VIDEO - Misterele Buzaului – episodul I – Catacombele (R)

Catacombe BuzauRELUAM UN ARTICOL MAI VECHI (News Buzau - 2014 si 2018), considerand ca este de actualitate, mai ales acum cand Administratia Publica Locala nu se preocupa de aceste adevarate comori ale orasului Buzau si vrea sa distruga - deja a inceput - ceea ce a mai ramas din vechile urme istorice (inventand "Locomotive" si "avioane", precum si istorii false), in parte nestiute ale locurilor in care traim - n.r.)

Ignorare sau uitare voita? Exista doua feluri de vietuire in Buzau: una la vedere si alta subterana – underground. Aici ne vom referi la ce-a de-a doua…enigmatica si misterioasa viata din catacombele secrete ale orasului. Probabi ati auzit de multe ori de asa numitele catacombe secrete care leaga principalele institutii ale orasului…iata va prezentam aceste enigma intr-o noua lumina. In urma cu 7 ani, reporterii NEWS BUZAU (pe atunci scriau la o alta publicatie locala) semnalau autoritatile si arheologii de aceste minunate catacombe, invaluite in mister si uitare. Incet, incet aceste descoperiri ies din nou la iveala si uimesc atat buzoienii simpli cat si specialistii.

Buzaul profund vs Buzaul intereselor

Inca din anii ’70, descoperirile arheologice de pe raza municipiului au abundant, dar fostul regim nu a fost interesat de “urmele” civilizatiilor ce au trait pe aceste meleaguri. Dupa 1990, interesul a scazut brusc, de aici si rezultatul constructiilor “obraznice” a unora fara nici cel mai mic respect fata de cultura si vestigiile de la temelii. O harta a descoperirilor din municipiul arata atit intinderea spatiala cit si in timp a asezamintelor medievale. Una din cele mai faimoase descoperiri, dar culmea, aproape deloc stiute este aceea a “golului de sub Centru vechi al orasului”. Astfel, potrivit arheologilor, aproape tot subsolul din vechiul centru al orasului este brazdat de pivnite si tuneluri suprapuse care arata o inalta tehnologie si stiinta a celor ce le-au construit. S-au gasit prin anii ‘90 intrari in cetatea Buzaului  (Musaios) suprapuse pe trei nivele (in dreptul actualei banci Raiffeisen), care aveau canale de scurgere si pavaje de piatra cubica. “Din pacate nu s-a pastrat nimic, pentru ca interesele financiare de constructie a bancii prevalau fata de cele istorice” marturiseste Marius Constantinescu, arheolog ce a participat la lucrari.

“Distrugerea acestor siturilor arheologice s-a facut cu acordul Muzeului”

Arheologul amintit, marturiseste jurnalistilor ca instiutiile care trebuiau sa protejeze aceste descoperiri unice si-au dat acordul sa distruga urmele istorice din interese materiale. Una din cele mai uimitoare descoperiri s-a facut in anii ’90, langa Palatul Comunal, pe locul unde actualmente este Banca Raiffeisen. “Tocmai cand se sapa pentru fundatia bancii, s-au descoperit niste vestigii si a fost anuntat Muzeul Judetean…” – povesteste Marius Constantinescu. "Împreunã cu militarii care munceau atunci am descoperit dale de piatrã slefuitã care ascundeau o a doua intrare. Prima catacombã avea 3 m lãtime si înãltimea de 2,80 m, iar lungimea de cel putin 11 metri, dar deoarece capetele erau surpate ne-am dat seama cã era mult mai mare. Intrand în adancul celei de-a doua catacombe am observat o nisã care ascundea un al treilea nivel, probabil ultimul, în care am gãsit resturi de haine, 2 scaune si un vas mare de lut". Descoperirea releva probabil intrarea pe 3 nivele in vechea cetate a Buzaului. Intrarea in cetate se facea pe piatra cubica asezata cu o mare precizie, drumul era inclinat pentru ca apa sa se scurga, iar la margini erau santuri pardosite cu piatra pentru apa provenita de la ploaie. La ora aceea s-au facut evaluarile preliminarii ale comorilor descoperite, asa cum s-a putut – Conducerea Muzeului facea presiuni pentru a se astupa repede descoperirile si se continua saparea fundatiei pentru Banca. Astfel exista trei variante de datare: 372, 1431, 1615. Cert este cã odatã cu atestarea documentarã a Buzãului (prima 372 si a doua 1431) circulã douã variante ale utilizãrii acestor catacombe. Prima, pentru depozitarea hranei care trecea prin acest circuit, odatã cu deschiderea tîrgurilor pentru schimb de mãrfuri (Drãgaica); iar a doua: posibilitatea retragerii la timp în vremuri de bejenie sau pericol.

