New News Buzau header

LIVE - TV NEWS BUZAU - EMISIUNILE CARE CONTEAZA !

LECTIA DE ISTORIE NEAPARATA! Rememorând mărturiile din detenţie!

sarion sarion detinuti politiciIstoria nu poate fi redusă doar la documentul oficial şi acest fapt a deschis noi perspective în cercetarea şi în interpretarea istoriei. Domeniul istoriei orale, cu metodologia ei de lucru, a permis istoricului o arie de cercetare şi de interpretare istorică fără precedent. Spre exemplu, istoria comunismului în România, privită prin filtrul istoriei orale, vine să extragă din necunoscut tot ceea ce Prof. oficială a ocultat pentru a nu tulbura ordinea de stat dorită şi controlul ideologic asupra cetăţeanului.

Sursele orale depre istoria recentă a comunismului , surse rezultate prin interviuri sau cele extrase din paginile de memorialistică, pun in evidenţă istoria trăită în epoca totalitară. Lectura şi analiza documentelor de istorie orală oferă atât cercetatorului cât şi celor interesaţi de această perioadă o serie de oportunităţi :

  • Informaţii despre fapte concrete, oameni şi locuri, cu referire la represiunea de tip securistic şi la spaţiul concentraţionar, din diferite etape ale regimului totalitar comunist;
  • Succesiunea unor evenimente legate de perioadele de detenţie, care pot fi extrase din relatări, aparţinând unui număr cât mai mare de deţinuţi politici anticomunişti, care au fost martorii unor situaţii de viaţă asemănătoare;
  • Clarificarea unor necunoscute privind anumite evenimente, care au fost în mod voit ocultate de către istoriografia oficială din epocă;
  • Posibilitatea de a contura profile umane şi comportamentale, prin raportare la stările de fapt ale acelei epoci şi de a extrage elementele lor definitorii;
  • Oportunitatea de a privi istoria din imediata apropiere, şi nu în mod intermediat, prin filtrul documentelor oficiale.

În cele ce urmează vom prezenta un fragment dintr-o mărturie a unui fost deţinut politic, domnul Ion Sarion ,medic primar psihiatru din Buzăuşi membru al AFDPR .

“ Rememorez figurile tortionarilor care mi-au trezit neplacute amintiri. Lagarul Grind facea parte din salba de locatii concentrationare ale MAI respectiv :Periprava - Centru , pentru cei condamnati administrativ,Grind ,Sfistovca si cele 5 bacuri pentru condamnatii C.R. Lagarul numit Centru a fost populat cu cei adusi de la Noua Culme din Dobrogea si cu cei ridicati in 1958. Pe 6 dec 1959 am fost adusi din lagarul Stoenesti-Salcia din Balta. Dupa 3 zile de navigat pe Dunare si inghesuiti in calele bacurilor ,precum sclavii galerelor , am coborat pe malul Peripravei . Aici am fostintampinati de staful  inchisorii , format din col. Condurache, din ofiteri si din gardieni . In acea zi de viscol napraznic am fost impartiti in 2 coloane. Prima avea destinatia Grind, iar cealalta a ramas pe puntea bacului "Gironde", concesionat de catre statul francez, in scopul  recoltarii stufului . Dezbracati, intr-o iarna geroasa,pe ghiata care uneori se rupea sub noi ,in opinci ,infometati si supusi la o munca istovitoare , aveam  de indeplinit o norma de 15 maldare de stuf taiat ,legat si carat la mal. Neindeplinirea  atragea pedepse corporale severe la sosirea pe bac.Am fost in grupa cu Bucalau Constantin din Galati. Si acum imi amintesc ziua de 17 ian.1960. Bucalau a parasit frontul de lucru si s-a indreptat spre cordon. A fost secerat de gloantele pistolului automat trase de catre soldatul din cordon,urmand si o serie de represalii dupa aceea. Tot atunci , in cala unde intram dupa terminarea muncii, a murit preotul Ambrus Gh.In martie 1960 am fost dus in lagarul de la Grind, considerat un lagar pentru inapti . Si acolo eram scosi la dig , la desecari, la munci agricole , la taiat si carat lemne din padurea Letea . Norma la dig era de 15m cubi de sapat , incarcat in roaba si carat pe dig.Pedepsele corporale se aplicau in camera ofiterului de serviciu. Primeam  intre 10 si 25 de lovituri de cravasa pe spatele gol acoperit cu un cearsaf ud, sau izolare pana la 21 de zile. Acolo aveam o portie de mancare la 3 zile si pentru noapte se arunca o rogojina sau un pat  improvizat din baloti. In conditii dure au murit alaturi : Moldovan, fugar din Fagaras,Pais din Campina,ing. Dragomirescu din Falticeni, Toth Emeric si altii ale caror nume nu mi le amintesc.Imi aduc aminte de parintele Demeter de la catedrala Sf. Iosif care, din cauza loviturilor primite ,a facut o mielita urmata de paraplegie si a fost transferat la Vacaresti,Burlui din Vrancea a facut tuberculoza osteoarticulara,Mos Negru din Vicov pleurezie , Parasca   din Mures ulcer gastric , se tavalea de durere , si un tanar a facut un debut de schizofrenie.

