If the Left ends parental rights you might need a license to raise your own child / daca stinga "progresista" abroga drepturile parentale vei avea nevoie de licenta sa-ti cresti proprii copiii. Articolul poate fi citit, in engleza, aici:

https://thefederalist.com/2021/11/10/if-the-left-ends-parent-rights-you-might-need-a-license-to-raise-your-own-child/

Este idea ca statul sa emita nu doar licente de casatorie viitorilor soti, dar si licenta de a deveni parinti. Corect: licenta pentru ca sotia si sotul, mama si tata, sa-si poate creste proprii copii. Daca statul decide ca parintii nu sunt capabili de a-si creste copiii, copiii vor fi dati persoanelor licentiate de stat pentru a-i creste. Idea aceasta nu este doar bizara ci si o nebunie care reprezinta denaturarea rapida a gindirii seculare privind familia, casatoria, si drepturile parintilor de a-si creste proprii copiii. Materialul publicat de Federalist pe 15 noiembrie a fost tradus in limba romana de dna Eliza Voicu (Spania). Ii multumim.

Dacă Stânga pune capăt drepturilor părintești, s-ar putea să ai nevoie de licență pentru a-ți crește propriul copil (Modul în care stângiștii construiesc cadrul pentru „Licențele Parentale)”

Articol scris de Stella Morabito, 10 Noiembrie, 2021

Părinții sunt acum mai conștienți ca niciodată că dreptul lor de a-și crește proprii copii este în pericol. Își dau seama însă, în egală măsură, de o serie de alte tendințe îngrijorătoare în educația publică. O programă extremistă de educație sexuală care include pornografia și promovează transsexualitatea. Instruirea în învățarea socială și emoțională (SEL) le spune copiilor exact cum ar trebui să se simtă și cum ar trebui să se raporteze la ceilalți, în timp ce folosesc extragerea invazivă de date pentru a colecta informații psiho-sociale despre ei. Masca și vaccinul împotriva COVID-19 sunt un alt punct de dispută. Toate aceste directive defraudează rolul părinților de îndrumători emoționali și morali ai copiilor lor.

Licentierea parintilor de a fi parinti

Părinții ar trebui să se întrebe: Ce urmează? Dacă aceste tendințe sunt scăpate de sub control, cred că răspunsul ar putea fi acordarea de licențe de stat pentru părinți. Inginerii sociali și-ar dori cu siguranță să vadă o legislație care să permită statului să evalueze "aptitudinile" părinților, și care să decidă dacă oamenii își pot crește singuri copiii. Dar nu veți vedea politicieni sau consilii școlare de stânga vorbind în mod deschis despre astfel de licențe. Nu este momentul potrivit, mai cu seamă în urma alegerilor recente.

Ideea este consemnată deocamdată în articole de revistă și în unele discuții academice. Dar să nu uităm că transsexualitatea a fost cândva luată în râs ca fiind o noțiune academică ciudată înainte de a da năvală în redacții, apoi în sălile de clasă și în bibliotecile publice.

Profesorul de etică Hugh LaFollette a expus această idee într-un articol academic din 1980 intitulat "Licensing Parents" („Părinți cu Licență”). Ideea de bază este că toți părinții biologici ar trebui să treacă prin același tip de proces care li se cere părinților adoptivi, cum ar fi interviuri, teste psihologice, vizite la domiciliu.

Teoria lui este că reglementarea paternității prin acordarea de licențe de stat ar maximiza competența parentală și ar minimiza potențialul de abuz asupra copiilor. El se bazează în mare măsură pe o analogie care compară licențierea părinților cu licențele necesare pentru a practica medicina sau avocatura și chiar pentru a conduce o mașină.

Argumentul lui LaFollette vine cu mare greutate. El susține că procesul ar putea fi cât mai puțin intruziv și că am putea avea încredere că majoritatea birocraților nu vor fi părtinitori în acordarea licențelor. Dar, susține el, problema este prezumția că părinții biologici au un control natural asupra copiilor lor. El spune că ar trebui să respingem această ipoteză, deoarece tratează copiii ca pe o proprietate. Dar, în același timp, nu neagă faptul că autorizarea părinților ar trata, în esență, toți copiii ca fiind proprietatea statului.

Statul neo-marxist sugereaza emiterea de licente pentru a fi parinte

Treizeci de ani mai târziu, LaFollette a pledat pentru o cale progresivă de licențiere a părinților, deoarece rezistența pe care a întâmpinat-o ideea lui a fost copleșitoare. În eseul lui din 2010, "Părinți cu Licență, revizuită", a sugerat să luăm măsuri cum ar fi solicitarea unor cursuri de educație parentală, acordarea de scutiri de impozite părinților care obțin licența în mod voluntar și o mai mare monitorizare a părinților.

El a mai precizat că ar trebui să punem sub semnul întrebării dreptul de a procrea, deși nu a menționat ce trebuie făcut în legătură cu sarcina. Cu toate acestea, profesorul Andrew Cohen a declarat: "Odată însărcinată, nu încalci nicio lege până când nu se naște copilul - și numai atunci dacă decizi să-l crești fără licență."

Ideea că statul ar trebui să se ocupe de creșterea copiilor în locul mamelor și taților biologici datează cel puțin din antichitate. În epoca modernă, "Manifestul Comunist" din 1848 al lui Karl Marx includea un strigăt de mobilizare pentru "Abolirea familiei!" Inginerii sociali de astăzi vorbesc despre înlocuirea familiei tradiționale cu un sistem mai colectivist de "unități de îngrijire" sau de relații de îngrijire.

