EDITORIAL - FMI, organizatorul şi principalul beneficiar al schimbării Guvernului în România? S-a mizat pe oportunismul liberalilor, care i-au „vândut” pe români pentru interese meschine

Fondul Monetar Internaţional – o denumire pompoasă sub care se ascunde o afacere a celor mai mari magnaţi ai lumii dintre care nu lipsesc nici reprezentanţii familiei Rothschild – pare a fi la originea evenimentelor petrecute în România în ultima perioadă. De ce am ajuns la o asemenea concluzie? Simplu! 

Pentru că ne aflăm în faţa unei situaţii similare celei dinainte de 1989, atunci când, după ce a plătit datoria externă către acelaşi organism financiar numit F.M.I., Nicolae Ceauşescu a impus prin lege interzicerea unor eventuale îndatorări viitoare ale statului către instituţii similare. Imediat după Revoluţie, Preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu, prin Decretul Lege. Nr. 9 din 31 decembrie 1989 a dispus, printre altele, şi abrogarea Legii Nr. 3/1989, privind interzicerea creditelor din străinătate, atunci când ţara noastră avea în cont câteva miliarde de dolari şi alte câteva de recuperat de la statele în care munceau specialiştii români.

Ce legături există între Ion Iliescu şi interesele familiei Rothschild, nu este prea clar. Cert este că despre membri familiei amintite se spune că ar fi „stăpânii universului”, deoarece printr-o reţea extraordinar de complexă, cu rădăcini sioniste, controlează finanţele mondiale prin Federal Reserve (Banca Centrală a Statelor Unite ale Americii), Bank of England sau Fondul Monetar Internaţional. Familia Rothschild deţine o avere evaluată la peste 500 de trilioane (500.000 de miliarde) de dolari, dar, cu toate acestea, membri ei nu ajung niciodată să-şi regăsească numele în topurile miliardarilor, pe care le publică revistele de specialitate!

Având o avere atât de mare şi un nume atât de notoriu, era inevitabil ca un moştenitor al imperiului creat cu migală în ultimele două veacuri şi ceva, Nathaniel Philip Victor James „Nat” Rothschild – născut pe 12 iulie 1971 în Anglia, dar stabilit în Elveţia – să nu fie o personalitate controversată. Cel mai „interesant” aspect al vieţii sale private este reprezentat de o acuzaţie care i s-a adus în 2009. Se pare că în acel an, fiul fostului lider libian Muammar Gaddafi, Saif, şi-a aniversat ziua de naştere printr-o petrecere dată undeva în Muntenegru. Ei bine, la acea petrecere ar fi participat numeroase personalităţi extrem de importante: CEO-ul Arcelor Mittal, Lakshmi Mittal, magnatul aurului, Peter Munk, omul de afaceri rus, Oleg Deripaska şi Nathaniel Rothschild. În 2012, „Nat” a pierdut procesul de calomnie intentat împotriva publicaţiei britanice Daily Mail care l-a numit „un păpuşar”. Conform wikipedia, Nathaniel Rothschild are „interese” în dezvoltarea proprietăţilor sale din Europa de Est (Muntenegru, România şi Ucraina).

Revenind la situaţia din România, trebuie spus că, de această dată, Victor Ponta a fost cel care n-a mai vrut să audă de împrumuturi la Fondul Monetar Internaţional, pur şi simplu, pentru că nu dorea ca organismul amintit să se mai poată amesteca prin diverse „acorduri” – a se citi politici economico-financiare impuse la modul cel mai agresiv cu putinţă – în modul în care Guvernul României îşi stabilea priorităţile, dar şi angajamentele (electorale) faţă de cetăţeni.

Prin urmare, Ponta a devenit „inamicul public” al instituţiei amintite, după ce fostul preşedinte Traian Băsescu a adus-o pe capul românilor, chiar dacă, anterior, spusese că ţara n-are nevoie de împrumuturi externe. Ca urmare, politica de austeritate a guvernelor Băsescu-Boc a venit din partea FMI. Că o asemenea politică n-a fost bună, au recunoscut chiar lideri ai organismului amintit: O analiză internă a Fondului, făcută în 2012, arată că austeritatea a întârziat revirimentul economic. „Măsurile de austeritate au întârziat revenirea economică a României. Aceste măsuri au dus, însă, la evoluţie prociclică accentuată, ceea ce a întârziat, practic, revenirea economică. Privind în urmă, s-ar putea argumenta că ajustarea ar fi putut fi graduală, mai ales având în vedere datoria publică redusă”, se spune în documentul amintit.

Acum, din câte se vede, după ce au orchestrat „debarcarea” lui Ponta şi înlocuirea Guvernului cu o serie de birocraţi, „specialiştii” FMI vor să stopeze ascensiunea economică a României, ţara membră a Uniunii Europene cu cea mai mare rată de creştere. Prin urmare, creşterile salariale promise de precedentul guvern, condus de Ponta, sunt puse la îndoială de cel actual, condus de fostul comisar european Dacian Cioloş (nomina odiosa, având în vedere ce au făcut comisarii sovietici în România postbelică).

Problema este că, în mai multe rânduri, chiar dacă în probleme politice nu s-au implicat prea mult, românii au demonstrat că ştiu să se bată pentru drepturile lor salariale. Aşa că, în perioada următoare, trebuie să ne aşteptăm la o serie de convulsii sociale, mai precis la greve ale angajaţilor statului.

Întârzierea aplicării acestor măsuri de creştere a veniturilor unei părţi însemnate a populaţiei va conduce, însă, la o scădere a încasărilor fiscului faţă de cele preconizate, la o încetinire a ritmului de creştere economică înregistrat de ţara noastră şi la imposibilitatea susţinerii altor măsuri economice cuprinse deja în Legea Codului Fiscal. Pentru a putea aplica măsurile cuprinse în noul Cod Fiscal, vom fi nevoiţi să ne împrumutăm la FMI (unde în altă parte?), încheind pentru asta un nou acord şi plătind dobânzi care vor ajunge în buzunarele largi, de 500.000 de miliarde de dolari, ale familiei Rothschild.

Alex Leonte