Paralelele Craciunului in infinit!

"Hristos Se naste, Mariti-L, Hristos din Cer, intampinati-L, Hristos pe pamant inaltati-va....!" Da, Hristos se naste, cred ca toti stim asta, dar oare toti ne bucuram? Oare mai stim noi sa ne bucuram, oare mai stim noi sa plangem? Hristos vine pe calea smeritei smerenii, pe calea Stelei de la Rasarit, El Insusi Stea si Rasarit. El, caruia lumea toata si chiar Cerul tot nu este vrednic sa-I deschida sandaua intelesului Supra-Nasterii Sale Minunate. Ce nu a inteles lumea astazi, sau poate ca a uitat: Ca El se daruieste si cum "se-mparte focul multora, fara sa se imparta el insusi, tot asa si harul se imparte neimpartit", agraieste Sf. Grigorie Palama. Gandirea religioasa (Jaspers, Lacroix ) distinge intre "origine " si "inceput": 

Originea este in afara timpului; inceputul se situeaza in timp, e o dimensiune a naturii. Alt mare ganditor crestin zice: "Orice inceput se misca intre bucurie si sacrificiu" (L. Laveile.). Odinioara cei vechi se intrebau: " Ce a dat pamantul dumnezeirii? Cruce, piroane, palme, scuipat, batjocura...", Cei noi, plini de Duhul care Se poarta si acum pe "ape" de suflet raspund:" Am dat-O pe Maica Domnului, Floare florilor si Gingasa gingasiilor!" Iata ce am dat si ce nu vom mai da! Multe suflete curate se vor perinda prin fata Mantuitorului, precum odinioara Magii de la Rasarit, dar niciuna ca Ea, Draguta, Scaunul si Tronul prea incapator al lui Dumnezeu-Omul. Ca si atunci, la Buna Veste, si acum Dumnezeu vrea sa Se nasca in inimile de Maica ale crestinilor, de aceea El bate mai mult ca un genteleman (Steinhardt) si daca I Se va deschide, va intra sa Se nasca neaparat. Asadar, asemenea Maicii Domnului sa stim ca Vrednicia, invredniceste; dar si invrednicirea vredniceste (vredniceste nu este aici adverb, ci verb, a carui actiune substantiveaza, creaza un "a fi" = "fire", ca in Axionul Adormirii: "Nasterea fecioreste, moartea arvuneste viata"), de aceea sa fim noi, acum (ca numai acest "acum" ne apartine!) Maicile lui Dumnezeu (mereu discutatul aspect mariologic al Bisericii, parca machiavelic ocolit)! Sa stim ca opusul nasterii este moartea sufleteasca, cine nu naste, nu se naste si nu-L naste, moare! ("Pacatul inseamna in acelasi timp si afirmarea si pierderea libertatii" - J. Gait) Pendulam dramatic toata viata intre "o iubire de sine" rea (Filaftia - "care uraste totul", Sf Ioan Damaschin) si una buna (" Cine s-a urat vreodata pe sine insusi?"; "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" zice Hristos). Ce alegem? Fiecare aduce raspunsul sau personal si unic in marea simfonie umana. "Nici un adanc al satanei (Apoc 2, 24 )nu poate desfinta "fiinta", caci fiinta e anterioara oricarei negatii si unitatea e anterioara oricarei dedublari", zice Paul Evdochimov. Apoi, dragilor daca este asa sa radem in nas luceafarului cazut, satanei si sa stim ca noi avem drumul nostru, drumul Stelei de la Rasarit. Ce cautati prin curtile altor religii? Au nu stiti voi ca, chenoza Mantuitorului, Taina Intruparii de care se mira tot Cerul aceasta expresie maxima a daruirii lui Dumnezeu prin smerenie, reprezinta cu adevarat antinomia fundamentala a Sfintei Scripturi si a omenirii intregi? Dumnezeu e nevazut in Fiinta Sa si Dumnezeu s-a descoperit in chip vazut in persoana lui Iisus Hristos. Ce vreti mai mult, se poate mai mult? Pe langa Taina asta, metempsihoza si celelalte sunt glume ieftine de tot. Creatia si Intruparea nu sunt decat doua momente complementare ale aceluiasi unic elan, "primul vestind pe al doilea si cel din urma desavarsind pe cel dintai si depasindu-l in chip infinit"(Sf Grigore de Nyssa). De la Newman si pana la Nicolae Cabasilas toti marturisesc ca: "Craciunul este moartea vechilor noastre dejnadejdi". Daca urmarim firul proorocirilor Vechi Testamentare o sa constatam cu uimire ca:" Posterior in durata, dar anterior ca si eternitate fata de timp, Hristos ne apare precedat de umbre si figuri, pe care El le-a proiectat din El Insusi in istoria poporului evreu" (H. de Lubac).
