VIDEO – La moartea ultimului legionar și partizan din Munţii Buzăului (Nea’ Petrică – “tatăl” meu!)

News Buzau Inmormantare legionar Petre Petrea Plesesti Buzau 09.05.2019Sunt in existenta umana clipe de vesnicie, opriri ale timpului, strafulgerari dumnezeiesti si stringuri metafizice, care iti infioara fiinta si creaza adevarate aurore boreale de intelesuri nepamantesti. Asa este si acum, cand ma incearca o bucurie-tristete, ireala.  Ieri, am trait …dilatarea spatiului-timp prin renuntarea lui “a avea” spre dobandirea lui “ a fi” – Georges Gusdorf. ”Omul se cauta pe sine daruindu-se si cateodata se afla creandu-se, fie chiar cu pretul vietii…” – zice cel citat. Am incercat sa experimentez asta, la inmormantarea celui iubit, intr-un ochi de soare – in anul Domnului 2019 – 09.05.2019. Coincidenta sau nu, totul s-a intamplat, atunci cand Europa se reunea, Independenta era si toti se bucurau scalamb si aiuristic de invingerea in Razboiul al II-lea Mondial, a Arienilor.

Am fost la Plescoi (Plesesti – Berca, Buzau) si brusc, la inmormantarea ultimului partizan din muntii Buzaului si a legionarului “Nea’ Petrica” (Petre Petrea - Grigorescu), cand camarazii au cantat: “Ca o lacrima de sange, a cazut o stea…”, Dumnezeul Duhurilor…a trimis o boare nefireasca de vant mare si anormala peste steagurile Romaniei si peste fruntile tuturor si dincolo de adiere (vezi VIDEO), Cu siguranta, prin aceasta manifestare ne-a zambit el….Legionarul Petrica, blandul om, cel mai mare caracter cunoscut de mine, vreodata! Un om caruia i-au fost zdrobite toate oasele corpului -  pentru crezul de a marturisi ca e roman si crestin, un om care a facut 11 ani de temnita grea, care respira zile intregi cu coastele iesite prin piele, cu puroiul curgand…..infometat si batut de cizmele comunistilor si a urmasilor lor. Nea Petrica..iti mai aduci aminte cum veneai in casa la mine cu Bucur, prietenul tau? Cu sacosele pline de carti si vorbeai cu tata despre Hristos, neam, patrie si lupta? Nea Petrica, sa nu ne uiti, ca nici noi nu o vom face! Sa te duci acolo, sa te vezi iar in sfat cu Bucur, cu tata si cu ceilalti martiri ai neamului si sa vorbiti si sa va sfatuiti cum sa facem sa razbim prin acest veac muncit de neocomunism si ideologii pagane. “Caci moartea in intelesul ei ultim, e o jertfa” – Prof. N Chitescu….asa ti-a fost si tie viata! Vorbeam, ne veseleam, ma ajutai, ma imbarbatai…..erai ca un tata complet, firesc si bun. Am vrut sa tin un cuvant la inmormantare, dar ti-am vorbit prea mult in mine ca sa o mai fac si acum, am vazut cum te-ai comportat tu in ani de zile, in care Dumnezeu mi te-a daruit cu bucurie...si stiu ca m-ai auzit, ce rost mai aveau vorbele? Voiam sa iti spun ca tu esti “tatal” meu, ca m-ai nascut din nou, intr-o lume spre care tanjeam, dar nu stiam cum sa o “atac” inca. Cate calatorii am facut, cate povesti am depanat noi? Mai pune una la catastif Doamne – inmormantarea celui de-al “doilea tata”! Povesteam cum veneam de la parohie, in zilele de vara, pe la Plescoi si ma opreai la Sercaianu, comandantul legionar de judet…un munte de om si un caracter imens….si la apus imi povesteai despre minunile omenesti facute cu iz de dumnezeire. “Omul ca sa poata exista trebuie sa se afle in luminozitatea care constituie fiinta insasi” – A. de Vaelhens. Cate nu discutam nea’ Petrica cu tine, cate….? Nu ai stiut decat sa te jertfesti…..in familie, in Legiune, in inchisoare, cu Gafencu, Gyr si alti martiri ai neamului romanesc…nici nu pot sa cuprind in cuvinte cate am vorbit si cate mi-ai marturisit….! Am inteles, ascultandu-te ca jertfa nu e un accident, un moment secund in Creatie, ci chiar O SURSA A CREATIEI, iar credinta, este justificarea ei…am priceput asta, de la tine, nea Petrica, cand imi povesteai, la un pahar de vin, la butucul “vitei de vie” ("Viata din viata") de la Sercaianu, toate astea! Am absolvit Academia Neamului cu tine! Atunci, intr-o strafulgerare am vazut istoria lumii si ma luai