Organizația Black Lives Matter, de orientare marxistă, a anunțat, de asemenea, că are ca misiune "destrămarea" familiei nucleare și înlocuirea acesteia cu forme colectiviste de creștere a copiilor. Pictogramele "Viața Lindei" din 2021 ale administrației Biden și "Viața Iuliei" din campania Obama din 2012 sunt ambele infografii care promovează absența tatălui și dreptul statului de a avea control asupra femeilor și copiilor.

În plus, disprețul elitiștilor pentru drepturile părintești este astăzi mai intens și mai deschis ca niciodată. Putem simți acest lucru atunci când părinților care își exprimă îngrijorarea la ședințele consiliului școlar li se spune să tacă. Sau atunci când Asociația Națională a Consiliilor Școlare de stânga cere administrației Biden să investigheze acești părinți ca fiind teroriști domestici, iar procurorul general Merrick Garland face ecoul acestor sentimente. Situația poate cea mai înfiorătoare a fost arestarea unui tată - la ordinul consiliului școlar din Loudoun County, Virginia - pentru că și-a exprimat exasperarea în urma mușamalizării violului fiicei lui în baia școlii.

Dar tendința acută de lipsă de respect față de drepturile părintești nu ar trebui să ne surprindă. Putem simți acest lucru atunci când școlile ascund părinților informații legate de sănătate. Vedem acest lucru în legislația care permite minorelor să fie acceptate în clinicile de avort fără știrea sau consimțământul părinților. Se întâmplă atunci când școlile ascund părinților dorința copilului lor de a fi transsexual. Judecători care au ajuns să retragă custodia părinților deoarece refuză tratamentul hormonal pentru copilul lor minor care vrea să facă schimbare de sex.

O structură de eliminare a drepturilor părintești devine evidentă atunci când se examinează în special trei tendințe. În primul rând, există o campanie de propagandă în creștere care denigrează coeziunea familială. În al doilea rând, există o cruciadă în curs de desfășurare pentru echivalarea "drepturilor sexuale" ca drepturi ale omului în toate aspectele și, prin urmare, inviolabile. În cele din urmă, sunt concepute legi care acordă privilegii speciale orientării sexuale și identității de gen pentru a reduce la tăcere disensiunile cu privire la oricare dintre punctele de mai sus.

Campania de propagandă împotriva "privilegiilor familiei" susține că acei copii care cresc în familii sănătoase se bucură de privilegii "nemeritate", lucru care îi dezavantajează pe ceilalți copii. Potrivit Consiliului Național pentru Relații Familiale, privilegiul familiei este un vestigiu al supremației albilor și ar trebui să fie desființat. În acest context, drepturile părintești sunt, de asemenea, rasiste.

Centrul de Planificare Familială și Consiliul pentru Informare și Educație Sexuală din Statele Unite (SIECUS) sunt doar două organizații care au făcut presiuni pentru forme extremiste de educație sexuală în școli. Acestea împărtășesc conceptul de drepturi sexuale ca drepturi ale omului inviolabile. Este o structură care scoate din peisaj îndrumarea parentală, făcând din stat arbitrul final care să stabilească dacă drepturile omului sunt încălcate în cazul minorului.

Mai mult, această misiune este globală. Declarația Federației Internaționale de Planificare Familială, din 2008, privind "drepturile sexuale" se aplică atât copiilor, cât și adulților. Aceasta afirmă că opțiunile sexuale ale unei persoane nu pot fi îngrădite. În cazul copiilor, acest lucru include dreptul de a consimți la sex, bazat nu pe vârstă, ci pe conceptul vag de "capacitatea de evoluție a copilului", aceasta presupunând orice vârstă la care un copil pretinde că își dă acordul.

În cele din urmă, legislația privind drepturile sexuale consolidează premisa că drepturile sexuale (sau drepturile "de gen") sunt drepturi ale omului. În primul rând, interzice la nivel național orice discuție care nu afirmă identitatea transsexuală. Astfel de interdicții au împiedicat deja mulți părinți preocupați să obțină consiliere eficientă pentru a aborda problemele legate de activitățile sexuale ale copilului lor sau de confuzia de gen. O interdicție la nivel național i-ar împiedica cu desăvârșire să-și ajute copiii, catalogându-le eforturile ca fiind discriminare ilegală (și probabil și o încălcare a drepturilor sexuale ale copilului).

În al doilea rând, legislația privind drepturile sexuale respinge orice excepție religioasă sau de conștiință. Acest lucru deschide posibilitatea ca asistentul social să declare "inapt" orice părinte care este în dezacord cu această lege, fie că este creștin sau nu. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, am vedea probabil mai multe proceduri impuse de stat pentru a determina competența parentală.

Licențierea părinților ar putea suna ciudat, dar este un vechi vis de inginerie socială care moare greu. Iar progresiștii construiesc cu sârg drumul pentru a ajunge acolo. Dacă nu există o reacție agresivă și susținută, puteți fi siguri că această idee va invada curentul principal al societății.

Așadar, părinții nu pot lăsa garda jos. Ei dețin cheia pentru a se antrena în această cursă sălbatică.

Traducere, Eliza Diaconeasa Voicu

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

SURSA: AFR