"Sema Israel!"("Adu-ti aminte, Israele...!")
"Sa nu uiti Darie,...!" de acestea toate, ca sub obroc le-ai avut si acum pe fata si sub stea!
"Daca primul Adam a dat trup femeii, acum noul Adam isi ia trup din Fecioara!" (Vl. Lossky). Daca nu vom avea macar "disponibilitatea" totala, curata a sufletului si a trupului, degeaba postim si ne inselam ca suntem pregatiti pentru Craciun (Craciun - Creatio, creare din nou), ca nu inselam decat pe vreun popa iesit pe banda din "fabricile" teologicale, sau pe vreunul cu: "alba-neagra" bisnitariei (cuvant tiganesc, derivat de la business). Fecioara singura este misterul jertfei curate, numai prin Ea ne putem prezenta, noi lumenul in fata Judecatorului, de aceea sa nu o luam inaintea Maicii Domnului niciodata in rugile noastre. Maica Domnului si-a justificat jertfa, deoarece ea a rodit, nu a fost iubire sterila cu beculete si papusi luminoase in staule de plastic. Revelatia crestina nu omagiaza "capcana" fecioriei neroditoare in nici un fel, nici iubirea platonica, neintrupata, ci fecioria care se nevoieste pentru a fi vas curat unui dar divin (ispita de-a dreapta... zic Nepticii: sa postesti de dragul postului, ca scop in sine, sa iubesti platonic, rece, distant, occidental as zice). Aceste feciorie neroditoare duce la nebunie, cum se canta si ocolesc, iarasi popeste unii slujitori la Taina Sfantului Maslu (Evanghelia cu fecioarele nebune si fara undelemn in candele). "Ele raman afara in solipsism", zice Parintele Galeriu. Nu degeaba vechii crestini sarbatoreau Craciunul impreuna cu Botezul Domnului, deoarece sunt strans legate:" Duhul care plutea dintru inceput ca o pasare peste ape (Fac I, 2) dand viata primei creatii, coboara acum ca un porumbel peste Iisus Hristos, Care iese din valurile Iordanului (F.X.Durrwell), intemeind o noua creatie a nasterii din duh, a slujirii in duh si adevar, a infierii " Deci iata motivul, iata minunea, din pacate ne departam nu numi calendaristic ci si ontologic de aceste momente strict legate oarecand, fara sa intelegem de ce...trist!
Minunea Nasterii din Fecioara nu "e incalcarea legilor lumii cazute (cum crede tot Occidentul protestant), ci restaurarea legilor imparatiei lui Dumnezeu" (Mitropolitul Antonie de Surog).
Ne mai recunoastem noi in acestea?
Mai pregustam noi acestea?
Mai auzim noi de la amvoane aceste adevaruri?
Pai unde sa mai incapa ele, intre o tipsie de verzisori si niste foi din care se citeste nesimtitor si nesimtit?
De altfel, ne lamentam dramatic si nu-ntelegm ca, Craciunul este mai mult decat politica schioapa, decat ritual masonic, decat betie sleampata, decat cozonaci si excursii, chiar decat Colinde sau slujbe mumificate si amortite. El este, deoarece este Creatie din Nou! Este pentru ca ne-recreaza, de vrem, de mai putem si de are cine sa ne explice aceasta Taina la care a fost martor, Magul Trac, odinioara.

Sa ne incalzim la lumina suprafireasca a Stelei si sa lasam macar o raza sa patrunda si in pestera uda si plina de orataniile acestei lumi a inimii noastre.
Sa "suflam" suflare de caldura, cum au facut vrednicele dobitoace din vecinatatea Pruncului-Imparat peste Cel ce a suflat "suflare de viata" noua...acum sa-I intoarcem suflarea de dragoste invesnicita de mireasma duhului romanesc si crestin.
Hristoase, vino Tu, Cel singur, la Cei singuri!
Intre paralela romaneasca si alta oricare ar fi ea(americana, etc...), sa alegem Supra-infinitul care le va unii!
Craciun lin romanesc!


Oricine pentru altii,
Acelasi pentru cei care ma stiu,
Pr. Iulian Gavriluta (inca in SUA - 2006)

Comments are now closed for this entry