New News Buzau header

LIVE - TV NEWS BUZAU - EMISIUNILE CARE CONTEAZA !

Cati colaboratori cu Securitatea, persoane de “sprijin” si agenti de contraspionaj avea Muzeul Judetean Buzau in anii ’80? O radiografie asupra prezenţei securităţii în muzeele de istorie din România anilor '80 ai secolului trecut

Colaboratori Securitate MJB“…Anii ʹ80 ai secolului trecut, au reprezentat apogeul prezenței Securității în societatea românească, iar muzeele de istorie nu au fost exceptate de la supravegherea activității lor. Cu un rol bine determinat, acela de a contribui la educarea patriotică a maselor, în principal prin organizarea expozițiilor, conform rațiunilor ideologice ale momentului, muzeele de istorie aveau active rețele informative, alcătuite în principal din arheologi și muzeografi. Responsabilitatea supravegherii acestor rețelele revenea „Serviciului I”, din cadrul Inspectoratelor Județene de Securitate, iar obiectivele specifice activității în anii ʹ80, stabilite de Direcția I – București, ne sunt cunoscute din „planurile de măsuri, a orientărilor”1,în situațiile „informativ‐operative, din domeniul muzee

– patrimoniu”, „în problema ʺArta‐culturaʺ”3, transmise Inspectoratelor Județene .

Acestea aveau în vedere:

„‐ cunoașterea și prevenirea ca persoane din unitățile muzeale să fie angajate în activități dușmănoase orînduirii noastre;

‐ prevenirea ca unitățile muzeale și materialeleexistenteîn acestea să fiefolositeîn scopuri ostile statului nostru;

‐ prevenirea sustragerii, degradării, distrugerii unor valori arheologice, muzeistice,

artistice sau a altor bunuri ce fac obiectul patrimoniului cultural național;

‐ cunoașterea modului cum se desfășoară activitatea de ghidaj și de prezentarea exponatelor din muzeu;

‐ cunoașterea unor nereguli, fapte care ar putea genera stări de spirit necorespunzătoare, nemulțumiri; 

‐ apărarea secretului de stat”.

O atenție particulară era acordată „în a cunoaște modul de valorificare științifică și muzeală a rezultatelor săpăturilor arheologice și cercetărilor istorice efectuate”,dar și dacă cercetarea arheologică „este orientată în direcția stabilirii unor date și documente caresă ateste continuitatea și permanența multimilenară a poporului român”. Ofițerii avea atribuții în „controlarea modului de desfășurare a cercetării arheologice cît și maniera de valorificare științifică, corectă, a rezultatelor acestor cercetări, interpretarea lor în spiritul adevărului istoric”.

Se avea în vedere ca, „prin forme și metode specifice de securitate, se va acționa pe lîngă unii arheologi și istorici … pentru a‐istimula și determina să publicestudii, articole, comunicări și referate științifice pe baza materialului arheologic recoltat, în ideea demonstrării continuității permanenței și latinității poporului român”. Cercetarea arheologică trebuia „orientată în direcția stabilirii unor dovezi și documente care să ateste continuitatea și permanența poporului român”.

Sursele ofereau argumentele științifice necesare în vederea deschiderii unor dosare de urmărire informativă, în situațiile în care era „vorba de valorificarea necorespunzătoare a descoperirilor arheologice”, „de interpretări eronate privind formarea și continuitatea poporului român”, „în neconcordanță cu adevărul istoric care ar fi putut leza interesele statului nostru”12, sau „să prejudicieze interesele țării noastre”.

Știm și ce consecințe suportau arheologii ce nu se conformau tiparului ideologic: „se va acționa pentru compromiterea și izolarea elementelor semnalate cu manifestări dușmănoase”, dar și „de suspendare a dreptului de a efectua săpături”.

Rețelele informative erau orientate să colecteze informații cu referire la „abordări necorespunzătoare și interpretări tendențioase, privitoare la procesul de formare a limbii și poporului român, la continuitatea daco‐romană și românească”.

Sursele avea în atenție și activitatea de ghidaj, să nu existe „prezentarea eronată a unor epoci istorice de către ghizii muzeului față de unii vizitatori din țară și străinătate” și ca ghizii „să abordeze tendențios unele perioade sau epoci din trecutul istoric al patriei noastre”, dar și „Să stabilească în continuare preocupările unor cetățeni străini care vizitează muzeul”.

Erau transmise și date „despre preocupările unor vizitatori din țară și străinătate, legăturile cu cetățeni străini ale unor localnici, comentariile tendențioase ale unor vizitatori, starea de spirit din obiectiv”.

O radiografie asupra prezenței securității în muzee 175

Un obiectiv important al colaboratorilor era și influențarea pozitivă a persoanelor cu care intrau în contact, în mod prioritar arheologi sau persoane cu un nivel intelectual ridicat, „Prin sursele informative s‐a acționat pentru influențarea pozitivă a unor străini care ne‐au vizitat țara”.Un exemplu este sarcina trasată unei surse, prin intermediul căreia „să acționăm pentru determinarea celui în cauză să ca în perspectivă să solicite o bursă pentru a veni în România și concomitent să trimitem pentru publicare unele lucrări, cu prioritate cele care scot în evidență continuitatea poporului român în Transilvania”.Sursa urma să determine arheologul străin, cu care intrase în contact, „în publicarea în exterior de lucrări ce ne avantajează țara din punct de vedere istoric. O asemenea comportarea va avea sursa și cu alți străini cu care se află în relații”. Atunci cât un arheolog nu se conforma liniei ideologice, se acționa prin „influențarea sa pozitivă prin rețeaua informativă”

Membrii rețelelor informative din muzeele de istorie erau recompensați prin avizări pozitive la participarea unor congrese în străinătate, obținerea unor burse și cu siguranță facilitarea finanțării cercetărilor arheologice, atunci când era vorba de monumente ce contribuiau la demonstrarea continuității și persistenței factorului autohton. Recompensa materială este menționată în adnotarea făcută de un ofițer al Inspectoratului Județean Alba, pe o Notă raport, „să o sprijinim pe sursă cu tot ce are...nevoie, inclusiv material”.

Muzeul Județean Buzău nu ridica, la 2.12.1987, pe linia „măsurilor de cunoaștere și prevenire în domeniul muzee — patrimoniu”, probleme deosebite. Rețeaua informativă „este compusă din 4 surse, din care 2 informatori și 2 persoane de sprijin. La acestea se mai adaugă 1 sursă aflată în legătura biroului de contraspionaj”, iar „pentru asigurarea tuturor locurilor, ne‐am propus ca în cursul anului 1988 să introducem în rețeaua informativă 2 persoane de sprijin”

SURSA: Arhivele CNSAS (Vol. 6, f. 296, Vol. 6, f. 296 si Vol. 6, f. 297)

Istoriograf, cercetator - Cosac Marian (revista MOUSAIOS XXIV)

Valahia University of Târgoviste