“Golul” de sub Platoul Dacia – alta marturie

De existenta tunelurilor de sub Platoul central ne da marturie un buzoian de toata isprava care a avut prilejul, printr-o intamplare demna de filmele SF, sa strabata o portiune insemnata din ele. Din motive lesne de inteles nu ii dam numele complet - A.S.: “Prin 1991 cautam de munca prin Buzau si mi-am oprit privirea pe un anunt scris cu pixul pe o hartie de caiet, ce zacea lipita pe un stalp, in zona Cuza Voda. Anuntul era pentru tamplari si manipulatori mobile la comanda. Negasind altceva de lucru eu, impreuna cu un vecin m-am dus la adresa cu pricina, undeva pe o strada laturalnica ce se facea din Cuza Voda. Am intrebat oamenii de acolo unde se afla atelierul si mi-au indicat o curte dosnica, la subsol…am intrat pentru prima oara in catacombe si mi se parea infiorator – o bolta din caramizi, cu intrarea destul de larga – 2,5 sau chiar 3 metri, undeva la 3 metri sau chiar mai mult sub pamant. Un sir de becuri chioare ma ghidau mai departe pana la asa zisul atelier de tamplarie. Deodata catacomba s-a largit destul de mult si de asemenea am mai coborat vreo 10 trepte…..acolo intr-adevar era forfota mare, se auzeau zgomote de abric, de fierastrau mecanic, de circular si era mult rumegus in aer. La o intersectie de catacombe (vreo 5 sau 6), pe o inaltime de cel putin 5 metri se aflau mai multi oameni care munceau la tamplarie. M-am prezentat si eu si amicul meu si am fost repartizati la un surdo-mut ca sa invatam meserie. Asta nu a fost tot….a doua zi am venit ceva mai devreme la munca (in jur de 06:30) si, curios din fire, am inceput sa merg prin catacombele ce isi cascau gurile negre la mine. Tin minte ca unele erau infundate, altele aveau lemne si atentionari sa nu merg mai departe dar vreo doua aveau gardul din sarma rupt, asa ca am plecat in calatorie. Cred ca am mers vreo 30 de minute, la pas pe una ce parea mai curatica. Aveam o lanterna, pregatita de acasa, cand bateriile desi erau noi, au inceput sa faca figuri m-am intors cu repeziciune la intersectia unde era improvizat respectivul atelier. Aici as vrea sa va spun ceva, nu stiu daca ma credeti, dar cand am ajuns era deja pauza de masa si toti se intrebau ce e cu mine de nu mai ajung la servici. Va marturisesc cu mana pe inima, dupa ceasul meu doar 30 sau 40 de minute am disparut” nu 3 ore!!!”, a precizat in exclusivitate pentru noi A.S..

Alte enigme din urbe

Vestigii dacice (fragmente din cuptoare de ars ceramica) din secolele II i.Hs. suprapuse pe altele mai recente (secolele 16-17 d.Hs.) au fost descoperite acum cativa ani, cu ocazia unor sapaturi la o fundatie, pe strada Bucegi (Nr.1). La fel, o zona bogata in urme arheologice este si actualul parc Crang (zona Castelului de apa), unde cu ocazia ultimelor sapaturi pentru reteaua de apa au fost descoperite ramasite de ceramica medievala si din epoca bronzului. Prin anii 1978-1980, la marginea orasului, langa Grupul Romet, au fost descoperite sub o movila de pamant, 8 morminte neolitice si fragmente  de ceramica. La intersectia dintre strazile Crizantemelor si Pacii, nu demult a fost descoperit un cuptor intreg de ceramica datand, cel mai probabil, din secolul 16. Nici cartierul Simileasca nu a ramas mai prejos in descoperiri, aici au fost gasite vestigii si fragmente arheologice din secolul 4. Pana cand, buzoienii vor constientiza valoarea si vechimea orasului lor, ramane doar curiozitatea unora, interesati si nepasarea altora.

