ISTORIA BIJUTERIILOR: EVOLUTIA PODOABELOR CARE AU LEGAT POVESTI DE DRAGOSTE

Istoria bijuteriilor”Trecutul este cel mai bun profet al viitorului”, spunea Lord Byron.

Într-adevăr, se spune că pentru a înțelege prezentul trebuie să ne uităm în trecut, să vedem comorile inestimabile oferite de experiențe, pentru a le folosi cu înțelepciune în prezent. Unele dintre comorile care ne vorbesc de trecut sunt bijuteriile. Bijuteriile au fost întotdeauna parte a culturii umane, istoria bijuteriilor oferindu-ne dovezi despre importanța podoabelor în viața oamenilor. Desigur, bijuteriile pe care strămoșii noștri le purtau pe vremuri nu erau făcute așa cum se fac în prezent. Acum zeci de mii de ani, oamenii purtau bijuterii din pene, oase, colți de animale, scoici și pietricele colorate. Aceste pietricele colorate erau de fapt pietre prețioase și semiprețioase și au fost admirate pentru frumusețea și durabilitatea lor și ulterior transformate în podoabe.

Diamantele nu au fost populare până când oamenii nu au învățat cum să le taie pentru a le descoperi strălucirea, fapt care a început în Europa în jurul anului 1300. Istoria bijuteriilor ne spune că multe tipuri de bijuterii au început ca obiecte funcționale. Broșele de exemplu provin din clemele care țineau îmbrăcămintea prinsă pe corp, așa cum este de exemplu toga din Roma Antică. Inelele și pandantivele au fost folosite pentru sigilii, cât și ca semn de identificare a rangului și autorității.

De la începuturi - ce ne spune istoria bijuteriilor

Cea mai veche descoperire care atestă existența unei bijuterii a fost datată acum aproximativ 25.000 de ani. Acest colier simplu din oase de pește a fost găsit într-o peșteră din Monaco. Așa cum menționam anterior, bijuteriile erau produse din orice fel de materiale disponibile - pietre, piei de animale, pene, plante, oase, scoici, lemn și pietre frumos colorate. Odată cu trecerea timpului, tehnologia avansată le-a permis artizanilor să înceapă transformarea metalelor și pietrelor prețioase în opere de artă care au influențat culturi întregi și multe stiluri moderne de bijuterii. Cu toate acestea, chiar și cu toate progresele din metalurgie și prelucrarea bijuteriilor, scopul purtării bijuteriilor a rămas întotdeauna același - au permis purtătorului să se exprime non-verbal, să reprezinte bogăția, rangul, apartenența politică și religioasă sau afecțiunile față de cineva. Acest lucru a permis bijuteriilor să devină atemporale și să se afle într-o dezvoltare și rafinare constantă. Această eră a fost urmată de una de tranziție de la o viață nomadă la o ordine socială stabilită și nașterea ulterioară a celor mai vechi civilizații. Majoritatea popoarelor s-au așezat de-a lungul malurilor râurilor mari, ceea ce a facilitat dezvoltarea agriculturii și creșterii animalelor. În mod indirect, acest lucru a dus și la descoperirea depozitelor aluvionare de minerale, printre care mai întâi au fost aurul și apoi pietrele prețioase.

De-a lungul anilor, formele limitate de bijuterii din timpurile preistorice s-au înmulțit până când au inclus ornamente pentru fiecare parte a corpului. Pentru cap erau coroane, diademe, agrafe de păr, piepteni, cercei, inele pentru nas. Pentru gât și trunchi existau coliere, fibule, broșe, curele, iar mai târziu și ceasurile de buzunar. Pentru brațe și mâini au fost modelate brățări și inele. Pentru coapse, picioare sau glezne, meșterii au conceput brățări pentru coapse și glezne, inele pentru degetele de la picioare și catarame pentru pantofi.

Istoria bijuteriilor - de la civilizația sumeriană la Roma Antică

Civilizația sumeriană

Printre cele mai vechi exemple de bijuterii se numără cele găsite în mormântul reginei Puabi, datând din anul 3000 î.Hr. În criptă, partea superioară a corpului reginei era acoperită cu un fel de halat din aur, argint, lapis lazuli, cornelină, agat și calcedonie, marginea inferioară decorată cu o margine franjurată din aur mic, cornelină și lapis lazuli.

Lângă brațul ei drept erau trei ace lungi de aur cu capete de lapis lazuli, trei amulete în formă de pește - două din aur și una din lapis lazuli - și o a patra amuletă de aur cu figurile a două gazele așezate. Pe capul reginei se aflau trei diademe, fiecare mai mică decât cea de dedesubt, fixate pe o bandă largă de aur: prima, care cobora pentru a acoperi fruntea, era formată din inele mari care se încuiau, în timp ce a doua și a treia erau realizate din frunze de plop și salcie.

Egiptul antic

Descoperirea mormântului faraonului Tutankamon ( 1539–1292 î.Hr.) a dezvăluit bijuteriile fabuloase care au însoțit un suveran egiptean, atât în ​​timpul vieții sale, cât și după moartea sa, precum și gradul ridicat de măiestrie atins de aurarii egipteni. Această comoară este acum găzduită în Muzeul Egiptean din Cairo și reprezintă cea mai mare colecție de aur și bijuterii din lume. Sicriul cel mai interior al faraonului era realizat în întregime din aur, iar mumia era acoperită cu o cantitate uriașă de bijuterii. Diademele, colierele, amuletele, pandantivele, brățările, cerceii și inelele sunt de o calitate superbă și de un grad ridicat de rafinament care a fost rar depășit în istoria bijuteriilor. În Egiptul antic, metalul cel mai des folosit era aurul, iar ca pietre prețioase și semiprețioase se foloseau: turcoaz, ametist, malachit, granat, lapis lazuli, amazonit, onix, alabastru, porfir, serpentin.

Epoca bronzului

Epoca Bronzului, așa cum îi spune denumirea, este o perioadă din dezvoltarea civilizației când cele mai avansate tehnologii de prelucrare a metalelor erau tehnicile de extragere a cuprului și staniului (cositor) din minereul disponibil, și apoi crearea unui aliaj din aceste metale pentru a turna bronzul. Civilizația minoică cu baza la Knossos avea cea mai mare influență asupra comerțului în epoca bronzului. Regii din perioada I a civilizației miceniene (c. 1580-1500 î.Hr.), descoperiți în locurile lor de înmormântare, purtau măști din aur, multiple bijuterii, inclusiv îmbrăcămintea era decorată cu elemente din aur. Motivele ornamentale ale colierelor reprezentau în mare parte fructe, semilune, flori etc. În perioada miceniană târzie, cerceii au apărut în formă de cap de taur, un animal frecvent reprezentat în bijuteriile din aur din acele timpuri.

Grecia Antică

Grecia antică are drept caracteristică estetică utilizarea aurului filigranat. Aurarii greci au deținut mult timp supremația în arta decorativă. În antichitate, grecii au utilizat foarte puțin pietrele prețioase, deoarece nu credeau în puterea lor miraculoasă. Colierele, cerceii, pandantivele și medalioanele erau sofisticate și extrem de rafinate. Cerceii erau atât de masivi și sofisticați, încât urechea susținea greutatea lor prin intermediul unor diademe care se sprijineau pe partea superioară a urechii. Diversitatea formei la cercei din aur a atins apogeul în această perioadă în bazinul mediteranean. Medalionul sculptat sau cameo a apărut în timpul lui Alexandru cel Mare și, prin lege, era permisă sculptarea doar a portretului său. Odată cu dispariția lui Alexandru cel Mare, medalionul a început să conțină și sculpturi mai realiste, fiind foarte rapid adaptat și sub formă de broșe sau medalioane pentru păr.