Gardieni erau plutonierii: Mihalache ,Manolache,Gainaru,Rosca,Ghrimschi,Pocora si Ghimpu. Comandanti erau col. Condurache , maiorul Ion Fecioru,ofiter sef. regim si paza lt.maj. Ianitchi ,ofiter C. I. Ciuparenco Sef Dir. Penitenciare,lagare si colonii de munca, col. Constantinescu zis “Duba” si col. Lixandru .Medici in lagar erau dr .Agapie chirurg , Szanto din Timisoara ,Ionescu Mircea , col dr. Cornateanu, Sari Achile chirurg ,Axinte chirurg , iar la Centru dr. Robitu din Braila si dr Daghie, medic oficial in MAI .

Tot in lagar am cunoscut si pe prof. univ. de drept Tanoviceanu,prof de Conservator Tarnavschi din Cernauti ,prof. univ. Haiduc din Timisoara, Cocea,dirjor la Filarmonica “Erich Bergel” ,generalul Popescu,col. Florescu ,col. Mihailescu, maiorul Tantu , seful primului batalion de parasutisti,episcopul Chertes , multi preoti, studenti, si tarani din Vrancea ,Bucovina ,Fagaras siOltenia .

Clipe inaltatoare au fost in noaptea Invierii din 1962 . Atunci , in toate baracile, a rasunat "Hristos a inviat!" Gardienii alergau ca nebunii , de furie , iar din prepeleacuri lumina de la proiectoare brazda lagarul.”(sic!)

 

 

( Vezi : https://centrul-de-conservare-a-memoriei.webnode.ro/despre-noi/ )

 

 

Prof. - Adrian Constantin, redactor sef New Buzau, sectia Cultura

Prelegere introductiva

  1. Obiectul si problematica cursului;
  2. Raportul intre imagologie si imagologia istorica;
  3. Componentele de baza ale imagologiei istorice.

Definitii:

  1. Imagologia istorica are drept obiect, studiul imaginii sociale si a imaginii de sine, in procesul devenirii istorice, implicarea imaginii si autoimaginii, in relatia dintre oameni, dintre oameni si institutii, in relatiile interetnice si interconfesionale. Studiaza de asemenea rolul simbolurilor si mentalitatilor in cristalizarea imaginii sociale.
  2. Imagologia este disciplina sociala care studiaza comunicarea prin imagini si modul cum se cristalizeaza imagini in mentalul individual si colectiv, in functie de orizontul de interpretare al grupurilor umane studiate.

Obiectul imagologie cpurinde atat studiul imaginii instinctive, arhitipale pe care o etnie o are in mod intuitive despre ea insasi, cat si studiu autoimaginii preluata de la straini, si insusita de-a lungul timpului ca si imaginea pe care un popor doreste sa si-o poata fauri despre el insusi.

Notiuni de imagologie istorica

Imagologia istorica studiaza imaginile care s-au creat si au functionat in anumite epoci istorice. Ea analizeaza modul de proiectare, formare, cristalizare si sedimentare a imaginii celuilalt si autoimaginilor precum si a imginilor induse in mod deliberat, urmand anumite modele sau strategii, pe baza de izvoare istorice.

Imaginile constituite pe baza izvoarelor istorice, au trasaturi si caracteristici proprii, si anume: poarta amprenta orizontului de interpretare al epocii, al subiectivismului si intereselor prin care sunt percepute si filtate evenimentele. Sunt puternic influentate de mentalitatile domunante in epoca. Au un caracter global, generalizant, chiar daca sunt constituite din putine elemente, din lipsa izvoarelor istorice.

Structurandu-se pe baza izvoarelor istorice, unele imagini sunt difuze si contradictorii, si trebuie analizata provenienta lor. Drept precizare a sursei, izvoarele imagologie scrise, provin cel mai adesea din cancelarii sau din celelalte medii cultivate ale mediului, din notele de calatorie si din rapoartele diplomatice.

Izvoarele diplomatice emise de laici sau clerici, concentreaza informatii despre diferitele epoci istorice in legatura cu principalele norme si precepte religioase sau laice, in baza carora erau judecate faptele si persoanele, in legatura cu diferitele jocuri de culise, in legatura cu diferitele doctrine religioase sau politice.

Este evidenta discontinuitatea in formarea, sedimentarea si evolutia imaginilor istorice. Pot fi sesizate si aspecte de continuitate vizibile mai ales in planul mentalului colectiv, ce evidentiaza valori perene (durabile), general acceptate de societate.