Cea mai recenta descoperire arheologica din oras

O constructie subterana de la inceputul veacului al XIX-lea - De curand, in  urma unei excavari executate cu ocazia unei lucrari de interes public pe strada Cuza Voda, si anume in fata fostei Librarii „Casa Cartii”, a fost semnalata existenta unei constructii subterane, din caramida, o posibila pivnita a unui imobil, precizeaza profesorul Adrian Constantin. Aceasta ar putea fi incadrata altor amplasamente de acest gen de la inceputul veacului al XIX-lea, fiin luata in calcul si probabilitatea existentei unor urme mai vechi din veacul al XVIII-lea, supozitie care ar avea nevoie de o confirmare arheologica. Ruinele pot apartine unei constructii supraterane disparute candva, intr-una din etapele de sistematizare stradala din epoca moderna, sau sa se fi naruit din motive necunoscute. La momentul de fata, nu s-a demarat un sondaj arheologic sistematic, urmand probabil ca in viitor sa fie pornit un asfel de demers. In orice caz, tipul de constructie pare sa pledeze pentru inceputul veacului al XIX-lea si nu pentru veacurile anterioare, respectiv veacurile al XVII-lea si al XVIII-lea.

O scurta  incursiune in trecutul urbanistic al orasului Buzau

In lipsa oricaror alte date despre aceasta constructie subterana, ne propunem sa facem o incursiune in istoria urbanismului buzoian si sa realizam o harta de imagini a vechiului targ medieval, asa cum poate fi ea, partial, reconstituita pe baza surselor documentare si arheologice. Ne propunem un astfel de demers tocmai pentru a contura un cadru general al vechiului peisaj urbanistic al orasului, in care pot fi incadrate o serie de constructii subterane de genul celei semnalate. Nucleul targului medieval Buzau, in etapele timpurii ale dezvoltarii sale, insuma perimetrul cuprins intre Biserica Greci (zisa  „Negustori”), Templul cultului iudaic (Sinagoga), cladirea Bazarului si Piata Dacia. In imediata vecinatate, spre nord, vest si sud, targul era inconjurat de o braniste cunoscuta sub numele de Crangul Targului, unde se afla si un lacas de cult, Biserica Sf. Ingeri, cunoscuta si sub numele de Biserica din Padure, o ctitorie a orasenilor din epoca medievala. O analiza a tramei stradale, asa cum s-a pastrat ea pana la finele veacului al XIX-lea, i-a facut pe expertii in urbanism sa incadreze orasul Buzau in categoria celor de tip fusiform, de genul Pitestilor, Campulungului si Romanului, structura urbana determinata de evolutia asezarii intre doi poli: cel al unei piete permanente, numite „Pazar” (bazar), si cel al unei piete temporare, unde se tinea Oborul (targul, iarmarocul), ambele avand un interes comercial si constituind un factor-motor in dezvoltarea potentiala a structurii urbane din care au  facut parte. Aceste amplasamente erau, fara indoiala, legate prin ulite-strazi, de-a lungul carora se aflau locuintele destinate unor diverse categorii socio-profesionale angrenate in activitatile de comert pe plan local. Bazarul, piata permanenta, se tinea undeva in imediata vecinatate a Bisericii Greci (Negustori), unde se afla, cu siguranta, si cartierul negustoresc cu toate amplasamentele necesare activitatilor de acest gen. In celalalt spatiu comercial, zona Oborului, erau asezati mestesugarii, grupati si ei in mahalale, unde isi desfasurau activitatile curente. Centrul comercial al orasului era traversat de Ulita Targului, devenita ulterior, in veacul al XIX-lea, Strada Cuza Voda. Traseul actualei strazi Cuza Voda a fost configurat mult mai tarziu, in a doua jumatate a veacului al XIX-lea, pentru a asigura relatia actuala Piata Dacia (o fosta zona mlastinoasa, devenita ulterior spatiu administrativ) si Hala de Carne si Peste, ridicata in 1890. Fronturile de cladiri care marginesc Ulita Targului sunt si ele de data tarzie, apartinand celei de-a doua jumatati a veacului al XIX-lea, asa cum o arata stilul arhitectural al cladirilor si tipologia de constructie a feroneriilor de la balcoane. Dupa 1831,  strazile orasului au inceput sa sufere un proces de regularizare in plan urbanistic, fapt care a dus la disparitia multor indicii cu privire la structura urbana specifica perioadei medievale. Vechiul targ medieval era o asezare de tip deschis, mai mult ca sigur lipsita de elemente de fortificare (mentiunea singulara a unei presupuse Cetati a Buzaului si atribuita unui calator strain pe nume Giacomo Luccari nu are niciun fel de confirmare din punct de vedere arheologic si doar anumite voci din istoriografia locala intretin in mod fantezist aceasta teza si o mentin in mod nefondat in cadrul  discursului istoric) si se concentra, cum am vazut in cele expuse mai sus, in preajma Bazarului.

Teza potrivit careia traseul Strazii Cuza Voda ar pastra in totalitate vechiul traseu al Ulitei Targului din secolele al XIV-lea-al XVI-lea si ar fi fost protejata de o incinta fortificata, nu beneficiaza, dupa cum am afirmat, de nicio baza stiintifica. De-a lungul secolelor, urbea a cunoscut reale perioade de insecuritate si de instabilitate, fapt care a intretinut si un standard scazut din punct de vedere al civilizatiei, cat si al dezvoltarii urbanistice, determinandu-i pe calatorii straini ai primei jumatati a veacului al XIX-lea sa califice targul Buzaului drept „un sat adorabil”. Drept urmare, intr-un astfel de climat de provizorat, nu s-a putut cladi ceva durabil si de continuitate. Datele oferite de arheologie ne arata faptul ca toate constructiile monumentale, fie subterane, fie supraterane, care au rezistat si au ajuns sa fie descoperite in epoca contemporana, nu pot fi mai vechi de secolul al XVIII-lea.

In afara vetrei orasului erau dispuse marile proprietati domeniale nobiliare si manastiresti. Spre nord si vest, teritoriul se afla in posesia Episcopiei Buzaului, iar in marginea de sud, „in jos de targ”, era domeniul Manastirii Banu, iar ceva mai la vest, incepea curtea boiereasca a familiei Vergu, care l-a dat pe cunoscutul Capitan de Buzau, Manaila. Tot in afara mosiei orasului se afla si curtea prosperului negustor grec Caloian, cumnat al lui Manaila, ajuns si el la demnitatea de Capitan de Buzau, dupa un 1699. Pe teritoriul curtilor sale, acest Caloian ridica si un lacas de cult, in 1709, cunoscut drept Biserica din Brosteni, loc unde, pe la finele veacului al XVIII-lea, se constituie Mahalaua Brostenilor, locuita de colonistii bulgari, specializati in practica  gradinaritului.

In imediata apropiere a locului in care au fost semnalate  ruinele subterane  la care face referire articolul de fata, si anume dincolo de platoul Pietei Dacia, s-a aflat, in veacul al XVIII-lea, domeniul feudal al boierului Hagi Constantin, cunoscut si el pentru inalta functie dregatoreasca detinuta, aceea de Capitan de Buzau, intre 1717 si 1728, asemeni lui Manaila si Caloian, boierii locali invocati in randurile de mai sus. Curtile lui Constantin Capitanul erau plasate, potrivit lui Basil Iorgulescu, cam la 100 de metri la est de Biserica Sfintii Ingeri a orasenilor, plasata la acea vreme in vecinatatea Crangului Targului, ulterior defrisat in folosul extinderii orasului. In cuprinsul curtii sale, jupanul Hagi Constantin a ridicat si un lacas de cult domenial, o biserica astazi disparuta, situata la acea vreme in imediata apropiere a Pietei Dacia. O hotarnicie din 1765, intocmita de Episcopia Buzaului, ne reconstituie peste timp vecinatatile acestei curti boieresti a lui Hagi Constantin, indicandu-ne cateva amplasamente cu rol comercial existente in realitatile de locuire ale acelei epoci. Se mentioneaza astfel existenta unor pravalii  negustoresti, a unei carciumi si a unei brutarii care apartinea Vistiernicului Vergu, cat si a unei brutarii a unuia numit Carpuz, amplasamente care comunicau prin diverse ulite si ulicioare. Dupa ce acest Hagi Constantin paraseste orasul pentru a prelua o noua dregatorie, capitania Orasului Slatina, se confrunta o vreme cu litigii de proprietate intre el si oraseni, dupa care se decide sa doneze curtea si biserica ctitorita Episcopiei Buzaului. Perimetrul acestui domeniu, unde se afla si biserica, este, la ora actuala, aproape imposibil de investigat, deoarece, in anii ’50 ai secolului al XX-lea, va fi ridicat frontul de blocuri de pe latura de vest a platoului Pietei Dacia.  A vizualiza harta imagistica a acestui spatiu, cel putin pentru veacul al XVIII-lea, ramane pe mai departe un exercitiu de imaginatie si, in afara existentei unor date concrete de ordin arheologic, riscam sa ne hazardam pe terenul unei literaturi romantioase,  poate captivante, insa mult distantata de realitate.

In loc de incheiere

Cel mai probabil,  un sondaj arheologic sistematic va fi de natura sa  ne ofere mai multe date despre aceasta constructie subterana, dand la iveala poate si un material arheologic in masura sa permita o incadrare cronologica si istorica a acestui amplasament. Deocamdata aceasta descoperire intamplatoare, ocazionata de realizarea unei lucrari de interes public, ramane in stadiul de semnalare si nu stim daca in viitorul apropiat se vor face demersurile  necesare pentru o investigatie amanuntita in scopul scoaterii la lumina a intregii constructii subterane a carei dimensiune ne este la momentul de fata necunoscuta. Desele distrugeri survenite in cursul veacului al XVIII-lea si inceputului veacului urmator in urma unor invazii sau campanii militare, a cutremurelor de pamant venite dinspre zona Vrancei, cat si a lucrarilor de regularizare stradala care au facilitat aparitia orasului modern, toate au determinat constituirea unei noi fizionomii urbane, eliminand multe din urmele a ceea ce numim orasul medieval cu expresia sa specifica. Chiar apeland la materialul descriptiv datorat unor  relatari de calatorie din epoca medievala, imaginea targului medieval ramane una lacunara, iar arheologia reuseste doar cu titlu partial sa mai elimine unele dintre multele necunoscute. Din nefericire, pasii facuti pe teren arheologic sunt extrem de marunti si se lovesc, nu de putine ori, de o serie de impedimente  de ordin extern, in masura sa obstructioneze cele mai bune intentii de ordin stiintific si cultural. Noi avem o traditie autentica a sfidarii patrimoniului istoric si cand spun acest lucru, pot face referire la un episod consumat in trecutul apropiat, nu mai departe de anii’ 90. Este vorba despre momentul 1990-1991, cand, cu ocazia ridicarii fostei Banci Agricole, a fost descoperit si apoi distrus cu buna stiinta un tunel de acces inspre si dinspre orasul vechi, o costructie cu bolta semicilindrica orizontala, care avea amenajat pe centru si un canal de caramida care asigura alimentarea cu apa a zonei vechi a orasului. Ceea ce s-a intamplat atunci a fost un autentic masacru la adresa unui obiectiv de patrimoniu istoric al orasului Buzau. In zadar au existat la acea vreme cateva voci in pustiu care au cerut pastrarea si conservarea in situ a acestui obiectiv, care la momentul de fata ar fi constituit un punct de atractie turistica si un document istoric si cultural despre  istoria orasului. Noii tovarasi aveau alte orizonturi si alte preocupari. Ei acum se capitalizau si lasau in urma icoana mumei marxiste care-i zamislise si isi puneau bazele viitoarelor imperii financiare, fara a se incurca in goana lor furibunda de cioturile trecutului care mai rasereau din maruntaiele pamantului, parca sa le sfideze noua lor ordine contructiva  intemeiata pe practica distrugerii. De aceea nu ar trebui sa ne mire daca astfel de  practici ale trecutului se vor tot reedita in diferite situatii date. Solutia? Turnam un mic pat de nisip, trantim la repezeala  doua-trei dale si... Gata. Gata. Ingropam la loc caramizile trecutului. Nu putem strica fasonul, tocmai in buricul targului! Doar asa vom fi multumiti si vom exulta in fata prezentului luminos al Noii Epoci de Aur. 

Iulian Gavriluta

Adrian Constanin

EPISOADE IN FIECARE LUNA!

„Buzăul misterelor”se vrea o rubrica destinată celor nărăviţi în descoperirea misterelor care ne înconjoară

Descoperirile din ultimul timp, mai cunoscute sau nu, nu sunt aduse la cunoştinţa marelui public, decât sporadic şi parţial. Această rubrica  („Buzăul misterelor”) are rolul să prezinte Buzăul aşa cum a fost, este şi va fi descoperit  de cei interesaţi în acest sens. Fie că este vorba de catacombele de sub oraş ce uneau principalele instituţii ale tîrgului Musaios, fie că este vorba despre populaţia ce a trăit pe aceste vremuri dinainte de creştinism, sau chiar în perioada primelor veacuri, obiectivul articolelor este unul de real, de interes al publicului larg. Arealul în care trăim a fost studiat din punct de vedere istoric, turistic, agro-turistic şi altele asemenea, totuşi o abordare mai „altfel” (adică din punct de vedere al misterelor neelucidate) nu a fost făcută niciodată abordată, mai ales în cadrul unei rubrici permanente, lunare, in cadrul unui trust de presa serios.

ATENTIONARE! Toate ideile, datele şi forma ARTICOLULUI sunt proprietatea realizatorului şi a NEWS BUZAU si nu pot fi reproduse fără acordul expres al acestora.