AVEȚI RĂBDARE ȘI CITIȚI PÂNĂ LA SFÂRȘIT! ȚIN LA ACEASTA TARĂ ȘI ȘTIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOAȘTE DUMNEZEU DUPĂ NUME" - Eginald Norbert Schlattner(88 ani) - Preot si scriitor sas din Roşia-Rothberg(germana)Veresmart in maghiara, jud.Sibiu
- Detalii
- Categorie: Editorial
- Publicat: Sâmbătă, 13 August 2022 11:00
"Când in pădurile si mlaştinile unde astăzi se afla Berlinul creştea pir, aici, in Transilvania, se cânta nemţeşte si se rosteau rugăciuni latineşti. Asta înseamnă vechimea săseasca! Iar daca astăzi va pot saluta in limba noastră comuna, germana, acest lucru îl datorez Patriei mele, Romania, care niciodată nu ne-a interzis limba materna, nici chiar in acele noua luni de zile, de la 23 august 1944 la 9 mai 1945, când Regatul roman s-a aflat in război cu Reichul german. In septembrie 1944, fiecare copil de sas s-a dus la şcoala lui germana, unde se predau doua ore de limba romana ca limba străina, începând cu clasa a III-a".
Cu aceste cuvinte si-a întâmpinat preotul si scriitorul Eginald Norbert Schlattner, in biserica din comuna Roşia (Rothberg), de lângă Sibiu, un oaspete de seama sosit din Germania: ministrul federal de Interne, Otto Schily. Publicat mai mult in străinătate decât acasă, adulat de milioane de cititori din Austria, Germania si Elveţia, dar si din Spania si Polonia, Schlattner este considerat de critici drept cel mai cunoscut romancier din
După marea plecare a saşilor din anii 1990-1991, el a continuat sa-si îndeplinească îndatoririle de preot, trăind cu stoicism tristețea de a sluji zilnic in Biserica evanghelica din Roşia (Rothberg) "doar pentru Dumnezeu si pentru mine, de unul singur, si mulţi îngeri". Din cei cinci saşi care mai vieţuiesc in comuna, doar preotul si câteodată preoteasa mai trec pragul sfântului lăcaş.
Biserica-cetate din secolul al XIII-lea are in jurul ei livezi de meri si pâlcuri de stejari si de brazi, înălţându-se către cer in mijlocul satului. Străjuita de tei seculari, casa parohiala este, la rândul ei, un monument: ea "împarte" veacurile in doua - la sud, "aripa tânăra" de la 1762, iar la nord, zidăria de la 1550. Aici si-a găsit familia Schlattner (al cărei arbore genealogic coboară, cu documente, pana la 1467) loc de vieţuire si de slujire pe altarul credinţei, spaţiu de tihna si de creaţie literara.
Când se retrage sa-si scrie cărţile, şapte uşi îl despart pe romancierul-preot de lume; şapte uşi ca tot atâtea praguri de amintiri răscolitoare.
"N-ai voie sa vorbeşti aşa de frumos despre
- Se spune ca vorbele cu care l-aţi întâmpinat pe ministrul Otto Schily au făcut o impresie extraordinara asupra delegaţiei germane. In fapt, ce mesaj le-aţi transmis înalţilor oaspeţi?
- Am dorit sa le demonstrez ca romanii sunt europeni prin vocaţie si ţinută, ca aceasta tara vine din istorie cu "acquis"-ul comunitar însuşit, pe care-l si depăşeşte la capitolul toleranta fata de minorităţi. Zic: "Herr Bundesminister, la vârsta de zece ani, eu nu vorbeam româneşte. Tata îmi atârnase o tăbliţă de gât pe care scria: "Acest băiat se numeşte Eginald Norbert Schlattner si nu ştie româneşte. Daca se pierde, va rog sa-l predaţi pe strada Eminescu 5, contra recompensa"". Si am spus: "Herr Bundesminister, am fost foarte intrigat ca tata a plătit pentru mine, când am fost adus acasă de un roman cumsecade, numai de doua ori suma plătita pentru câinele nostru, Litvinov, când si el se rătăcise. MA aşteptam să plătească măcar de cinci ori mai mult...". In aceasta metafora anecdotica este ceva care defineşte spiritul tolerant al României ultimilor 87 de ani, caracterul umanitar al civilizaţiei româneşti. Mă doare inima când observ ca, in străinătate,
- La Academia Evanghelica din
- I-am prezentat, spre exemplu, situaţia abecedarelor. Zic: "Herr Bundesminister, mesajul României către Europa Unita este următorul - la noi in
"Ortodoxia aparţine in mod constitutiv spiritului european"
- Prin succesul cărţilor dvs. sunteţi un cetăţean roman gata integrat in Comunitatea Europeana. Din perspectiva mult mai larga pe care o aveţi, ce calităţi ale poporului nostru credeţi ca vor influenta pozitiv familia europeana in care ne pregătim sa intram?
