EDITORIAL SOC! Un nou experiment social impus romanilor - „Meritocratia salveaza Romania!” Sau o duce si mai mult in ghearele ocultei mondiale?

Dupa ce in anii 90 am fost asaltati de sloganul „Monarhia salveaza Romania!”, de cateva zile ne confruntam cu o alta idee pe care „strada”, unele O.N.G.-uri si chiar o parte din mass-media incearca sa ne-o impuna: societatea romaneasca trebuie, musai, pusa pe baze meritocratice. Numai ca, un asemenea demers nu este lipsit de pericole. Am auzit cu totii, in ultimele zile, multe voci venite din „strada” care solicitau instaurarea in Romania a unei societati bazate pe „meritocratie”.

 Asta ar insemna ca noi, cetatenii, ar trebui sa-i promovam in functiile de conducere doar pe cei mai merituosi romani, pe cei care se afla in varful ierarhiilor lor profesionale, pe cei care au dovedit cumva ca pot face ceva.

Nestiind prea bine „cu ce se mananca” termenul mai sus amintit am incercat sa ma lamuresc. Astfel, din dexonline.ro, am aflat ca „MERITOCRATÍE, meritocratíi, s. f. 1. Sistem in care se aleg persoanele talentate, cu scopul de a fi promovate pe baza realizarilor obtinute. 2. Colectiv de conducere ales dupa criterii intelectuale”.

Definitia de dictionar, desi pare a fi destul de clara, nu lamureste prea bine aspectele referitoare la conducerea unui intreg stat, ori chiar a intregii lumi, pe criterii de meritocratie.

Pentru a ma lamuri, am apelat si la explicatiile date de Wikipedia. „Meritocratia este o forma de guvernamant sau de organizare in care nominalizarea este facuta si sarcinile sunt atribuite pe baza abilitatii (meritelor) si talentului, nu pe baza averii (plutocratie), originii, legaturilor de familie (nepotism), privilegiilor de clasa (aristocratie), dreptului primului ocupant, popularitatii (democratie) sau a altor factori determinanti privind pozitia sociala sau puterea politica. Cuvantul meritocratie este adesea utilizat in zilele noastre pentru a descrie un tip de societate in care bogatia si pozitia sociala sunt obtinute in principal prin competitie, sau prin talent si competenta demonstrate. Principiul este ca o pozitie investita cu responsabilitati si prestigiu social trebuie dobandita, nu mostenita sau obtinuta prin criterii arbitrare”.

O prima concluzie pe care am desprins-o a fost aceea referitoare la imposibilitatea coabitarii oricarei monarhii, fie ea si una constitutionala, cu meritocratia. Cu alte cuvinte, intr-o societate de tip meritocratic, functiile din stat sunt ocupate doar  pe baza abilitatilor si talentului candidatului, fara a se tine cont de averea familiei din care provine, de sistemul sau de relatii interumane, ori de popularitatea de care beneficiaza personajul in cauza.

Desi s-ar vrea o varianta moderna la societatea umana actuala (majoritar capitalista), trebuie consemnat ca meritocratia are si ea tarele ei: inteligenta ori efortul individual al unei persoane sunt caracteristici imposibil de masurat cu suficienta precizie. Prin urmare introducerea meritocratiei se va face, din start, plecand de la un mare grad de nesiguranta.  In plus, cine poate spune cat de „altruist” va fi un „meritocrat” ajuns intr-o functie de conducere? Cum isi va folosi el abilitatile (incerte, conform celor de mai sus) pentru a se pune in slujba societatii? Il vede, oare, cineva, pe Sorin Ovidiu Vantu – un afacerist care si-a demonstrat, cu varf si indesat „talentul” in ceea ce priveste manuirea (a se citi manipularea) banilor – ocupand functia de ministru al Finantelor? Cu certitudine, nu!

Cei care stapanesc destinele lumii au decis, insa, ca acesta este drumul pe care trebuie sa-l urmeze omenirea, in conditiile in care capitalismul pare incapabil sa rezolve problemele societatii actuale si i se prevede un sfarsit destul de apropiat. Pentru asta, ei au nevoie de un „experiment social” care sa le demonstreze teoria. Din cate se pare, au ales – a cata oara – Romania pentru derularea unui asemenea experiment, in premiera planetara. Problema este ca, in Romania, la fel ca in multe alte state, nu oricine are acces la educatia care i-ar asigura un loc intr-o societate bazata pe principii meritocratice. Multi dintre copii nascuti in mediul rural renunta la scoala dupa doar cateva clase, in timp ce altii raman de-a dreptul analfabeti. Astfel in tara noastra, 150.000 de romani trebuie sa-si puna amprenta pe diverse acte, pur si simplu, pentru ca nu stiu sa semneze. Numarul acestora pare a fi in crestere din moment ce alte mii de copii nu ajung niciodata la scoala.

Mai mult, „creierele” Romaniei au fost impinse sa-si gaseasca locuri de munca prin alte tari, datorita masurilor politice indreptate impotriva cetateanului luate in ultimul deceniu, cel in care in functia de presedinte s-a aflat Traian Basescu.

Evolutia tehnologiei, mai ales cea din domeniul calculatoarelor, ne arata ca nu suntem departe de momentul in care inteligenta artificiala o va depasi pe cea umana, inclusiv in ceea ce priveste creativitatea. Prin urmare, o societate bazata pe meritocratie va fi nevoita sa apeleze la o asemenea inteligenta pentru a conduce lumea. Cu alte cuvinte, ne indreptam, cu pasi rapizi, spre o societate umana condusa de computere, o societate care, cu certitudine, nu va fi marcata de umanism, ci doar de eficienta.

Din pacate, omul pare a fi o fiinta cel putin ciudata. Chiar daca sunt dotati cu inteligenta naturala, cei mai multi – dintr-un „bun simt” iesit din comun – prefera sa ii lase pe altii sa guverneze si sa ia hotarari in numele lor, chiar daca acestia s-au dovedit a nu fi vrednici de o asemenea onoare. De cate ori n-ati auzit sintagma „nu ma intereseaza politica”? Multi dintre romani nu s-au mai prezentat la urne, mai ales dupa ce „stapanii lumii” au ignorat votul din vara lui 2012. Problema este ca, pentru a ne fi mai bine, nu trebuie sa asteptam ca alte persoane sa decida in locul nostru, pentru ca vom fi din nou manipulati, mintiti, inselati si supusi. Cu acordul nostru, exprimat prin tacere!

Revenind la meritocratie, trebuie respins „guvernul de tehnocrati” pe care ni-l propune clasa politica in acest moment. Asta, pentru ca ar fi un prim pas spre o societate „inumana”, bazata doar pe eficienta, nu si pe compasiune. Politicienii trebuie sa-si asume raspunderea conducerii statului, pur si simplu, pentru ca pentru asta noi, poporul roman, i-am angajat si ii platim. Daca ei nu se vor bate in Parlament, luptele vor ajunge in strada. E ca si cum, la un incendiu, dupa sosirea pompierilor, acestia stau si se uita de la distanta, in timp ce voluntarii civili – simplii cetateni – se straduiesc sa-l stinga.

In plus, presedintelui KWJ trebuie sa-i iasa din cap ca ar fi „seful statului”! El este un simplu angajat, un manager, pus sa gestioneze o parte din „averea” poporului roman. Si, pentru asta, este platit! Daca nu-i convine, este liber sa plece din functie si sa lase loc altuia mai putin pretentios. Guvernul, indiferent de culoarea politica pe care o are, este al Romaniei, nu al Presedintelui, oricum s-ar numi acesta. Prin urmare, indiferent de evolutia evenimentelor, „guvernul meu” se va numi, de fapt, Guvernul Romaniei.

P.S.  Dovada ca toate cele de mai sus sunt adevarate este chiar nominalizarea lui Dacian Ciolos ca premier desemnat, o nominalizare anuntata mai intai de la Bruxelles. In acest fel, KWJ demonstreaza apartenenta sa la oculta mondiala, dovedind o obedienta iesita din comun. Dumnezeu sa binecuvanteze Romania!

Astfel, „tinerii frumosi si liberi” au reusit sa schimbe Sistemul, inlocuind o marioneta a „globalistilor moderati” ai SUA-UE-FMI-Soros-Bilderberg - Victor Ponta - cu o alta a nu se stie, deocamdata, a cui. Asta, pentru ca Dacian Ciolos, numit pompos „tehnocrat”, este un om care nu face parte in mod direct din clasa politica, insa nu pare a fi independent de aceeasi oculta amintita mai sus, in conditiile in care a fost impus de la Bruxelles ca Premier al Romaniei.

 

Alex Leonte