UPDATE 1 - Buzaul in presa vremii - - Pe lungul drum al modernizarii. Buzaul edilitar interbelic in optica presei locale

( I ) In anticamera  secolului al XX-lea. Un orasel provincial din veacul al XIX-lea romanesc risca sa semene izbitor cu toate celelalte. Avea o strada mare prin mijloc, parte dintr-o şosea nationala. Uneori, era singura strada pavata cu lespezi de piatra.

Asta daca vreun primar facea si el vreo isprava cu adresă la electorat. In rest, ulite lasate de la Dumnezeu, pe unde, poate, Cel de Sus s-ar fi plimbat in compania Sfantului Petre, plangand nenorocirea bietilor crestini. Ulite! Ca era primavara sau toamna, era mocirla cu verde putregai. Ca era vara, praf in tot locul. In lungul ulitelor, zise strazi, strajuiau case marunte, cu pereti paraginiţi, inconjurate de ograzile taranesti din vecinatate. Piata – un maidan de gunoi si de alimente,  in mare tovarasie.  Viata localitatii clocotea mai ales in zi de iarmaroc. Veneau puzderie de tarani cu bucate. Acolo porumbul se vindea si tot acolo banul se lasa. Cumpara omul salba la muiere, cojoaca  sau alta dracovenie, ca sa nu intre toti dracii in crestin la intorsul acasa, ori lasa banul la crasma, bat-o focul, spirtarie curata! Poporenii erau asezati pe trei tagme: evreii negustori, arendasi şi industriasi, rumanii, mare parte carutasi, salahori sau agrarieni, iar a treia parte, pensionari şi functionari administrativi. Cei din elita, mai toti, învarteau politica si erau patrioti. Rezultatul? Orasele nu aveau lumina si apa curenta , nu aveau strazi, iar mocirlele aducatoare de epidemii faceau viata un lux pe care doar mortalitatea infantila si-l putea permite.

Cam dupa 1859, atmosfera vietii Buzaului provincial se schimbase, fara doar si poate, fata de inceputul veacului, cand localitatea a avut multe nopti nedormite si de pribegie de pe urma nu-stiu-carui raid turcesc, nu-stiu-caror ocupatii muscaleşti (rusesti) sau pentru ca fusese lovita pana la disperare de focul epidemiilor, care nu pe putini i-au trimis in lumea dreptilor. Treptat, lucrurile au inceput a se aseza usurel si batut, ca intr-un joc batranesc, mai lent, dar sigur.

Inainte de 1900, Buzaul era un autentic targusor provincial. Viata provincialului amesteca, intr-o armonie proprie, obiceiuri burgheze si apucături taranesti. Targovetii erau atat proprietari in buricul targului sau prin mahalale, dar si posesori de tarine pentru lucrul campenesc de prin împrejurimi. Felul de a fi al provincialului se situa la limita dintre un orasean get-beget si un plugar sadea. Chipul orasului se vedea, cat de cat, la centru, insa mahalalele traiau tacute intre ograzile lor, randuite în chip taranesc. Aceasta era armonia unei lumi provinciale. Cu toate acestea, vechiul targ medieval disparuse. In pofida oricarui fapt, strazile, asa cum aratau ele, mare parte cu chip de ulita, gara, imobilele centrale, publice sau private anuntau totusi ceva din secolul al XX-lea care urma. Macar de samanta! Provincia era un spatiu aproape tras la indigo. Asa cum spuneau unii observatori ai provinciei „daca vedeai un singur oras, le vedeai pe toate”. Viata lumii moderne abia daca se zarea din provincia ulitelor cu nopti intunecate. Provincie!Provincie!Provincie!

Si dupa un atare preambul, nu cred ca ne mai ramane decat sa facem o scurta calatorie prin Buzaul interbelic si sa descoperim o lume asa cum era ea creionata prin ochii presei locale. Neindoielnic este faptul ca ascutita pana a jurnalistului a stiut sa arate pentru cei ce vor veni acele pete de intuneric care acopereau dreapta vedere catre progres a unei lumi ce nazuia sa se numere printre privilegiatii locuitori ai veacului cel nou.

( In episodul urmator : Buzaul edilitar  interbelic. Spicuriri de prin presa provinciala de altadata )

 Adrian Constantin

 

PE LUNGUL DRUM AL MODERNIZĂRII.