- Dimensiunea bizantina. Sunt convins ca o tara atât de ortodoxa cum e
- Grecia ortodoxa este membra a Ue de peste un deceniu. De ce n-a reuşit sa influenţeze Apusul catolic si protestant?
- Pentru ca Grecia, aşa cred, nu e prezenta prin religia ortodoxa, ci prin antichitate. Cine merge la Atena nu merge sa asiste la o slujba ortodoxa, ci sa-si rupă pingelele pe Acropolis. De aceea, zic: România, alături de
"Sunt îngrozit ca de la Bruxelles ni se prescrie deja cat de lungi sa fie tijele florilor din piaţa"
- În marşul forţat al României către Europa unita, s-ar părea ca ţăranii vor avea cel mai mult de indurat. Locuiţi intre ţărani, le ascultaţi spovedania pe româneşte, le daţi sfaturi creştineşti. Ce le spuneţi despre Ue?
- Despre ţărani pot sa spun numai ceea ce sper. Sunt si eu îngrozit de aceste cerceluşe din urechile vacilor; sunt îngrozit ca de la Bruxelles ni se prescrie deja cat de lungi sa fie tijele florilor din piaţa, după soi si după culoare - ceva de neconceput. Sper ca romanul nostru se va sustrage unor reglementari si unor regularizări absurde. Sper ca, totuşi, va rămâne atmosfera aceasta a satelor noastre care, din ţinut in ţinut, oglindeşte ceva din prezenta lui Dumnezeu hic et nunc (aici si acum - n.red.) si îşi va păstra individualitatea ei scoasa din timp. Am observat ca, si după ce a dispărut partidul care tot timpul bătea ţăranii la cap ce si cum sa facă, pământurile tot se lucrează. Deşi tinerii fii si fiice de ţărani care frecventează şcolile din Sibiu vin acasă moderni, cu bluginşi, cu muzica asta infernala din combine etc., in timpul verii nu merg nici la mare, nici la munte, ci merg cu bunicuţele la câmp, la săpat si recoltat. Sper ca aceasta atmosfera va rămâne, iar prezenta lor in sat va dăinui. Sa nu uitam ca la noi lumea mai face petreceri de mare sărbătoare, se mai căsătoreşte cu alai pe uliţa satului, se mai aduna la parastase, iar familia mai este adăpost si refugiu, nu este atomizata ca in Apus.
- Credeţi ca satul va putea rămâne sat, iar ţăranul, ţăran?
- Satul va rămâne matca spiritualităţii româneşti ortodoxe - care va fi o completare salutara la spiritualitatea occidentala. Cei care vin din Vest, si vin tot mai mulţi investitori si turişti, descoperă viaţa de la tara si rămân uluiţi ca mai exista aşa ceva pe lume. n Occident, visele lui Stalin si ale lui Ceauşescu de a reduce diferenţa dintre oraş si sat, sunt deja o realitate... Si atunci, vin germanii, austriecii si alţii, si ce zic ei: "Ce vedem noi aici, in
- Credeţi ca aceasta viziune plina de mister cotidian asupra vieţii ii va preface, ii va schimba si pe fraţii noştri europeni din Vest?
- Nu ştiu in ce măsura toate acestea vor avea o înrâurire asupra stilului lor de viaţa, a spiritului de a concepe lumea si cerul, dar ştiu altceva: ei s-au plictisit de individualismul atomizat in care vieţuiesc, de perceperea vieţii numai prin televizor. Sunt convins ca aceasta inerţie pozitiva a unor forme de viaţa rurala din Romania, tradiţiile satelor româneşti, vor impulsiona spiritualitatea Europei Occidentale in aşa fel, încât unul de acolo sa nu mai fuga pana in India sau pana in Nepal in căutarea sacralităţii, găsind-o la noi. Faptul ca sacralitatea pătrunde zilnic in profan in satele din
- Va rog sa-mi permiteţi o ultima întrebare: de ce n-aţi plecat, totuşi, in
- De data aceasta un răspuns scurt si concis: pentru ca ţin la aceasta
- Eginald Norbert Schlattner(88 ani) - Preot si scriitor sas din Roşia-Rothberg(germana)Veresmart in maghiara, jud.Sibiu
