IUBIRILE / TRADARILE si PROBLEMELE CANDIDATILOR LA PRESEDINTIE! Viorica Dancila, Toader Paleologu si Mircea Diaconu!

iubiri candidati presedinteMotivul pentru care Viorica Dăncilă nu a făcut niciodată un copil. Pe Victor (?!), unicul său fiu, l-a înfiat când avea 26 de ani. Viorica Dăncilă, candidatul PSD la alegerile prezidenţiale, a mărturisit recent care este motivul pentru care nu a făcut niciodată un copil. Când avea 26 de ani, Dăncilă a înfiat un băieţel, pe Victor, chiar dacă soţul şi părinţii ei nu au fost de acord, la vremea aceea, cu decizia ei. L-a iubit pe copil ca și când ar fi fost al ei și s-a temut că dacă va veni un alt suflet în familia lor ar putea să facă diferențe între copilul adoptat și cel biologic, așa că a renunțat la gândul de a-și mări familia.

'M-a sunat o colegă și mi-a spus dacă vreau să merg la spital, ca să vedem un copil care fusese părăsit. Când l-am descoperit pe Victor mânuțele avea răni la mâini. Când am văzut acel 'ghemotoc' m-am hotărât să îl înfiez. Soțul meu nu a fost de acord, părinții nu au fost de acord. M-am internat în spital ca să mă învăț cu el. A fost și norocul meu, dar și norocul lui. Pe Victor l-am iubit și îl iubesc necondiționat. Mi-a schimbat viața și mi-a schimbat-o în bine. Nu a fost deloc ușor să îl înfiez, cu acte și toate documentele. Stăteam în Videle, aveam un apartament cu două camere. Mama mea mi-a spus un lucru: 'dacă vei face un copil al tău, vei face diferențe. Ai grijă'. Atunci s-a dus o luptă în mine, mi-a fost teamă că va exista această diferență, și am decis să nu mai facem un copil. Soțul a fost de acord.

Mi-au atacat familia, m-au atacat pentru că am înfiat un copil. Îmi pare rău că nu am putut să îl apăr pe Victor, acum, după ce l-am apărat mereu, când era mic.', a declarat Viorica Dăncilă, zilele trecute, la Antena 3.

Viorica Dăncilă nu are nici o urmă de regret în privința gestului făcut în urmă cu 29 de ani, ba dimpotrivă. Rememorând ziua în care l-a luat acasă pe Victor, candidatul PSD la prezidențiale mărturisește că este cel mai bun lucru pe care l-a făcut vreodată.

„Am certitudinea că am făcut cel mai bun lucru din viaţa mea şi aş face-o din nou. Nu-mi doream să înfiez un copil, aşa cum s-a acreditat. Eram pe 4 ianuarie 1990, eram inginer stagiar, eram în formarea unei cariere… În noaptea de 4 ianuarie eram de serviciu.

Noaptea pe la 1-2 vorbeam cu o prietenă care era centralistă şi mi-a spus că e puţin necăjită. Mi-a spus că a vorbit cu omoloaga ei de la spital şi că o femeie a abandonat un copil şi plânge, plânge şi că va merge cu o prietenă dimineaţă să îl vadă şi dacă vreau să merg şi eu. Dimineaţă, am mers cu cele două prietene. (…) Am mers şi am văzut copilul, am văzut un ghemotoc mic, de 4 zile, care plângea foarte tare, parcă îşi striga disperarea şi faptul că el e singur când toţi ceilalţi erau cu mămicile lor. Atunci am simţit că acesta e destinul meu, că trebuie să ajut acest copil.

M-am dus acasă şi am vorbit cu soţul meu, nu a fost foarte încântat prima dată. Mi-a spus: Totuşi, ai 26 de ani, eşti încă tânără, nu ştiu cum te vei descurca. Eram la început de drum, aveam un apartament care nici nu era mobilat. Am spus că îl voi iubi sau voi învăţa să îl iubesc. Am vorbit cu mama, socrii mei, erau foarte reţinuţi. Au venit prieteni şi au spus: poate copilul are probleme de sănătate, nu ştii. Am fost de neclintit şi am spus că voi înfia acest copil. În 6 ianuarie m-am internat cu el ca să învăţ să îl hrănesc. Am stat în spital cu băieţelul meu două săptămâni. Deja nu mă mai dezlipeam de cel mic. Soţul meu s-a ataşat foarte mult de el. (…) Mama mea l-a iubit enorm, l-a răsfăţat enorm', a povestit Viorica Dăncilă.

Viorica Dăncilă a precizat că există certificatul de naştere pe numele vechi al fiului ei, iar după înfiere a fost schimbat numele.

Ea a povestit că fiul său a aflat pe la vârsta de 15 ani că a fost înfiat.

„Avea vreo 15 ani, era mai rebel şi am încercat să îi spun că trebuie să-l pedepsesc. Mi-a spus: Nu poţi să mă pedepseşti pentru că tu nu eşti mama mea. I-am explicat atunci totul şi am plâns şi eu, şi soţul meu şi el şi am promis că nu vom mai vorbi despre acest lucru', a adăugat Viorica Dăncilă. Ea a spus că s-a oferit atunci să îl ducă să-şi vadă familia biologică, însă el nu a dorit acest lucru.

Detalii neștiute din viața personală a Vioricăi Dăncilă: 'Am un regret că am stat mult plecată de acasă'

Fiul Vioricăi Dăncilă a divorțat de soția sa, Elena. 

1963 – Vine pe lume Viorica Dăncilă, într-o maternitate din Teleorman aservită lui Liviu Dragnea. Se pare că asistentele care au asistat la nașterea ei erau de fapt secretare de la PSD, angajate de formă la maternitatea din Roșiorii de Vede, ca să-și ia și ele salariul de undeva.

1968 – În primii ani de viață, Viorica Dăncilă n-a spus mai nimic, pentru că nu avea o foaie de pe care să citească.

1972 – Greșeală penibilă la o oră de citire. Viorica Dăncilă confundă litera h cu capitala Republicii Kosovo, Priștina. Gafa e cu atât mai mare cu cât pe vremea aia statul român nu recunoștea oficial litera h.

1979 – Viorica Dăncilă cunoaște fiorii primei iubiri. Se spune că, atunci când se afla în situații sociale în care nu știa ce să spună, scotea scrisorile de dragoste primite de la partener și începea să citească de pe ele cu voce tare, ca să nu apară vreun moment de tăcere jenantă.

1982 – Termină clasa a XII-a la Liceul Energetic din Ploiești, unde s-a înscris crezând că școala nu duce lipsă de energie și că lumina se ia mai rar ca-n alte părți.

1983 – Urmează cursurile Facultății de Forajul Sondelor și Exploatarea Zăcămintelor. Practic, e ca și cum ar fi avut o activitate subversivă, împotriva regimului comunist, care condamna în termeni duri exploatarea zăcământului de către om.

1985 – Pică încă un examen la Facultatea de Foraj. Îi blestemă pe ăia care-au avut ideea să îngroape la mare adâncime resursele de subsol, doar ca să ne chinuim noi acum și să săpăm după ele. Ce-avea dacă le lăsau la suprafață? De ce-au ținut morțiș să le ascundă, că doar nu le mâncau dinozaurii?

1989 – În vidul de putere care s-a creat după căderea lui Nicolae Ceaușescu, Viorica Dăncilă își anunță candidatura pentru președinție. Își dă seama însă că n-are nici o șansă atunci când în aceeași cursă se mai înscriu o agrafă de birou și o sticlă goală de lapte, cu botul puțin ciobit...

 

Theodor Paleologu a trăit o poveste de dragoste cu o prințesă! Cei doi s-au despărțit în 2015

Theodor Paleologu și iubita lui, Prințesa daneză Eleonore of Schaumburg-Lippe

Candidatul la Președinție Theodor Paleologu este extrem de discret în privința vieții personale, politicianul nefiind văzut recent în compania vreunei prezențe feminine. Acesta s-a iubit însă, acum ani de zile, cu o prințesă daneză.

Candidatul la Președinție Theodor Paleologu, în cazul în care ar câștiga alegerile, va fi un președinte fără Primă Doamnă, cel puțin așa reiese din declarația sa, în dreptul rubricii Stare civilă… Pe scurt, în viața politicianului român nu există nicio doamnă sau domnișoară în acest moment, însă acum niște ani Theodor Paleologu a trăit o poveste de dragoste cu o prințesă, conform wowbiz.ro.

Iubita lui Theodor Paleologu s-a mutat în România de dragul lui

Theodor Paleologu și Prințesa daneză Eleonore of Schaumburg-Lippe s-au cunoscut în anul 2008, în timp ce el era ambasadorul României la Copenhaga. Nu a fost vorba despre un simplu coup de foudre, cu atât mai mult cu cât prințesa a venit de mai multe ori în România, pentru a-și întâlni iubitul. Eleonore of Schaumburg-Lippe a trăit patru ani la noi în țară, între 2010 și 2014, aceasta fiind directoarea Uniunii Agenţiilor de Publicitate din România (UAPR).

Eleonore of Schaumburg-Lippe și Theodor Paleologu s-au despărțit în anul 2015, iar la scurt timp după aceea iubita politicianului s-a întors în Danemarca. Conform artebooking.dk, acum Eleonore colaborează cu o mare companie teatrală daneză, ține prelegeri și se ocupă de comunicare pentru o organizație de sprijin pentru soldați și rudele lor.

Mircea Diaconu și Diana Lupescu (fiica de general de Securitate!), poveste de dragoste ca-n filme!

Sunt căsătoriți de 39 de ani, iar el a cerut-o de soție în ziua în care s-au cunoscut!

Mircea Diaconu și Diana Lupescu, poveste de dragoste ca-n filme! Sunt căsătoriți de 39 de ani, iar el a cerut-o de soție în ziua în care s-au cunoscut!

Ana, fiica lui Mircea Diaconu și a Dianei Lupescu, Victor, fiul lui Mircea Diaconu și al Dianei Lupescu

Mircea Diaconu și Diana Lupescu formează un cuplu de 39 de ani, lucru rar nu numai în lumea showbizului, dar și mai rară este povestea lor de dragoste și felul în care actorul a cerut-o de soție pe cea care îi este alături de aproape patru decenii.

Acum câteva luni, Mircea Diaconu (69) spunea cu modestie: „Nu mă recomandă nimic pentru funcția de președinte, sunt un om banal, am doar două nume”. Iată însă că evidența l-a contrazis, actorul numărându-se printre candidații cu șanse reale la Președinție, iar o eventuală victorie i-ar schimba complet viața. Dacă lumea îl cunoaște din postura de actor și de om politic, puțini știu că Mircea Diaconu a trăit o frumoasă poveste de dragoste alături de soția lui, de care îl leagă o căsnicie de 39 de ani și doi copii.

Pe vremuri una dintre răsfățatele producătorilor de filme, actrița și regizoarea Diana Lupescu (65) s-a exilat într-un nemeritat con de umbră de când soțul ei a intrat în politică, mai ales după ce mulţi au afirmat că realizările ei, din ultima perioadă, i se datorează soţului, Mircea Diaconu… Dragostea dintre cei doi actori, ce are o poveste demnă de un scenariu de film, a reușit să treacă însă peste orice.

Venit, văzut, plăcut, luat!

În luna 0ctombrie a anului 1980, soarta i-a adus împreună pe Mircea Diaconu și Diana Lupescu, dar cu un ajutor substanțial din partea actorului… Întâlnindu-se pe stradă cu o colegă de-ale Dianei, actorul i-a povestit că avea drum prin Moldova și i-a cerut numărul de telefon al acesteia. Când a ajuns acolo (ea era actriță la Bacău), Mircea Diaconu a sunat-o pe Diana și aîntrebat-o dacă îl primește la o cafea. Și-au petrecut ziua împreună, iar la un moment dat, el a întrebat-o ce ar răspunde dacă ar cere-o de soție. Diana i-a răspuns cu naturalețe DA și și-au continuat discuția. Seara, la despărțire, actorul i-a mai pus o dată întrebarea, iar răspunsul a fost același: DA!

Fix o lună mai târziu, Mircea Diaconu și Diana Lupescu se căsătoreau, într-o comună din Argeș. A urmat luna de miere, la Sinaia, unde închiriaseră o cabană pentru o săptămână, însă au stat acolo doar o zi și o noapte, deoarece proaspăta soție i-a spus actorului: „Hai acasă, că avem treabă!”, scrie apropotv.ro. Și, într-adevăr, și-au clădit nu doar carierele, ci și o familie extrem de frumoasă. Mircea Diaconu și Diana Lupescu sunt bunici

Mircea Diaconu și Diana Lupescu au un mariaj de invidiat, cei doi actori fiind căsătoriți de 39 de ani, lucru extrem de rar în showbizul autohton și având doi copii, Ana și Victor. Dacă Ana nu și-a dorit să calce pe urmele celebrilor săi părinți – ea a absolvit Științe și comunicare, dar a jucat totuși într-un film alături de tatăl ei: Poveștile Alexandrei –, fiind o perioadă reporter de știri la TVR, fratele ei Victor a moștenit talentul părinților săi, el absolvind UNATC-ul.

De altfel, Ana i-a făcut deja bunici pe Mircea Diaconu și Diana Lupescu, fiica actorilor îndrăgostindu-se (în perioada în care a lucrat la știrile sportive) și mai apoi căsătorindu-se cu fotbalistul Marius Nae, căruia i-a dăruit o fetiță și de care, mai apoi, a divorțat. Chiar dacă nu a îmbrățișat aceeași meserie ca părinții ei, Ana a fost marea susținătoare a tatălui ei în campania pentru alegerile europarlamentare, dar și la prezidențiale, ca, de altfel, întreaga familie.

 

Mircea Diaconu- la comanda militarilor de la Câmpina !!!

După ce au ajuns la comandament, militarii de la Câmpina au primit ordin, în jurul orelor 17.00 – 18.00, de a merge să apere Televiziunea, fiind conduși de actorii Mircea Diaconu și Diana Lupescu.

Nu au putut trece, însă, de Aeroportul Băneasa, de unde Gărzile Patriotice i-au întors din drum, în ciuda insistențelor “călăuzelor” de ocazie. Oamenii au revenit la cazarmă Băneasa.“În dimineața zilei de 23 decembrie, la ora 3.00, am fost alarmați din ordinul comandantului trupelor de securitate general maior Grigore Ghiță. Comandantul trupelor ne-a dat ordin să ne deplasăm la Aeroportul Otopeni pentru a participa la întărirea pazei acestuia”.Între timp, însă, în jurul cazărmii Băneasa se trăgea intens. Din acest motiv, ordinul inițial a fost anulat, iar militarii de la Câmpina au intrat în paza comandamentului.Apoi…“După aproximativ o oră am fost scoși din dispozitivul de pază al cazărmii Băneasa. Comandantul unității, mr. Ion Stamen, a fost chemat din nou la comandantul trupelor de securitate împreună cu mr. Gheorghe Popovici, unde a primit ordin să mergem la Aerodromul militar Boteni, județul Dâmbovița, împreună cu Compania Ia Radio pentru a sprijini apărarea acestuia. În acest sens, am mai primit ordin să trecem pe la poarta Comandamentului Aviației Militare de pe Șoseaua București – Ploiești și să-l luăm de acolo pe lt. maj. Nicolae (ofițer de aviație din acest comandament), care, în calitate de călăuză, să ne însoțească, să ne conducă la Boteni și să ne prezinte comandantului unității de elicoptere și al aeroportului”.

A fost momentul în care militarii de la unitatea din Câmpina s-au despărțit. Unii au plecat la Otopeni, pentru îndeplinirea misiunii inițiale, în vreme ce alții au mers la Boteni. După un scenariu destul de asemănător, și militarii plecați la Boteni au avut… probleme.“În jurul orelor 6.30 am ajuns la circa 7-10 km de Boteni și am observat că din acest obiectiv se execută un puternic foc cu armamentul de infanterie. Comandantul unității noastre, discutând cu ofițerul de la MApN, lt. maj. Nicolae, despre ceea ce se petrece acolo și neprimind explicații convingătoare, a ordonat oprirea coloanei, s-a tras pe dreapta, s-a luat legătura cu CTS prin stația de radio, s-a raportat generalului maior Grigore Ghiță situația și s-a solicitat acestuia să ia legătura cu Comandamentul Aviației Militare, care să ordone comandantului unității de elicoptere din Boteni să ne trimită un ofițer care să ne conducă în unitate”.

A fost, poate, una dintre cele mai inspirate decizii…Gazdele de la Boteni erau cpt. Șuțu, șeful de Stat Major, lt. col. Suciu, comandantul unității de elicoptere, și lt. col. Radu Cantuniari, comandantul unității de parașutiști. Până s-au realizat contactele dintre ofițerii celor două instituții, la Otopeni, tragedia deja se consumase…“În jurul orei 9.30 (n.r. – în ziua de 23 decembrie), în unitate s-a dat alarma pentru o informație că urma să fim atacați. În acest timp, am fost anunțat de lt. col. Radu Cantuniari să ne prezentăm cu toate cadrele de la Câmpina la dânsul în birou. Aici erau prezenți comandantul unității de parașutiști, lt. col. Radu Cantuniari, șeful său de Stat Major, lt. maj. Nicolae, de la Comandamentul Trupelor de Aviație, care venise cu noi de la București, și încă un ofițer de aviație. De la Câmpina am fost eu (n.r. – Gheorghe Pârvan), mr. Ion Stamen – comandantul unității, lt. Nițu Soare, lt. Adrian Murea, lt. Dorin Cotigă și și mr. Bega, de la CTS. După ce am luat loc la o masă din birou, lt. maj. Nicolae a luat de la ofițerul de aviație pistolul mitralieră cu care era înarmat, l-a încărcat (la armare, din camera cartușului a fost scos un cartuș, deci arma era deja încărcată) și ne-a somat să nu mai facem nici o mișcare și să punem armamentul individual și muniția pe masă.

Am executat întocmai, fără comentarii. Am predat pistoalele model Carpați, calibru 7,65 mm, și cele 12 cartușe pe care le aveam în săculeți sigilați cu sigiliu de plumb. Nici unul dintre noi nu a avut pistolul încărcat. Am fost ținuți sub amenințarea pistolului mitralieră de către ofițerul de aviație, timp în care lt. maj. Nicolae a vorbit la telefon la București cu Comandamentul Aviației Militare, raportând unui general că a executat ordinul, toate cadrele de la Câmpina fiind dezarmate. După terminarea discuției la telefon, lt. maj. Nicolae ne-a comunicat că a fost o confuzie, și-a cerut scuze de cele întâmplate și ne-a redat armamentul și muniția. În timp ce purtam unele discuții pe marginea incidentului, a sunat același telefon la care a răspuns tot lt. maj. Nicolae. După terminarea discuției la telefon, acesta ne-a somat din nou să predăm armamentul și muniția. Am executat iar somația fără comentarii, iar comandantul unității noastre a cerut să ni se dea explicații în legătură cu cele întâmplate.

După acest nou incident, lt. col. Radu Cantuniari a sunat la București, la Comandamentul Aviației Militare și după câte am înțeles a vorbit cu general maior Rus, raportându-i situația și că îl cunoaște personal pe mr. Ion Stamen, din timpul studiilor la Academia Militară și că pune garanție pentru activitatea noastră. După această convirbire ni s-a redat din nou armamentul și muniția, iar lt. maj. Nicolae ne-a informat că neînțelegerile care au avut loc ar fi fost determinate de unele declarații confuze ale cpt. Aron Bugoiu (ofițer în Statul Major al unității noastre), care acționase cu Compania a 3-a Radio în sprijinul apărării Aeroportului Otopeni și fusese și el reținut. Ca urmare a situației create, mr. Ion Stramen a cerut permisiunea să ia legătura cu general maior Grigore Ghiță, comandantul trupelor de securitate, pentru a-i raporta cele întâmplate.

A luat legătura, a raportat și a primit ordin să participăm în continuare la apărarea unității și Aerodromului Boteni. Probabil că aflase și dânsul de confuzia creată. Mr. Ion Stamen a insistat să se ia legătura cu cei care au cerut să venim aici. L-a asigurat că va face acest lucru. După circa 10 minute, a sunat din nou telefonul și general maior Rus, comandantul Aviației Militare, a vorbit cu lt. col. Radu Cantuniari și i-a ordonat să aibă încredere în noi și să ne integreze în dispozitivul de apărare al unității și aerodromului. Această misiune am executat-o din ziua de 23 decembrie, ora 11.00, până în ziua de 25 decembrie, ora 14.30, când am primit ordin de la general maior Grigore Ghiță să ne deplasăm la cazarmă, în garnizoana Câmpina. În cazarmă Câmpina am sosit în jurul orei 19.30, în ziua de 25 decembrie”.

De ce a fost nevoie de acest joc periculos al arestării, practic, a cadrelor de la Câmpina? Orice reacție a acestora ar fi putut duce la repetarea tragediei din fața Aeroportului Otopeni?

Probabil că între cele două momente, care au foarte multe elemente comune de pregătire, au fost doar câteva diferențe, care, poate, au salvat viețile celor trimiși la Boteni. Ar fi vorba, în primul rând de inspirația și profesionalismul maiorului Ion Stamen, comandantul unității din Câmpina, care a solicitat un om de legătură din unitatea de la Boteni, în momentul în care a văzut că dinspre unitate se trage asupra lor. În al doilea rând, a contat, poate, faptul că Stamen a fost coleg la Academia Miltară cu Radu Cantuniari, iar la episodul jocului periculos de-a arestarea cadrelor de la Câmpina, acesta a avut un cuvânt important de spus. Și poate au mai fost și altele…

Nu în ultimul rând, este flagrantă coincidența apartenenței “călăuzei” – lt. maj. Nicolae – la Comandamentul Aviației Militare, în condițiile în care focul ucigaș asupra ostașilor căzuți la Otopeni a venit din clădirea Comandamentului Aviației Civile, ambele instituții fiind subordonate aceluiași om. Să fie doar o coincidență?

În vreme ce oamenii care au fost la Boteni s-au întors în cazarmă Câmpina în seara zilei de 25 decembrie, la ora 19.30, supraviețuitorii tragediei de la Otopeni au revenit la Câmpina de-abia două zile mai târziu, pe 27 decembrie, la ora 19.00.Despre acest episod mai puțin cunoscut al Revoluției din decembrie 1989 se amintește și în cartea “Otopeni ‘89, diversiune sau naivitate?”, semnată de Constantin Labonțu: “Motivul jocului periculos de la Boteni ar putea avea un motiv în declarațiile unui supraviețuitor de la Otopeni. În timpul anchetei de la Otopeni a militarilor de la Câmpina, la interogatoriul ofițerului Aron Bugoiu, acesta le-a spus celor care încercau să-l oblige să recunoască faptul că este terorist. «Vedeți că la Boteni a plecat o altă subunitate de la Câmpina, să nu-i ucideți și pe ei! Rețineți că nici ei și nici noi nu suntem teroriști!»

Această discuție a fost preluată și transmisă la Comandamentul Aviației Militare, probabil că s-a înțeles greșit această informație, care a condus la suspiciunea de terorism a subunităților de securitate. Nu este exclusă nici teoria potrivit căreia trupele de securitate erau din start bănuite de terorism și lipsă de loialitate față de noile autorități. O bănuială nefondată, dar se pare că neîncrederea în forțele de la interne a fost cultivată de generalul Militaru și cei din jurul lui. (…)

Trebuie subliniat că în ambele cazuri (Boteni și, în special, Otopeni) s-au manifestat lipsuri în siguranța marșului, folosirea planului de cooperare, în decapitarea Statului Major al CTS, în stabilirea legăturilor între subunități și punctul de comandă, ordine care se anulau unul pe altul și nerespectarea regulamentelor militare, pe fondul cărora s-au petrecut fapte oribile. Există unele date care atestă că, inițial, la Otopeni a fost «planificată» să fie măcelărită Școala de Ofițeri de la Băneasa. (…) În cele din urmă, cei de la armată au renunțat la a folosi Școala de Ofițeri la întărirea pazei la Otopeni și s-a apelat la trupele de securitate. Soarta a făcut ca subunitățile de la Câmpina să fie sacrificate în această acțiune, unde, după tragedie, nimeni nu mai recunoaște cine a dat ordin să se folosească focul fără somație”.Dincolo de toate aceste aspecte, rămâne moartea unor oameni care nu au avut nici o vină și de care – din păcate – ne aducem aminte doar în decembrie… Timpul a trecut, dar nu toate rănile s-au vindecat. Părinții tinerilor omorâți la Otopeni încă își mai plâng copiii și încă mai caută adevărul. (Cpt. Mihai Șerbănescu).”

Deci, Mircea Diaconu pe post de călăuză, ca și Sergiu Nicolaescu, ar fi condus la moarte sigură o grupă de militari. Se mai miră astăzi cineva de susținerea acestuia de către personaje din Sistem

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează

furt-societati-buzoiene.jpg