Din perspectiva istorica, valorile sunt scopuri subiective, insotite de obicei de o cunoastere mai mult sau mai putin dezvoltata a mijloacelor de realizare a acestora, mujloace numite reguli de actiune.

Valoarea reprezinta un scop just, potrivit sau motivat, care indica o orientare normativa axiological (axio = valoare).

Pentru interiorizarea valorilor si sedimentarea lor in mentalul colectiv, o importanta mare o au convingerile care intra in ansamblul constiintei sociale, adica acele convingeri comune pentru o comunitate umana sau un grup social. Ele sunt constientizate drept bun comun al membrilor colectivitatii, fiind premise pentru actiuni comune la scara sociala. Valorile care ghideaza actiunile, se schimba uneori foarte lent, fiind criterii de evaluare general acceptate, cu mici variatii pentru toate epocile istorice. Astfel sunt dihotomiile bine-rau, frumos-urat, moral-imoral, sacru-profan, licit-ilicit, credincios-necredincios.

Exista si perioade in care o pondere mai insemnata o dobandesc valori noncreate (transformate) care rezulta din depasirea vechii stari de lucru.

Ceea ce se schimba in sfera valorilor de-a lungul istoriei, tine mai des de “filtrul” fiecarei epoci.

Principalele concepte ale Imagologiei istorice

Imagologia istorica recurge la concepte si notiuni folosite in general de stiintele social-umane, care studiaza imaginile sociale din diferite perspective. Principalele concepte ale imagologiei istorice sunt:

-        imaginea sociala;

-        imaginea de sine;

-        mentalitatile;

-        simbolurile;

-        arhetipurile;

-        stereotipurile;

-        miturile.

Studierea felului in care aceste concepte s-au structurat in timp, si felului in care pot fi implicate in analiza diferitelor segmente ale evolutiei umanitatii, ne permit sondarea in profunzime a mentalului individual si colectiv din perspectiva istorica.

 

 

Imaginea sociala

Problematica imaginii sociale este in ca vag tratata in cadrul larg al problematicii reprezentarilor, matricelor culturale, constiintei colective.

Exista o lipsa de consens, nu numai intre teoriile antropologice, psihologice si sociologice, ci si in interiorul diferitelor teorii din domeniile mentionate.

Conceptual de reprezentare sociala a fost introdus de Emille Deurkhein. El a elaborat acest concept sub denumirea de reprezentare colectiva. In acceptiunea sa, reprezentarile sociale sunt o clasa foarte generala de fenomene psihice si sociale, ingloband stiinta, ideologia, miturile. El cosidera ca doar constiinta colectiva este difuza si independenta de conditiile particulare ale indivizilor, reuneste psihismele acestora intr-o reprezentare comuna tuturor membrilor unui grup social. Aceasta reprezentare comuna constituita din ansamblul credintelor si sentimentelor membrilor unei societati, formeaza un sistem determinant care are viata sa proprie. Constiinta colectiva se manifesta prin traditii, rituri, institutii. Reprezentarile colective sunt, in conceptia sa, rezultatul actiunilor si reactiilor de schimb, care se produc intre constiintele elementare, si conduc la o individualitate psihica de un gen nou.

Aceste reprezentari sunt sociale ca produse ale unor caracteristici comune ale unui grup de indivizi sau societati, si sunt psihologice, deoarece atat perceptia realitatii cat si organizarea gandirii sunt activitati pur individuale.

Reprezentarile colective, asa cum sunt ele concepute de Deurkhein, delimiteaza aspectul individual de cel social si elementele perspective de cele individuale. Abordarea lui deurkhein este o abordare statica, empirista, ce tine de observatii, si care nu a condus la o rezolvare satisfacatoare a problemei.

O contributie importanta a avut-o Serge Moscowich, autorul lucrarii “Fenomenul reprezentarilor sociale”. El afirma ca trebuie a se descoperi, comparand miturile, legendele, traditiile populare si limbile diferitelor popoare. Problematica reprezentarilor sociale a fost studiata si de psihologi; Jean Peiagete, a demonstrat ca in decursul existentei unui individ, se structureaza scheme ce fac treptat posibila constituirea structurilor complexe ale limbajului si gandirii. Imaginile care apar in constiinta individului, implica o activitate psihica complexa, cu caracter constructive. Perceptia, gandirea, limbajul, presupun un proces de sinteza si recontructie a datelor senzoriale, strans legat de reactiile si actiunile concrete ale indivizilor asupra realitatii.

In ultimele decenii, reprezentarile sociale sunt studiate de importante sedii de cercatare:

-        grupul de psihologi de la Geneva,

-        grupul de psihologi de la Aix-en-Provence,

-        laboratorul se psihologie sociala de la “Ecole des haute etudes en science sociale” de la Paris, condos de Serge Moskvich

Definitiile date de reprezentarile sociale, conduc la concluzia ca ele reprezinta “un aparat evolutiv, o grila de lectura a realitatii, o situare in lumea valorilor, si o interpretare proprie data acestei lumi”.

Privind organizarea interna a reprezentarii sociale, elementul esential il reprezinta nodul central, care trebuie sa fie simplu, coerent si concret, si sa constituie fundamentul in jurul caruia se va organiza reprezentarea. El da sens ans

IZVOARELE IMAGOLOGIEI ISTORICE

Izvoarele istoricelIzvoarele imagologiei istoricelIzvoare scrise cu accesibilitate mai mare privind spatiul romanesc

1.      IZVOARELE ISTORICE

Potrivit definitiei, prin izvor istoric se intelege"orice urma care dovedeste existenta omeneasca, oricare ar fi originea si forma in care ne-a parvenit"[1]. O alta definitie desemneaza izvorul istoric ca fiind "orice sursa de cunoastere istorica (directa sau indirecta), adica orice informatie (in sensul teoriei informatiei) despre trecutul social, oriunde s-ar afla, impreuna cu tot ce serveste la transmiterea acestor informatii (canale de informatie)"[2].

Clasificarea izvoarelor istorice. Pentru clasificarea izvoarelor istorice se utilizeaza doua criterii: criteriul interior si criteriul exterior.

Clasificarea izvoarelor istorice dupa criteriul exterior este prezentata in 535h79f tabloul de mai jos:

Nr.crt. Criteriul de discriminare Tip de izvor Subtip de izvor Categorii Explicatii asupra izvorului
1. Dupa forma in care ne-au parvenit Urme materiale de tot felul, scrise sau nescrise      
Productii spirituale transmise oral si consemnate tarziu
Izvoare transmise prin reprezentari grafice Scrise    
      Transmise in alte reprezentari grafice |nsemnari grafice distinctive insemne,peceti, marci, blazoane, monede, medalii
Reprezen-tari grafice harti, planuri, desene
Izvoare fonografice    
Izvoare fotografice si cinematogra-fice
Creatia artistica
2. Dupa locul unde au fost create Izvoare interne     create in limitele geografice si etnice
Izvoare externe      
3. Dupa timpul in care au fost create si in raport cu timpul in care s-a produs evenimentul Izvoare de anticipatie      face previziuni
Izvoare contempo-rane cu evenimentul si in legatura cu el      
Izvoare posterioare evenimentului si in legatura cu el
4. Dupa geneza lor Izvoare directe     provin de la cineva care a cunoscut direct evenimentul, participand sau nu la el
Izvoare indirecte     create pe baza informatiilor primite de la cineva care a cunoscut direct evenimentul
5. Dupa domeniul de referinta       tot atatea categorii de izvoare cate domenii de activitate umana exista

Clasificarea izvoarelor istorice dupa criteriul interior este prezentata in tabloul urmator:

Nr.crt. Criteriul de discriminare Tip de izvor
1. Natura informatiei Izvoare referitoare la evenimente esentiale sau foarte importante
Izvoare referitoare la evenimente secundare
2. Valoarea informatiei Izvoare de certa valoare
Izvoare de valoare indoielnica
Falsuri

|n general, izvoarele istorice ofera informatii despre realitatiile istorice la care acestea se refera. Domeniile asupra carora izvoarele istorice ofera informatii sunt prezentate in tabloul urmator:

Nr.crt. Domenii ale realitatii istorice Tipuri de informatie
1. Mediul in care se formeaza imaginile valorile sociale/morale ale epocii
climatul mental
modelele unei epoci
viata cotidiana
2. Actiunile care creeaza imaginile faptele unor personalitati
modelele adoptate explicit/implicit de catre acestea
reactii ale unor categorii de receptori fata de aceste actiuni

Toate aceste tipuri de informatie au importanta pentru studierea imaginilor pentru ca izvoarele imagologice nu pot fi valorizate in afara realitatilor istorice. Apare astfel un clivaj intre regimul real al dominatiei otomane in Tarile Romane - asupra caruia vom insista intr-o tema urmatoare - si imaginea turcului transmisa de traditie/istoriografia traditionala. Situatia poate fi explicata ca fiind o consecinta atat a deformarii contemporane a imaginii pentru satisfacerea unor interese politice ( lupta antiotomana), cat si a remanentei imaginii. Aceasta devine mai puternica decat realitatea pentru ca mijloacele/canalele specifice de comunicare prin care ea este difuzata sunt mai accesibile maselor (pictura murala, traditia orala, directorii de constiinta).

|n general, informatiile oferite de izvoare sunt atent studiate, aparand o serie de discipline distincte, precum si "stiinte speciale ale istoriei".