BUZĂUL EDILITAR INTERBELIC IN OPTICA PRESEI LOCALE

(partea a II –a )

Buzaul edilitar  interbelic. Spicuriri de prin presa provinciala de altadata

Portret provincial din 1926 ( I )

Stop cadru - 1926. Iata cum arata imaginea orasului Buzau:

„Strazile pavate cu bolovani de rau sunt mai proaste ca in Harsova sau Medgidia. In vreme de ploaie, lipsa nu de canalizare, dar de simpla scurgere a strazilor, inunda casele impotmolite, strazile si orasul iau aspectul unei comune rurale(…). Buzaul are aspect de oras in timpul zilei, cand se lasa seara, ai impresia ca intri in iad.” („Vocea Buzaului”, 10 mai 1926)

Portret provincial din 1926 ( II )

In ziua intaia a Facerii, Dumnezeu a zis „sa fie Lumina”. Doar lumina zilei. Electricitatea a lasat-o la bunul simt al celor care conduc popoarele spre progresul civilizatiei. „Intunericul ce stapaneste acest oras (Buzaul-s.n.) in timpul noptii, felinarele cu gaz si cu lampi de opt linii asezate chiar pe strada ce duce de la gara in centrul orasului, sunt semnele caracteristice Buzaului, pentru ca Falticenii, Tecuciul, Ramnicul Sarat (…) sunt de mult luminate cu electricitate. Intr-un cuvant, orasul nu are lumina, n-are strazi pavate sau macar intretinute, orasul n-are baie si nimic din ceea ce progresul a inzestrat de mult alte orase.” („Vocea Buzaului”, 10 mai 1926)

Fericire provinciala !

Rubrica „Situatia sanitara pe 1932”

„Miscarea populatiei: totalul populatiei 36.115 locuitori; nascuti vii-933; nascuti morti-689; casatoriti-214; divortati-31; mortalitate generala-19 la 1000 locuitori; mortalitate infantila-22 de copii la 100 nascuti vii.” („Vocea Buzaului”, nr.11, 1933)

Din pacate, orasul avea o mortalitate infantila aproape de a depasi media pe tara. Cauzalitatea era multipla: ereditatea, ingrijirea deficitara a copiilor, ignoranta materna si, nu in ultimul rand, starea economico-sociala.

Boala, nepasarea si indisciplina

„In cursul anului 1932, s-au inregistrat urmatoarele epidemii: scarlatina-43 de cazuri, febra tifoida-23 de cazuri, tuse convulsiva-43 de cazuri, tuberculoza-343 de cazuri (104 morti), sifilis-310 cazuri. Nu exista un serviciu sanitar corespunzator pentru cautarea prostituatelor. Din 6495 de locuinte, numai jumatate corespund cerintelor igienice.” („Vocea Buzaului”, nr.11, 1933)

In acea vreme, la Buzau, institutiile sanitare se loveau de diverse disfunctionalitati. Asistenta medicala la domiciliu sau izolare spitaliceasca, fereasca sfantul! Canalizare? Ape menajere aruncate in curti, pe strada si in puturi absorbante. Apa potabila - la fantana, caci uzina de apa nu facea fata. Igiena comertului cu alimente? Dezastru. La abatorul comunal, de unde apa sa se spele mizeria?

Pentru ce o „Societate a Respectului Strazii” ? (Advocat C. Baciu)

Ne-am intreba poate si astazi cum arata imaginea spatiului public in Buzaul interbelic al anilor ’30. Prin pana acida a domniei sale, Advocat C. Baciu, aflam urmatoarea stare de fapt: „In plin centru, mahalale, strazile Marghiloman, Mihai Bravu si Transilvaniei, se pot vedea in plina strada, aruncate de catre cetateni cu pretentii, caini si pisici moarte, balegar, gunoi si tot ceea ce poate infecta mai puturos aerul si sanatatea. Strazile au devenit depozitul murdariilor particulare. In centru s-au pus cosuri de gunoi, dar gasesti in ele cate un pietroi, iar in Gara, cetatenii, in loc sa scuipe in scuipatori, o fac pe jos. Cetatenii nu sunt educati. Sa se aplice sanctiuni pentru a aduce respectul strazii. Biciclistii sunt pe trotuar si obliga pe pietoni sa intre pe strada. Femeia de trotuar a monopolizat spatiul din fata Tribunalului. Apoi Crangul este oare destinat refugiului omului condamnat la putoare?”

Ilustrul tribun al igienei si al ordinii publice pretinde disperat înfiintarea unei „Societati a Respectului Strazii” si crearea de garzi publice. („Vocea Buzaului”, an IX, nr. 32/12 august 1933)

Jos mainile infecte!

Buzau, 1928. Promisiunea unui oras edilitar ramanea un vis al viitorului. Presa locala isi tot presara coloanele sale cu avertismente despre jalnica stare a urbei, dar cu ce folos?! Orasul traia patriarhal intre smarcuri de clisa si intuneric. Nu tu canalizare, nu tu electricitate, strazi pavate sau baie publica! O explicatie tot trebuia sa fie, nu ? Ori ca nu s-au priceput domnii politicieni aflati pe scaunul puterii locale, ori ca au avut draci pe ei, orasul arata cum arata. In schimb, de ingrasat se ingrasau, iar matrapazlacuri, garla! Presa, ca virf de lance al opiniei publice, ataca:

„Jos cu mainile voastre mazgalite de afaceri necurate! Voi nu sunteti consilierii nostri alesi. Voturile voastre le datorati sefilor vostri, Voinea Raicovici, Daicu şi Piciorus. Vointa noastra, a cetatenilor, a fost înfranta, iar voi, prin teroare, v-ati urcat in fotoliile primariei si acolo va tolaniti puturosenia si ignoranta voastra, spre scarba si rusinea intregului oras. Nu puneti labele voastre murdare pe bustul lui Nicu Constantinescu. Sa nu va atingeti!” („Vocea Buzaului”, 26 februarie 1928)

Si pe buna dreptate. Cat timp Nicu Constantinescu a fost primar al urbei, detinand cinci mandate cu scurte intreruperi, intre 1883 si 1905, a lasat localitatii transformari vizibile. Urmasii sai nu doar ca nu au intretinut cele facute, dar nu au realizat nimic. Abia din anul 1933, prin venirea primarului Stan Sararu, activitatea edilitara locala a primit un impuls, dar si acesta fara urmari în timp.

Si cu mahalalele ce facem?

Grea socoteala cu problema asta edilitara. Mai coafam la centru strazile, mai dam cu pamatuful la o statuie, mai punem un bec public, mai spoim pe afara gardul. Da’, cu mahalaua, cum sta treaba?

„Nu stim caror imprejurari se datoreste faptul ca administratia comunei nu acorda aceeasi atentie edilitara si nevoilor de la periferie. Se pare ca toata activitatea se desfasoara numai in centrul orasului. S-ar putea insa sa se verifice si lipsurile de la mahalale, unde locuitorii platesc aceleasi biruri ca si cei din centrul orasului. (…) Credem insa ca cu putina bunavointa, edilii nostri s-ar putea interesa si de nevoile care exista dincolo de barierele centrale. (…) Strazile nu numai ca au devenit gropi, dar nu sunt nici macar curatate la vreme.” („Vocea Buzaului”, 11 mai 1940)

Stresanta activitatea asta edilitara, nu?!

Stare sanitara deplorabila in judet

Pe o perioada lunga de timp, cuprinsa intre 1900-1944, starea sanitara a populatiei a lasat mult de dorit, atat datorita masurilor organizatorice, cat si datorita inconstientei satenilor care refuzau prezentarea la medic si urmarea unui tratament corespunzator. Cei mai inconstienţi erau tuberculosii si sifiliticii. Venirea razboiului a acutizat si ea aceasta stare de fapt. Conform unei „Expuneri asupra situatiei sanitare”, aflam ca in „1941, directorul scolii din satul Maguricea, comuna Tega, comunica Prefecturii ca cea mai mare parte a populatiei acestui sat sufera de pelagra, datorită alimentatiei insuficiente si a porumbului stricat si cere sa se ia masuri pentru ajutorarea celor nevoiasi care nu au ce minca.” (cf. Serviciul Sanitar al Judetului Buzau, Dosar 1070/1941)

Anexă:

Multe dintre aceste realitati, pe care presa locala le surprindea prin pana acida a jurnalistilor locali, isi gasesc fara tagada o confirmare in cunoscuta conferinta cu tilul „Buzaul edilitar”, pe care primarul interbelic Av. Stan Sararu o tine in anul 1936 in cadrul Cercului Cultural „N. Vaschide” din localitate. Conferinta rostita in fata auditoriului era o analiza la rece si metodica asupra situatiei Buzaului edilitar din acel moment, prezentand fara rezerve atat ceea ce se acumulase in sens pozitiv in planul dezvoltarii urbanistice, cat si minusurile structurale pe care urbea le avea si care necesitau a fi eradicate printr-o politica urbanistica realista si pragmatica. Printre problemele dezbatute, la acel moment, constituind o veritabila chestiune a zilei, mentionam expunerile privitoare la  retelele stradale, alimentarea cu apa potabila a urbei, iluminatul electric, reteaua de canalizare si statiile de pompare a apelor menajere si a celor rezultate din inundatii, construirea unui abator modern si a unei bai publice si, nu in ultimul rand, o evaluare pragmatica a modalitatilor de realizare a acestor necesitati edilitare ce reclamau, in mod firesc, mari costuri financiare din partea orasului.

1.      „Vocea Buzaului” (1926 – 1940)

2.      Stan Sararu , „Buzaul edilitar”, Tipografia  si legatoria Luca I. Oprescu, Buzau, 1936

3.       D.J.A.N. Buzau , Serviciul Sanitar al Judetului Buzau, Dosar 1070/1941)

4.      Adrian Constantin , Sansa Buzoiana , Arhiva ,  Educational

                                                                                                                           Adrian Constantin

 

Comments are now closed for this entry

Comentarii

+2 #2 ImpresiiRaul Constantinescu 11-07-2014 17:47
Interesant și valoros documentar de epocă pentru Buzău. Reușite și frumoase imaginile ! Mult succes! Felicitări!
+3 #1 felicitariElena 09-07-2014 22:08
Foarte frumos articolul si extrem de interesant ! Felicitari, o sa urmaresc cu atentie si continuarea !