Roma Antică

În istoria bijuteriilor, Roma Antică este considerată un centru pentru atelierele de aurari. Împreună cu pietrele prețioase și metalele care au fost aduse în oraș au apărut lapidari și aurari din Grecia și din provinciile asiatice. Inelul de aur, care sub republică fusese un semn de distincție purtat de ambasadori, nobili și senatori, a început treptat să apară pe degetele persoanelor cu rang social inferior până când a devenit obișnuit chiar și printre soldați. Bijuteriile au devenit din ce în ce mai mari și cu mai multe pietre colorate: rubin, smarald, safir, topaz, peridot, chihlimbar, jasp, carneol, onix, lapis lazuli.

Resursele naturale foarte diverse și comerțul înfloritor au creat premisele unei diversități în ceea ce privește designul bijuteriilor. Perlele proveneau din Golful Persic, smaraldul și peridotul din Egipt, jaspul, carneolul, onixul și lapis lazuli din Persia, safirul albastru și topazul din India și Sri Lanka, chihlimbarul avea o rută de transport specială din Gdansk. Romanii purtau în principal broșe și brățări din aur. Femeile romane purtau brățara spin la nivelul brațului, între cot și umăr, iar luptătorii romani purtau brățari din aur la nivelul brațului pentru protecție, dar și pentru a-și intimida adversarii.

Evul Mediu

În Evul Mediu, a apărut diferențierea clară între bijuteriile pentru bărbați și cele pentru femei. Într-o societate din ce în ce mai ierarhică, bărbații erau văzuți ca fiind superiori femeilor și au ocupat exclusiv poziții de putere. Coroane, sceptre, broșe speciale și inele masive au fost folosite pentru a defini roluri specifice în societate. Cu cât un bărbat purta mai multe bijuterii, cu atât era mai bine văzut. Pentru bărbați, inelele au fost deosebit de importante, deoarece reprezentau o modalitate de a se identifica cu anumite ranguri, simboluri sau familii importante.

Renașterea

Renașterea a avut un impact semnificativ în istoria bijuteriilor din Europa. Până în secolul al 17-lea, dezvoltarea comerțului a dus la creșterea disponibilității unei game largi de pietre prețioase, precum și expunerea la arta altor culturi. Acesta este momentul când crește enorm popularitatea pentru bijuteriile cu pietre prețioase. Un exemplu în acest sens îl constituie Cheapside Hoard, stocul de bijuterii ascuns în Londra în timpul perioadei Commonwealth-ului și care nu a fost găsit până în 1912. Acesta conține smarald columbian, topaz, amazonit din Brazilia, turcoaz persan, peridot din Marea Roșie, opal, granat și ametist. Când Napoleon Bonaparte a fost încoronat ca Împărat al Franțeii în 1804, el a reînviat stilul și grandoarea bijuteriilor în Franța. Astfel, bijutierii au introdus cerceii cu diamante, inelele cu diamante, broșa cu diamante si colierul cu diamante.

Perioada industrială

Este perioada în care diamantele intră în centrul atenției. Dezvoltarea economică și tehnologică modifică complet accesibilitatea bijuteriilor dar, în același timp, și caracterul personal. În materie de design, se dezvoltă tematicile botanice: frunze, flori și fructe apar în designul bijuteriilor. Bijuteriile contemporane au devenit adevărate obiecte de artă și îți oferă infinite posibilități de a le purta, te provoacă să explorezi noi moduri de a înțelege și de a purta nu doar bijuteriile, ci chiar propriul corp. Purtarea bijuteriilor din metale prețioase sau neprețioase a fost o formă de manifestare a personalității în toate civilizațiile. Dacă în urmă cu 100.000 de ani, oamenii se împodobeau cu scoici, în prezent bijuteriile contemporane au ajuns să fie purtate indiferent de vârstă, sex sau statut social. Istoria bijuteriilor stă mărturie că podoabele au rolul de a pune în valoare atributele feminității și masculinității, de la gingășie și delicatețe la eleganță și putere.

Sursa - cellini.ro

A.M.

Galleria-Mall Mega-Image

BANNER Mega Image