Disciplinele specializate care au un rol insemnat in interpretarea izvoarelor istorice sunt prezentate in tabloul de mai jos:

Nr. crt. Disciplina specializata Domeniul de cercetare
1. Arheologia  Descopera, analizeaza si interpreteaza toate resturile materiale lasate/pastrate in sol, in vederea reconstituirii integrale a istoriei umanitatii
2. Mitologia studiaza miturile, geneza si explicarea lor
3. Etnografia clasifica popoarele/populatiile si urmareste evolutia culturii acestora materiale si spirituale, moravurile si particularitatile felului lor de viata
4. Sociologia si Antropologia studiaza societatile si comportamentele umane in corelatie cu conditiile naturale si social-culturale

Disciplinele desemnate sub numele de "stiinte speciale ale istoriei" care au un rol insemnat in interpretarea izvoarelor istorice sunt prezentate in tabloul de mai jos:

Nr.

crt.

Stiinta speciala a istoriei Domeniul de cercetare Explicatii
1. Bibliologia se ocupa de carte si de munca in biblioteca include probleme legate de istoria scrisului, a materialului de scris, a tiparului, ilustrarea cartilor, precum si istoricul bibliotecilor si rolul lor in viata sociala si culturala;
2. Codicologia studiaza manuscrisele/cartile manuscrise in sine, nu din perspectiva scrierii/continutului lor desprinsa din paleografie
3. Diplomatica studiaza documentele propriu-zise se ocupa de aparitia, forma si traditia grafica a actelor scrise
4. Epigrafia studiaza inscriptiile pe suport dur (piatra, metal, oase, sidef, fildes, lemn, piele, musama, argila, tencuiala, sticla, bijuterii, obiecte diverse, stanci etc.) sunt socotite inscriptii tot ceea ce este scris prin procedee ca: sapat, desenat, pictat, incizat, brodat, cusut
5. Heraldica studiaza stemele  
6. Numismatica studiaza monedele  
7. Paleografia studiaza izvoarele scrise vechi informatii despre evolutia grafemelor, a suportului scrisului si a instrumentelor de scris
8. Sigilografia/sfragistica studiaza sigiliile  

2.      IZVOARELE IMAGOLOGIEI ISTORICE

|n categoria izvoarelor imagologiei istorice intraorice izvor istoric care contine informatii referitoare la mentalitati, reprezentari, simboluri, imagini, intr-un context istoric dat, precum si informatii despre respectivul context istoric.

Imagologia istorica utilizeaza atat izvoare scrise cat si izvoare nescrise, folosindu-se de majoritatea stiintelor speciale ale istoriei, precum si de celelalte discipline specializate prezentate mai sus.

Pentru imagologia istorica esentiala este valorizarea izvoarelor in functie de specificitatile contextului/societatii la care se refera, tinandu-se cont, in primul rand, de gradul de accesibilitate/circulatie a informatiei continute/transmise de izvor. Aceasta dimensiune este relevata de canalul/mijlocul de comunicare utilizat. Astfel, presa ca izvor de imagine nu are aceeasi valoare in societatile premoderne/moderne si in cea contemporana, diferentele fiind generate de o serie de variabile care trebuie analizate cu multa atentie. |ntre acestea se pot aminti gradul de circulatie a presei in societatea respectiva (pana la ce distanta de emitent ajung ziarele), precum si gradul de accesibilitate sociala/intelectuala a ziarului (stiinta de carte, posibilitatile materiale de a intra in posesia ziarului etc.).

Plecand de la acesta asertiune, consideram ca importanta izvoarelor imagologiei istorice difera in functie de epoci/societati. Astfel, pentru epocile arhaica si veche sunt mai importante izvoarele arheologice, in timp ce pentru lumea contemporana au relevanta mai mare izvoarele mediatice (presa scrisa, radio, televiziune) si cinematografice. Exemple elocvente in acest sens sunt imaginea turcului/otomanului in scenele rastignirii prezente in scenele din pictura murala a manastirilor moldovenesti si in filmul "Independenta Romaniei" din 1911. La fel se poate vorbi despre imaginea jandarmului francez in seria cu Louis de Funés in rolul titular, aparuta ca o consecinta a erodarii dramatice a imaginii fortelor de ordine franceze dupa evenimentele din 1968.

|n acest context trebuie subliniat faptul ca, din punct de vedere al eficientei crearii de imagine, mesajele nescrise/vizuale (picturale/iconografice/fotografice si cele cinematografice) au un impact mai mare. Situatia se datoreaza faptului ca acestea sunt mai directe si mai usor de descifrat.