de mana si ma purtai prin intelesuri dincolo de alte intelegeri (ca Motovilov si Sfantul Serafim de Sarov, in "Pelerinul")! Mi-ai zis ca nimeni nu isi este siesi de ajuns si nimeni nu poate trai doar pentru el insusi….ci se implineste prin altul. Tu, cel care te-ai urcat pe “Scara lui Iacob” si ai adaugat la Eon, ravna peste ravna, ti-a dat Dumenzeu recuperarea timpului arvunit din inchisoare si te-a blagoslovit cu anii de dupa temnitele comuniste. Imi place ce ai lasat in urma: familia, nepotii si totul – un mare exemplu! ”Ardendo cresco!” – “Arzand, cresc!” – tu ai intuit asta, fara filosofie si paradigma…ai trait deplin! “Eu iti sunt tata, Eu frate, Eu mire, Eu casa, Eu iti sunt hranitor, Eu haina, Eu radacina, Eu temelie. Tot ce vrei, asta iti sunt. Ca sa nu ai lipsa de nimic. Voi fi servul tau. Caci am venit sa slujesc, nu sa fiu slujit. Eu iti sunt si prieten si oaspe si cap si frate si sora si mama. Iti sunt toate….” (“Imitatio Christi” – Thomas de Kempis). Asa mi-ai fost. Mi te-a daruit Dumenzeu, cand tata biologic a plecat…ai suplinit, desavarsit, totul! Ai fost Petru (“Tu esti Petru si pe aceasta Piatra voi zidi Biserica Mea” – adica pe marturia ca Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu!). Tu ai fost cel care mi-a zis, in chipul celui mai desavarsit genteleman de pe la noi: “Vino si vezi"!. M-ai purat la comemorari, inchisori, slujbe, conferinte…tu mi-ai zis: “Sunt viu, pipaie si vezi! Pune-ti degetul ratiunii in ranile mele din inchisori! Vezi ca mort am fost si am inviat! Adevarat! Si eu am inteles! Te-a primit ca o calda si proaspata Proscomidie a vietii! “Daca eu ofer un dar, pe mine ma ofer”! (G. Gusdorf). Tu mi-ai dat cel mai viu si autentic imn de marturie despre ce zicea V. Jankelevitch: “Jertfa nu vrea moarte pentru moarte, ci moarte pentru viata”. Daca tatal meu biologic m-a dus la viata, prin voia lui Dumnezeu, alaturi de maicuta mea scumpa, tu ai dat vietii mele un sens! Plang si ma tanguiesc cand vad in jur ca aproape nimeni nu intelege jertfa ta, nea Petrica! Nu cred ca o dibui nici eu complet, dar am pregustat-o si mai sper ca ma astepti si pe mine, sa ne bucuram impreuna, in “umbra intunericului supraluminos (Sf Maxim Marturisitorul”), asa cum Moise a vazut din crapatura fiintei “Spatele lui Dumenzeu!” (Lossky si P. Evdokimov – “Cunoasterea lui Dumnezeu”). Scriu in nestire, nu stiu cine va citi, scriu pentru mine, pentru lume….pentru tine, nea Petrica! Mi te-ai revelat totodata ca dragoste si cunoastere….asa cum eu invatam de la Marele Staniloaie, experimentam totul ori de cate ori veneai la mine si eu la tine, nea Petrica! Viata ta era zilnic o Liturghie cosmica si erai constient de aceasta inraurire. Ceea ce ziceau odinioara inteleptii, tu traiai! Ei ziceau, tu traiai, fara sa ii fi citit! Ce taina Mare! (Vezi Granet, Eliade, Gusdorf). Am incercat nea Petrica sa te tin minte asa puternic, iarta-ma ca nu am avut curajul sa te vad infrant de ultimul dusman al omenirii – MOARTEA! Creatia lui Dumenzeu o vad in groapa, acoperita de pamant – cum canta Biserica…eu am vrut sa te tin minte asa cum te-am cunsocut…cu ranile supraluminoase ale temnitelor comuniste, cu glasul tau lin si bland si nu invins de boala si moartea vremelnica! Te-am dus pe ultimul drum, care dintr-o data a devenit un inceput, prin inceputuri care nu au niciodata sfarsit! (Avva Galeriu, la cursuri).Ti-am cantat “Sfanta tinerete!" Si “Imnul legioanarilor cazuti!” Dar cel mai mult m-a zguduit cand s-a zis, citindu-se “Apelul!” (oare de cate ori citeam impreuna APELUL?!): “Petre Petrea!” Si s-a raspuns in cor: “PREZENT!” Da, esti si vei fi, PREZENT, nea Petrica! Dumnezeu sa te odihneasca in pace si daca-i vezi pe ai mei, spune-le ca sunt bine, sa se uite peste umar ca ma vor vedea si pe mine venind, fuga, cu ai mei de mana, si ne vom bucura impreuna, in Ziua Neinsearata - a Opta a Invierii! Amin!

Iulian Gavriluta

 

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează