De ce nu sunt de acord cu "experimentul" educatiei finlandeze? Turismul educational incercat pe elevii buzoieni deveniti cobaii afacerilor lui Toma! Falimentul educatiei finlandeze prezentat chiar de ei!

Declinul invatamantului Finlandez NU experimentelor si turismului educationalNu tot ce zboara se mananca” – proverb romanesc aplicabil si in cazul “experimentelor educationale venite de peste granite. “O tara CA afara” se face in generatii, perfectionand ceea ce ai si luand numai ce e bun de la altii! Sa va povestesc ceva: eram prin anii ’90, cand auzisem ca in Buzau “au aterizat” cativa profesori din Germania si ca tin o conferinta cu directorii si profesorii, la fosta Casa a Sindicatelor din Buzau. Impreuna cu un prieten, studios in toate cele, ne-am deplasat la locatia cu pricina si am picat chiar in mijlocul ropotelor de aplauze entuziaste ale multimii de cadre didactice care le sorbeau strainilor cuvintele traduse aproximativ de o doamna aflata pe scena. Nicio intrebare din partea celor prezenti, pur si simplu ascultau extaziati cum unii din alta tara le prezinta un nou proiect educational – “Waldorf”, ce promitea “cate in luna si in stele” pentru elevii buzoienilor.

 

La final, am adresat cateva intrebari respectivilor domni despre intemeietorul scolii Waldorf – teozoful Rudolf Steiner si viziunea lui asupra educatiei. Toata sala si-a sucit gatul spre “tupeistul” care tulbura linistea din “Valhalla” de la Buzau. Evident colegul meu stia germana si a observat rapid ca duduia nu-i traducea tot reprezentantului Waldorf in Europa si a intervenit prompt. Ce a iesit….? Va puteti imagina. Nu eram de acord si nu sunt nici acum cu depersonalizarea prin educatie si individualizarea rece, tipic germana a copiilor din scoli, chiar daca aparent acestia “invatau mai multe si mai altfel”. Sunt multe de spus legat de aceste aspecte de “devenire” a elevilor in robotei bine antrenati si sunt iarasi multe puncte controversate de dezbatut, dar poate o sa o facem altadata mai pe larg. Si ca sa termin relatarea…sala a inceput sa vocifereze si mai multi se auzeau cerandu-mi sa ma retrag si sa nu-i supar pe oaspeti. Cert este ca atunci, ca si acum, marea majoritate a cadrelor didactice fac parte dintr-o masa amorfa, sunt obediente daca nu scarbite si lase si nu mai indraznesc sa isi sustina clar si limpede punctul de vedere, chiar daca in particular mai vocifereaza "pe ici pe colo". Am vazut esecul Waldorf si Step by Step si in strainatate dar si in Romania. Eu insumi in AMERICA am avut copilul dat la o astfel de scoala – invatamant public. Ca tot a venit vorba... ce m-a impresionat acolo a fost faptul ca profesorii laudau invatamantul romanesc..de exemplu: inca de la nivelul clasei I, ai nostrii copii erau net superiori elevilor straini (poate pentru inceput mai putin excelau la cunoasterea limbii engleze) si asta pentru ca ei (strainii) pana pe la clasa a III-a sau chiar a IV-a nu faceau decat sa taie hartii si cartoane, sa coloreaza si sa lipesca (deprinderi si actiuni tipice pentru grupa mica si mijlocie din cadrul invatamantul prescolar romanesc)! A, da, mai fac ceva: relaxare de tip yoga cu autohipnoza…mda! Am un exemplu si din Europa – Anglia: o fosta eleva (ruda cu mine) de la Scoala nr 11 din Buzau a dat lectii de ENGLEZA, profesorilor din…ANGLIA! Spuneau aceia ca limba engleza invatata in Romania este “culta” si ca in Marea Britanie se vorbeste asa doar de Regina si lorzi! In fine, vreau sa va mai zic doar atat: INDIFERENT CAT PREZENTAM NOI AICI FALIMENTUL UNOR METODE OCCIDENTALE DE EDUCATIE SI CAT DEZBATEM MODUL DE IMPLEMENTARE A ACESTORA, acest nou experiment “FINLANDEZ”, de data asta, se va aplica ORICUM pentru moment si asta pentru ca, repet: suntem lasi si slabi (unii!!) sau pentru ca li se promit celor resonsabili: excursii, schimburi de experienta, credite, avansari, bani, comisioane si altele…dar tot cert este ca : EXPERIMENTUL FINLANDEZ, TURISMUL ASTA EDUCATIONAL va fi marginalizat repede si se va stinge aura lui odata cu iesirea din scena a lui Toma si acolitilor, care dezinformeaza si manipuleaza masele! Ce este la fel de sigur? Pai…parerea specialistilor, a legii si de ce nu a celor din tara de la ei…si nu a unor stiri de pe un site “a la Tereaca” ci de pe portaluri media serioase si profesioniste! Aceste medii din Finlanda anunta inca de acum cativa ani "ESECUL EDUCATIEI FINLANDEZE in toate aspectele…de la examenele PISA, la dificultatea de a citi si scrie" a celor care au urmat aceste experimente! Ce fac parintii de la noi? Ce fac profesorii, platiti din banii publici? E alta treaba….vom vedea! Pana una alta sa-i dam drumul la articol si sper sa-l cititi in integralitate si sa accesati linkurile cu pricina din final! Spor!

PREAMBUL

De ce nu sunt de acord cu “Turismul educational” si cu paradigmele noii educatii (o paralela necesara)!

“Schimbarea paradigmei-adică Holismul”.

Noi ne propunem să prezentăm pe scurt pericolele la care se expun oamenii lăsându-şi copiii să parcurgă aceste forme de învăţământ şi să tragem un semnal de alarmă; ar fi prea frumos ca să credem că putem schimba acest curs al istoriei, de aceea rugăm pe eventualii colaboratori, opozanţi să ia legatura cu noi pentru mai multe detalii şi clarificări! Pentru început, la rugămintea multor cititori, facem o descriere în paralel a Vechii Paradigme educaţionale, cu Noua Paradigmă, uzând de descrierea exactă a specialistului Bruno Wurtz, în cartea sa: “New Age”:

Principiile Vechii Paradigme (P.V.P.): - Accentul cade pe conţinut, pe însuşirea de informatii “corecte”, odată pentru totdeauna, definitiv;

Principiile Noii Paradigme (P.N.P.): - Accentul cade pe învăţarea învăţării permanente, pe totalitatea conexiunii sensurilor, pe receptivitatea faţă de conceptele noi, pe modul accesului la informaţii definitive;

P.V.P. - A învaţa este un rezultat, o sosire o destinaţie;

P.N.P. - A învăţa este o evoluţie, o cale fără sosire, a învăţa este un proces;

P.V.P. - Structura ierarhică şi autoritară, conformismul e recompensat, rebeliunea gândirii diferite e descurajată, imparţialitatea este dezavuată;

P.N.P. - Principiul egalitarist, antierarhic, antiautoritar, toleranţă faţă de imparţiali şi faţă de cei ce gândesc altfel. elevii şi dascălii se preţuiesc reciproc ca oameni, nu ca roluri. Promovarea autonomiei.

P.V.P. - Structură relativ rigidă, programă analitică obligatorie;

P.N.P.- Structură relativ flexibilă, predomină opinia că există multe căi şi mijloace în predarea unei teme date;

P.V.P. - Proces prescris. Cunoştinţele se însuşesc într-un ritm obligatoriu pentru toţi. Accentul cade pe vârsta potrivită pentru diferitele activităţi. Separarea vârstelor;

P.N.P. - Flexibilitate şi integrarea vârstelor. Elevul nu e legat în mod automat prin vârsta de anumite teme. Ritmurile înaintării în materie pot fi diferite;

P.V.P. - Prioritate randamentului, a performanţelor, a reuşitei;

P.N.P. - Prioritatea sinelui, a valorii propriu a individului-care generează performanţele;

P.V.P. - Accentul cade pe lumea exterioră. Experienţa lăuntrică e considerată ca neavenită;

P.N.P. - Existenţa launtrică trebuie considerată ca liant şi coeziune în învăţare. Se promovează activarea imaginaţiei, povestirea de istorii, scrierea de jurnale ale visurilor, cercetarea sentimentelor, etc;

P.V.P. - Instituţiile şi ideile care se abat de la convingerile generale sunt dezabrobate;

P.N.P. - Instituţiile şi ideile care se abat de la convingerile comune sunt promovate, ca parte a procesului creativ;

P.V.P. - Accentul cade pe gândirea analitică, liniară, a emisferei stângi;

P.N.P. - Se fac eforturi pentru a constituii si instituii o educaţie care să solicite întregul creier. Raţionalitatea emisferei stângi e complementată prin strategii holistice, neliniare si intuitive. Se urmareşte insistent confluenţa şi contopirea ambelor procese;

P.V.P. - Utilizarea etichetării în aprecierea elevilor, în caracterizarea lor şi a performanţelor obţinute, o practică ce duce la stigmatizarea şi la fenomenul “autoîmplinirii profeţiei”. Educabilul se plafonează la limita exprimată de eticheta care i s-a aplicat;

P.N.P. - Limitarea etichetării la un rol auxiliar, descriptiv si subordonat. În nici un caz, ea nu trebuie sa devină valoare fixă, ce stigmatizează prin aplicarea pe biografia educabilului.

P.V.P. - Preocuparea faţă de norme. Încrederea acordată prioritar cunoştinţelor livreşti, teoretice, abstracte;

P.N.P. - Preocuparea faţă de performanţele individului în conceptele potenţialului propriu. Predomină interesul pentru punerea la încercare a limitelor exterioare şi pentru depăşirea limitelor percepute, indentificate. Completarea cunoaşterii teoretice prin experiment şi experienţă. Învăţarea are loc atât în sala de clasă cât şi în afara ei. Se practică diferite incursiuni în cercetare, ucenicia meşteşugărească, demonstraţii practice şi întâlniri cu experţii;

P.V.P. - Sălile de clasă se proiectează potrivit cu scopul şi destinaţia lor specială. Condiţionare birocratică. Rezistenţă faţă de propunerile colectivitaţii.

P.N.P. - Preocuparea pentru ambianţa învăţării se extinde asupra condiţiilor de iluminare, de cromatică a interioarelor, de aerisire, de comoditate fizică, asupra nevoii de alternanţă dintre claustrare şi interacţiune dintre activităţile liniştite şi exuberante. Propunerile colectivităţii găsesc sprijin. Există chiar şi un control obştesc;

P.V.P. - Educaţia e considerată necesitate socială pentru o anumită perioadă, în vederea formării unui minim de aptitudini şi în vederea interpretării unui anumit rol. Se învaţă pentru prezent, nu pentru viitor. Reciclarea e consecutivă progresului;

P.N.P. - Educaţia e privită ca evoluţie de-a lungul întregii vieţi. Ea are o legătura doar tangentială cu şcoala. Se învaţă mereu pentru viitor, progresiv, derulându-se mult mai repede decât viteza succesiunii generaţiilor. Reciclarea anticipează progresul.

P.V.P. - Încerderea crescândă în mijloacele tehnice (dotare audio-video, computere, tehnică de prelucrare a textelor, profesor robot, etc.). Dezumanizarea învăţământului. Numai dascălul emite cunoştinţe, sens unic al fluxului instructiv-educativ;

P.N.P. - Utilizarea strict instrumentală a unor mijloace tehnice adecvate. Dascăl uman, relaţiile dascăl-elev de neînlocuit. Dascalul învaţă şi el de la elevi. Reciprocitatea învăţării.”

Atragem dintr-un început atenţia asupra a doua aspecte lămuritoare: 1) Ambele modele educaţionale (atât P.V.P. cât şi P.N.P.), conţin în ele însele şi lucruri bune, dar, nu uitaţi, ele nu trebuie inghitite pe nemestecate ci adaptate specificului national si personal al genotipurilor din diferite zone…la noi stim cum, dar oare avem vointa si putinta sa schimbam in bine ceva? 2) Aceste studii se adresează cunoscătorilor familiarizaţi atât cu limbajul New Age-ului, cât şi cu cel al pedagogiei educaţionale actuale.

Dacă primul model pare rigid şi dogmatic (aşa cum a vrut să şi pară!), fiind atribuit învăţământului de tip tradiţional-conservator, cel de-al doilea pare mult mai flexibil, deschis, încurajând autoînvăţarea, autoevaluarea, autonomia de orice tip. Dar ce-i rău în asta, vă veţi întreba? Copii vor fi mai pregătiţi pentru viaţă, mai practici. Să ne înţelegem de la bun început: una este libertatea ca dar a lui Dumnezeu şi exersat in cetate si alta este ecoul lozincilor revoluţiei franceze (libertate, egalitate, fraternitate), adică autonomia uzurpatoare, declanşatoare de conflicte emoţionale distructive. Aceste modele “noi” îşi au începutul concret în cartea: “The Aquarian Conspiracy”, a binecunoscutei Marilyn Ferguson, dar şi în cărţile teosofului şi antropozofului Rudolf Steiner-fondatorul modelului educaţional-WALDORF.

Ce e HOLISMUL?

A sosit momentul să explicăm ce înseamnă-HOLISM. Dacă până acum s-a mers pe o idee liniară în observarea şi studierea tuturor aspectelor vieţii (adică pe doua dimensiuni, cum ar fi: lungime-lăţime, cantitate-calitate, etc.) acum se vrea ca HOLISMUL (HOLOS-o imagine în trei dimensiuni: lungime, latime, adâncime-profunzime) să fie o totalitate a fenomenelor din care nu ne mai putem retrage, deoarece vom provoca o catastrofă. Acest HOLISM (fundamentul NOII EDUCAŢII MONDIALE) pare un panteism liric, tandru, în aparenţă o dragoste neţărmuită pentru toate vieţuitoarele (şi nevieţuitoarele), oferă o faţă blandă, surâzâtoare, ademenitoare prin noul ce-l aduce. Cu aceasta faţă surâzâtoare şi aparent paşnică se acaparează multe suflete miloase, doritoare de mai bine şi cărora încet, încet le sunt spălate creierele fie prin abaterea de la problemele fundamentale ale vieţii, fie prin împrăştiere sau prin diferite tehnici speciale. Iată cum un întâintemergator new-age-ist (Herman Schultze-Berndt-apud Ruppert) defineşte pe scurt New-Age spirituality:

“1) Depersonalizarea lui Dumnezeu;

2) Divinizarea panteistă a omului;

3) Derealizarea lumii, realitatea obiectivă fiind declarată iluzie şi loc vremelnic de joacă a spiritului pur (mai târziu se alunecă inevitabil în reîncarnare).

4) Propovăduirea “mântuirii”, de fapt a automântuirii prin diferite tehnici şi ritualuri de dobândire a stării de iluminare (de la simple tehnici de relaxare până la “complicatele” meditaţii transcedentale de sorginte yoghină.

5) Identificarea răului cu starea de ne-iluminare spiritulală(”de ce să existe existe o personificare a răului-satana, când nu există Dumnezeu-persoană?”- Zic ei.); Şi cum se fac toate acestea? Treptat printr-o “aură” semi-stiinţifică şi semi-raţională. Iată, concret cum se desfăşoară aceasta, prin tehnici şi metode ca: “bio-feed-back, antrenamentul autogen, strategii de “dezvoltare a conştiinţei”, grupuri de autoîntrajutorare, hipnoză şi autohipnoză, meditaţia de orice fel...Trecând peste faptul că multi părinţi îşi “abandonează” copiii în braţele acestor veritabile tehnici de manipulare şi spălare a creierelor, unii făcând-o din lipsă de cunoaştere a implicaţiilor pe termen lung a “noii educaţii”, iar alţii din mirajul cu care este înconjurat această “nouă paradigmă”, cu promisiunile de a-şi vedea copiii în afara ţării, în lumea aşa-zis “civilizată”; se vede că avem de-a face cu o gravă violare a intimitîţilor sufleteşti şi mentale ale copiilor, uzându-se de noţiuni pompoase, de promisiuni luminate, când de fapt este vorba despre o faţă gri a demonului. Toate duc spre un singur ţel: SUBJUGAREA UMANĂ TOTALĂ, DE BUNĂ-VOIE ŞI FOLOSIREA ACESTOR “ROBOŢEI” PE POST DE SOLDAŢI AI VIITOAREI NOI ORDINI MONDIALE.

I.G.

"Într-o lume a cărei origine şi esenţă e unitatea şi dragostea harică, nici o separare, nici o patimă ruinătoare nu poate fi totală sau definitivă. Nici un “adânc al satanei” (Apoc2,24)nu poate desfinţa “fiinţa”. Căci fiinţa e anterioară oricărei negaţii şi unitatea e anterioară oricărei dedublări.” Pr Staniloaie

SURSA: “Caiete teologice” (1995) – Pr. Iulian Gavriluta (http://gavrilutaiulian.blogspot.com )

 

Basme finlandeze - Care este adevarul despre invatamantul nordicilor

Sistemul educational din Finlanda a reprezentat un punct de referinta pentru toti pedagogii de nivel international, in ultimul deceniu si jumatate.

Modelul finlandez, cu invatamantul obligatoriu de la 7 ani, vacante cat mai lungi si verificari sporadice ale cunostintelor acumulate, a fost dat exemplu pentru modul relaxat de derulare a procesului educational.

Acum, un nou studiu elaborat de Gabriel Heller Sahlgren, de la Centrul britanic pentru Reforma in Educatie, dezvaluie faptul ca standardele educationale finlandeze au intrat in declin, arata postul britanic BBC.

Premise gresite

Autorul studiului considera ca toti analistii au plecat de la prezumtia gresita ca succesul invatamantului finlandez isi are originea intr-o cultura liberala, fara centre elitiste si cu o programa relaxata, care ofera o autonomie crescuta dascalilor.

Intr-un raport publicat de Centrul pentru Studii Politice, Sahlgren argumenteaza ca rezultatele excelente obtinute in 2000 in cadrul testelor PISA de catre elevi sunt doar efectul unui sistem educational traditional, care a stat la baza procesului de constituire a natiunii.

Din punctul sau de vedere, adevarul a fost mascat de expertii in Educatie, acestia folosind exemplul Finlandei, ca una dintre cele mai performante tari europene in educatie, pentru a contracara modelele asiatice de succes din SingaporeShanghai si Hong Kong.

In timp ce scolile din marile centre educationale ale sud-estului Asiei mizau pe o programa incarcata si ore suplimentare, Finlanda parea sa se situeze la extrema, punand accentul pe creativitate si o abordare originala a programei.

Absolvent al London School of Economics, Sahlgren afirma ca niciun amanunt nu sustine aceasta teorie.

"A fost o abordare simplista, care a privit ad-hoc sistemul educational din Finlanda, fara a se raporta la istoria sa".

Pentru Sahlgren aproape ca nu exista nicio diferenta majora intre exemplul dat de centrele educationale din Asia si istoria Finlandei.

Prin comparatie cu vecinii sai scandinavi, Finlanda a inregistrat o intarziere in dezvoltarea sistemului de invatamant, prima jumatate a secolului trecut fiind marcata de un nivel scazut al educatiei.

La fel ca si in cazul zonelor din Asia, performanta stiintifica a fost rezultatul unei politici de subventionare masiva a invatamantului de stat, lucru care a permis Finlandei sa depaseasca state europene cu o traditie veche in domeniu.

Un adevar ascuns

Pentru autorul studiului este de neinteles de ce nici in prezent nu se accepta ideea ca, pana in urma cu doar cateva decenii, sistemul educational din tara, responsabil de formarea actualei generatii de profesori, era unul centralizat si foarte bine structurat.

O vizita efectuata de o delegatie din Marea Britanie in scolile finlandeze in anul 1996 este reprezentativa pentru punctul sau de vedere.

"Am mers din scoala in scoala si lectiile erau trase la indigo. Puteai sa inlocuiesti profesorul si elevii nu ar fi remarcat", povestesc cercetatorii Universitatii East Anglia, rememorand deplasarea.

Nu in ultimul rand, prejudecatile si proasta perceptie asupra succesului obtinut de elevii finlandezi in cadrul testelor Pisa a creat un adevarat mit despre succesul sistemului de invatamant din tara nordica.

Tim Oates, director de cercetare in cadrul sistemului de evaluare Cambridge, este autorul unui studiu intitulat "Basme finlandeze", in care distruge rand pe rand miturile legate de invatamantul din scolile Finlandei.

Turism educational

Succesul inregistrat de pedagogii finlandezi a generat si un adevarat turism educational in nordul Europei, fara ca cineva sa verfice daca sistemul este intr-adevar imbunatatit.

"Au coborat din avion in 2000 si s-au interesat de rezultatele obtinute atunci, fara sa ia in calcul perioada anilor '70-'80 cand standardele educationale erau in crestere", considera Oates.

Acesta crede ca exista si o anumita prejudecata a interlocutorilor care ii face pe acestia sa remarce la invatamantul din tara nordica doar ceea ce vor ei sa evidentieze.

Pretentia ca in Finlanda nu se urmeaza o programa clar stabilita si nu se organizeaza sesiuni de testari nationale este o imagine incompleta, sustine Oates.

Diferenta fata de sistemul britanic sta mai degraba in nedivulgarea acestor informatii rezultate in urma verificarilor pe plan national.

Spre exemplu, in Finlanda, rezultatele obtinute de elevi in timpul testarilor nationale nu sunt afisate, asa cum se intampla in alte tari.

Dar, accederea in cadrul unor forme de invatamant de performanta este determinata de rezultatele testelor.

Iar pentru Oates, oricine insista sa declare invatamantul din Finlanda drept un sistem cu autonomie semnificativa este lovit de "miopie incurabila".

O noua reforma

In plus, Finlanda ar putea recurge din nou la o reforma a invatamantului, iar Sahlgren vede in aceasta miscare inca un declin al sistemului educational.

Aceasta si pentru ca echipele de olimpici la matematica trimise in competitia testelor Pisa nu au mai reusit sa repete performantele din 2003 si 2006, cand au ocupat locul secund.

De fapt, la matematica, Finlanda nu se mai regaseste nici macar in Top 10 in aceasta competitie.

Pe de alta parte, ideea ca invatamantul finlandez ar intra in declin este contestata chiar de catre creatorul sistemului de testare Pisa, Andreas Schleicher, director pentru Educatie in cadrul Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica.

"In 1960, Finlanda era la un nivel cel mult mediocru, iar aceasta a fost perioada in care se baza pe un sistem educational traditional.

Reforma in invatamantul finlandez a inceput in anii '70-'80, iar de atunci rezultatele au fost in crestere. Declinul recent nu este la un nivel alarmant", afirma Schleicher.

Pentru Tim Oates, problema etalonului finlandez o reprezinta mai degraba proasta raportare a analistilor la sistemul de invatamant pus in discutie.

"Cred ca multi oameni au fost inselati de povestile spuse de cei care au cautat sa analizeze educatia din Finlanda prin propria lor pereche de ochelari strambi", sustine membrul comitetului Cambridge.

Basme finlandeze - Care este adevarul despre invatamantul nordicilor.

SURSA: https://business24.ro/educatie/stiri-educatie/basme-finlandeze-care-este-adevarul-despre-invatamantul-nordicilor-1556595

 

Mircea Miclea, despre sistemul finlandez de educație: mit sau model pentru România?

Sistemul finlandez de educație

“Butonul roșu trebuie activat dacă visăm o preluare simplistă, mecanică, nereflexivă” a practicilor din sistemul finlandez de învățământ. “Încă suntem în faza în care avem de învățat de la alții. Nu putem arunca cu piatra în ei. Putem arunca cu piatra în noi, dacă preluăm mecanic”, a declarat pentru Edupedu.ro fostul ministru al Educației Mircea Miclea. Psihologul a explicat marile diferențe dintre educația din Finlanda și cea din România, care fac ca sistemul românesc de învățământ să rămână încă departe de rezultate pentru majoritatea copiilor.

Pentru a vedea ce are Finlanda valoros în educație, dar și care sunt capcanele preluării ad litteram a unui astfel de model în sistemul românesc, Edupedu.ro l-a contactat pe fostul ministru Mircea Miclea. Rezultatele testelor PISA 2015 arată în felul următor: Finlanda este pe locul 5 din 70 de țări și economii studiate, în timp ce România este pe locul 48.

Mircea Miclea, pentru Edupedu.ro, despre modelul finlandez de învățământ:

“Finlanda are o formare a profesorului la nivel de masterat, nu la nivel de licență cum e la noi, acum.

În ‘viziunea’ doamnei Andronescu, din nou se introduce masteratul didactic, care este însă deja în lege. Deci reciclează din nou, sub forma unui principiu general, o soluție care este un paragraf de lege în care se descrie totul exact și care este în vigoare. După cum spuneam, viitorul putea începe acum 8 ani.

Sunt 3 lucruri în plus, la sistemul finlandez, față de sistemul de educație din România:

1. este o formare foarte riguroasă a cadrului didactic la nivel de masterat didactic.

2. este un prestigiu social foarte ridicat al profesiei de dascăl: sunt 3-4 pe un loc la masteratele didactice, care sunt socotite ca fiind o formare de mare prestigiu social; asta e societatea finlandeză.

3. salarizarea profesorilor la intrare este extrem de bună. Or, la noi, salarizarea profesorilor la intrare este extrem de redusă. La noi, au salarii foarte mari profesorii la final de carieră și foarte reduse la intrarea în carieră și atunci nu încurajezi intrarea.

Salariul minim brut în Finlanda, deci salariul de intrare practic, reprezintă 92,1% din PIB-ul per capita. La maxim reprezintă 119,8% din PIB.

Sistemul finlandez de educație: Despre salarii

În România, salariul minim reprezintă 47% din PIB, iar la ieșire reprezintă 125% din PIB. Asta îți arată foarte clar: noi încurajăm să vină oamenii să facă meseria de profesor sau nu? Uite, finlandezii încurajează. De ce? Pentru că de la început salariul lor este 92,1% din PIB-ul per capita și crește, pe măsură ce trec anii, dar crește la 119,8%.

La noi, la intrare salariul e 47%, deci toată lumea fuge. De ce: e fraier să vină să aibă un salariu care reprezintă 47% din PIB-ul per capita? Deci ei stimulează intrarea în sistem, noi nu stimulăm deloc intrarea în sistem și stimulăm mai degrabă rămânerea în sistem, până nu mai poți. Diferența e enormă între salariul de intrare și final.

Există soluții care se construiesc pornind de la bunele practici internaționale.

Noi avem o calitate slabă a majorității profesorilor. Păi dacă nici nu îi dai un curriculum structurat, ca să poată să urmarească exact care e lecția 1, care e lecția 2, și îi dai numai obiective de învățare, cum se dă în Finlanda… Acolo nu se spune curriculum, ci se spune: iată ce trebuie să știe la finalul anilor elevii. Ce lecție faci? Ce lecție vrei tu. Pe când la noi, dacă faci chestia asta, cu personal slab pregătit, cu un curriculum vag produci efecte dezastruoase. Un curriculum generic ca cel finalndez poate produce efecte extraordinare, cu condiția unui personal didactic extrem de bine pregătit. Simpla importare a curriculumului finlandez, cu cadre didactice formate românesc, este dezastruoasă.

Modelul finlandez prezintă un pericol dacă îl preluăm mecanic. Altfel, unele practici de acolo pot fi preluate și adaptate. Butonul roșu trebuie activat dacă visăm o preluare simplistă, mecanică, nereflexivă. Dacă însă facem o preluare reflexivă, adaptativă, atunci e binevenită. Încă suntem în faza în care avem de învățat de la alții. Nu putem arunca cu piatra în ei. Putem arunca cu piatra în noi, dacă preluăm mecanic.

Sistemul finlandez de educație: Ce merită menținut din sistemul românesc de învățământ?

Sunt multe lucruri care merită menținute, din sistemul românesc de învățământ. Așa cum este acum sistemul, cu clasa pregătitoare și evaluarea după fiecare ciclu curricular la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a și a IX-a – ar fi trebuit să fie, este unul foarte bine-venit, pentru că este exact evaluarea formativa pe care tu o poți utiliza pentru a corecta din timp deficiențele de învățare ale elevilor.

Ce se întâmplă este că, deși a rămas în lege, din păcate evaluarea nu se utilizează. Se fac evaluările, dar rezultatele la aceste evaluări din clasele a II-a, a IV-a, a VI-a nu sunt utilizate pentru remedierea deficiențelor, ci sunt ascunse. E o complicitate aici a Ministerului, care nu vrea să facă publice aceste date, dar și a cadrelor didactice, care nu vor să se responsabilizeze pentru deficiențele pe care le creează prin faptul că predau prost.

Și atunci spun că aceste evaluări nu au nicio valoare și, practic, ascund rezultatele acestor evaluări. Sunt prezentate și la nivel de minister atât de vag, că nimeni nu știe ce să facă cu ele. Iar profesorii, la nivel de clasă, le spun părinților: domne’, nu le luați în calcul, că nu au nicio valoare. Și nici măcar ei nu le iau în calcul, deși este o informație extrem de utilă, pe care ar putea-o folosi ca să intervină remedial din timp. Ăsta e un lucru care merită să rămână”.

SURSA: https://www.edupedu.ro/mircea-miclea-despre-sistemul-finlandez-de-educatie-mit-sau-model-pentru-romania/

 

CITITI SIFinland’s education system is failing. Should we look to Asia?

https://bigthink.com/politics-current-affairs/finland-education-system-criticisms?rebelltitem=5#rebelltitem5

The cause of Finland’s educational decline

https://gregashman.wordpress.com/2020/02/12/the-cause-of-finlands-educational-decline/

Time out: What happened to Finland's education miracle?

This week our APN podcast asks if Finland still has the best schools in the world in light of the latest Pisa results.

https://yle.fi/uutiset/osasto/news/time_out_what_happened_to_finlands_education_miracle/11160051