|n cazul izvoarelor imagologiei istorice trebuie facuta deosebirea intre izvoarele neutre/pasive (reflecta actiuni/fapte relevante pentru construirea imaginilor) si izvoarele active (concepute/redactate pentru a induce anumite imagini). Cu precadere in ultimul caz este extrem de importanta identificarea mediului in care respectivul izvor/categorie de izvoare are impact. Astfel, in evul mediu romanesc un proces de deosebita importanta este cel al trecerii de la tara/terra medievalis(formatiune cu atributii exclusiv militare si administrative) la stat incadrat in familia statelor bizantine (Commowealth-ul bizantin), proces derulat in a doua jumatate a secolului al XIV-lea. Modul in care izvoarele consemneaza finalitatile procesului este prezentat in tabloul urmator:

Modul de consemnare Forme specifice Semnificatii
|n formularistica si continutul actelor de cancelarie  Utilizarea formulei "din mila lui Dumnezeu" Monarhie de drept divin, autocratica
 Utilizarea formulei "domn, singur stapanitor/singur tiitor"
Utilizarea particulei  3T
Asocierea semnaturilor componentilor sfatului domnesc Faptul certifica existenta unei ierarhii interne
|niconografie Reprezentarea lui Mircea cel Batran la Cozia in costum occidental Reflex al modelului cavaleresc al voievodului stapanitor deterra medevalis
  Existenta, in aceeasi reprezentare a lui Mircea cel Batran a insemnelor bizantine (clavis aurei) Integrarea in familia principilor bizantini
|nnumismatica Emisiunile monetare ale lui Vladislav-Vlaicu Domnul emite moneda exercitandu-si acest drept regalian
Reprezentarea lui Radu I pe monedele sale imbracat in armura de factura occidentala Reflex al aceluiasi model voievodal

Aceste izvoare au, in epoca, o valoare diferita. Astfel, daca izvorul diplomatic se adreseaza unui public-tinta redus numeric (destinatarii actelor si, in general, stiutorii de carte), reprezentarea iconografica (tabloul votiv sau efigia monetara) se adreseaza tuturor celor care privesc respectivele reprezentari. O situatie similara este intalnita si in lumea occidentala, reprezentarile heraldice avand o indiscutabila valoare comunicationala atat prin simbolistica smalturilor heraldice, a mobilelor care incarca scutul heraldic, precum si prin pozitia acestora in scutul heraldic (piese onorabile sau mai putin onorabile).

Este necesar ca izvorul de imagologie istorica sa fie corect interpretat. |n consecinta, se impune sa se tina cont de o serie de factori care, eludati, induc deformari de interpretare si, implicit, de imagine. Aceasta operatiune poarta numele de critica izvorului si urmareste sa stabileasca cine transmite, ce transmite, cum transmite si cui transmite. Pentru a stabili parametrii mentionati, trebuie sa se tina cont de cateva elemente specifice.

Primul dintre acestea este filtrul personal al autorului izvorului. Aceasta inseamna ca trebuie sa se stabileasca cat de bine informat este acesta, care este pozitia lui fata de informatia furnizata (obiectiv/subiectiv), care este sistemul lui de referinta (mediul de provenienta si mentalitatea corespunzatoare acestuia, orizontul cultural etc.). Al doilea element este informatia furnizata de izvor si tipul acesteia (informatie neutra/pasiva sau informatie directa). De asemenea, trebuie analizate tipul canalului de comunicare (scris, vizual, artistic, oral etc) si factorii perturbatori ai acestuia (deformari intentionate sau accidentale), precum si tinta comunicarii cu sistemul sau specific de referinta.

 Se impune a sublinia ca nu se pot creiona imagini doar pe baza unui singur izvor, ci doar prin analizarea tuturor categoriilor de izvoare disponibile. |n caz contrar, se obtin doar fragmente cu relevanta discutabila sau restransa. Un bun exemplu il ofera situatia Egiptului antic (anterior perioadei elenistice), unde scrierile hieroglifica si hieratica nu erau accesibile decat preotilor si marilor scribi, ceilalti stiutori de carte folosind scrierea demotica. |n consecinta, pentru realizarea unei analize de imagine este necesar sa se utilizeze izvoare redactate in toate cele trei tipuri de scriere.

Pentru imagologia istorica este esentiala analiza izvoarelor contemporane actiunii/evenimentului, pentru ca acestea sunt incadrate in realitatea istorica studiata, sunt - de regula - mai bine informate si nu trebuie descifrat decat un singur filtru de epoca. |n cazul izvoarelor ulterioare, se aplica atat filtrul epocii descrise, cat si filtrul epocii de redactare sau al mediului de redactare. Pe langa aceasta dificultate trebuie adaugat faptul ca izvoarele ulterioare pot prezenta deformari intentionate sau accidentale. Un exemplu elocvent de deformare a realitatii il ofera evolutia informatiei din presa europeana cu privire la ocuparea orasuluiAnversde catre germani in primul razboi mondial[3], prezentata in tabloul de mai jos.

Sursa Pozitia sursei Informatia Observatii
Kölnische Zeitung Ziar german, pozitie favorabila "La vestea caderii Anvers-ului s-au tras clopotele"

informatia initiala;

imagine pozitiva, clopotele tragandu-se, evident, de bucurie pentru intrarea armatei germane in oras.

Le Matin Ziar francez, pozitie nefavorabila germanilor "Potrivit informatiilor din Kölnische Zeitung, preotii din Anvers au fost fortati sa traga clopotele dupa ce orasul a fost ocupat" prima deformare a imaginii; transmisa de un ziar nefavorabil germanilor.
Times Ziar britanic, pozitie nefavorabila germanilor "Potrivit ziarului Le Matin, via Köln, preotii belgieni care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-ului au fost demisi din functie"  
Corriere della Sera Ziar italian, pozitie nefavorabila germanilor "Potrivit ziarului Times, citand informatii din Köln, via Paris, nefericitii preoti care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-ului au fost condamnati la munca silnica"  
Le Matin Ziar francez, pozitie nefavorabila germanilor  "Potrivit unei stiri din Corriere della Sera, via Köln si Londra, se confirma ca barbarii cuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit pe nefericitii preoti pentru refuzul lor eroic de a trage clopotele, spanzurandu-i in clopote cu capul in jos, ca batante vii" revine asupra propriei informatii, citand, pentru sporirea credibilitatii informatiei, surse straine care amplifica informatia deja difuzata.

|n mod special, izvoarele utilizate de imagologia istorica trebuie sa fie corelate cu celelalte izvoare despre epoca/societatea/perioada/conjunctura respectiva. Pentru a putea fi interpretata corect, informatia/imaginea descifrata trebuie incadrata in realitatea istorica si in specificitatea acesteia. Astfel,este interesat de analizat mesajul/imaginea indusa in medii diferite, un bun exemplu constituindu-l abordarea operei lui Shakespeare in transpuneri cinematografice diferite, europeana si japoneza. Este vorba de Macbeth/ Tronul insangerat, respectiv de Regele Lear/ Ran. Comparandu-le, se poate constata ca pornind de la acelasi text se ajunge cu mijloace de expresie diferite la acelasi mesaj. Explicatia rezida in faptul ca difera filtrele mentale, desi in ambele cazuri filtrele mentale sunt cele ale secolului al XVI-lea.

Trebuie sa mai aratam ca izvoarele imagologiei istorice au relevanta diferita, in functie de durata istorica. Astfel, conform conceptului braudelian de "timp istoric"[4], pot fi deosebite fenomenele (au o durata de cativa ani), conjuncturile (se intind pe cateva decenii) si durata lunga (secole). Din aceasta perspectiva, se poate afirma ca pentru imagini specifice apar izvoare specifice. Pentru a exemplifica utilizarea izvoarelor imagologice la nivelul fenomenul istoric, se poate citaimaginea armatei germanein presa romaneasca in perioada razboiului anti-sovietic, respectiv in cea a razboiului antihitlerist. La nivelul conjuncturii istorice, un bun exemplu este cel alimaginii liderului comunist,neschimbata, in datele ei esentiale, timp de 50 de ani. Pentru durata lunga, se poate citaimaginea calugarului crestin-ortodox, neschimbata de la inceputurile vietii monastice pana astazi. |n fiecare din cele trei situatii trebuie decelat gradul de relevanta al izvorului. De asemenea, trebuie sa se tina seama capentru perioadele conjuncturale si lungi, imaginea se raporteaza la modele, care au un grad mai mare de stabilitate.




[1]Aurelian Sacerdo]eanu,|ndrum`ri \n cercet`rile istorice, Bucure[ti, Editura Casa {coalelor, 1943, p.102

[2]Jerzy Topolski,Metodologia istoriei, Bucure[ti, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1987, p.269

[3]apud. J.N.Kapferer, Zvonurile. Cel mai vechi mijloc de informare din lume, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1993, p.61-62

[4]F. Braudel,Timpul lumii, I, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1989, p.80 [i urm.

Cum fundamentează contractul social democrația noastră?

05 Aug, 2019

Termenul „contract social” se referă la ideea că statul există doar pentru a servi voința oamenilor, care sunt sursa întregii puteri politice de care se bucură statul. Oamenii pot alege să dea sau să refuze această putere. Ideea contractului social este una dintre bazele sistemului politic american .

Originea termenului

Termenul „contract social” poate fi găsit încă din scrierile filozofului grec Platon din secolele IV-V î.e.n. Cu toate acestea, filosoful englez Thomas Hobbes (1588–1679) a extins ideea atunci când a scris „Leviathan”, răspunsul său filosofic la războiul civil englez. În carte, el a scris că la începutul istoriei umane nu exista guvern. În schimb, cei care erau cei mai puternici puteau să preia controlul și să își folosească puterea asupra altora oricând. Celebrul său rezumat al vieții în „natură” (înainte de guvern) este că a fost „urât, brutal și scurt”.

Teoria lui Hobbes a fost că, în trecut, oamenii au fost de acord reciproc să creeze un stat, oferindu-i doar suficientă putere pentru a asigura protecția bunăstării lor. Cu toate acestea, în teoria lui Hobbes, odată ce puterea a fost dată statului, oamenii au renunțat la orice drept la această putere. De fapt, pierderea drepturilor era prețul protecției pe care o căutau.

Rousseau și Locke

Filosoful elvețian Jean Jacques Rousseau (1712–1778) și filosoful englez John Locke (1632–1704) au făcut fiecare teoria contractului social cu un pas mai departe. În 1762, Rousseau a scris „Contractul social, sau principiile dreptului politic”, în care explica că guvernul se bazează pe ideea suveranității populare . Esența acestei idei este că voința oamenilor în ansamblu dă putere și direcție statului.

John Locke și-a bazat multe dintre scrierile sale politice pe ideea contractului social. El a subliniat rolul individului și ideea că într-o „stare de natură” oamenii sunt în esență liberi. Când Locke s-a referit la „starea naturii”, el a vrut să spună că oamenii au o stare naturală de independență și că ar trebui să fie liberi „să-și ordoneze acțiunile și să dispună de bunurile și persoanele lor, după cum consideră potrivit, în limitele legea naturii. " Locke a susținut că oamenii nu sunt, așadar, supuși regali, dar pentru a-și asigura drepturile de proprietate, oamenii renunță de bună voie la dreptul lor la o autoritate centrală de a judeca dacă o persoană merge împotriva legilor naturii și trebuie pedepsită.

Tipul de guvernare este mai puțin important pentru Locke (cu excepția despotismului absolut): monarhia, aristocrația și republica sunt toate forme acceptabile de guvernare atâta timp cât guvernul respectiv asigură și protejează drepturile de bază ale vieții, libertății și proprietății oamenilor. Locke a susținut în plus că, dacă un guvern nu mai protejează dreptul fiecărui individ, atunci revoluția nu este doar un drept, ci o obligație.

Impactul asupra părinților fondatori

Ideea contractului social a avut un impact uriaș asupra părinților fondatori americani , în special Thomas Jefferson (1743-1826) și James Madison (1751-1836). Constituția SUA începe cu cele trei cuvinte, „Noi, poporul ...”, care întruchipează această idee de suveranitate populară chiar la începutul acestui document cheie. Urmând acest principiu, un guvern instituit prin libera alegere a poporului său este obligat să slujească poporului, care, în cele din urmă, are suveranitate sau putere supremă, pentru a păstra sau a răsturna acel guvern.

Jefferson și John Adams (1735–1826), de multe ori rivali politici, au fost de acord în principiu, dar nu au fost de acord cu privire la faptul că un guvern central puternic (Adams și federaliști) sau unul slab (Jefferson și democrat-republicanii) a fost cel mai bine pentru a sprijini contractul social. .

Contract social pentru toată lumea

Ca și în cazul multor idei filosofice din spatele teoriei politice, contractul social a inspirat diverse forme și interpretări și a fost evocat de multe grupuri diferite de-a lungul istoriei americane.

Americanii din epoca revoluționară au favorizat teoria contractelor sociale față de conceptele conservatorilor britanici de guvernare patriarhală și au privit contractul social drept sprijin pentru rebeliune. În perioadele antebelice și ale războiului civil, teoria contractelor sociale a fost folosită de toate părțile. Sclavii l-au folosit pentru a sprijini drepturile și succesiunea statelor, moderatorii partidului Whig au susținut contractul social ca simbol al continuității în guvern și aboliționiștii au găsit sprijin în teoriile Locke ale drepturilor naturale.

Mai recent, istoricii au legat, de asemenea, teoriile contractelor sociale de mișcările sociale esențiale, cum ar fi cele pentru drepturile nativilor americani, drepturile civile, reforma imigrației și drepturile femeilor.  

https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1990-anul-0/1990-anul-0-era-noastra-cada-proteste-in-uniforma-si-reforma-armatei-364363

castelul condamnatilor

            https://youtu.be/bVYFHvXmX4o

https://ro.wikipedia.org/wiki/Anarho-capitalism

LUCIA BUBULAC

                        https://youtu.be/IW8t4wWkYNE

SERGHEI ARMATA

https://youtu.be/SOcmAM_WaXE

 

A consemnat - Prof de istorie - Adrian COnstantin, redactor Sectia Cultura NEWS BUZAU