FOTO - Memorialistică buzoiană (I) - ”Poetul” Adrian Păunescu și M.O.V.-ul

Detalii: Categorie: Social; Publicat: Vineri, 30 Decembrie 2016 08:00

Adrian Paunescu Buzau În anul 2005 apărea la editura buzoiană Alpha MDN volumul lui Victor Andreica - Am trăit sub 6 ”dinastii”. Tilul se referă la ”domnia” a 6 prim-secretari de partid ai județului Buzău, cărora autorul, fost șef al Secției de Propagandă, le-a fost un apropiat: Ion Sârbu, Tudor Postelnicu, Vasile Potop, Constantin Matei, Vasile Carolică și Simion Cotoi.

Cartea, demult epuizată de pe raftul librăriilor, rezervă surprize plăcute.Victor Andreica nu cade în greșeala justificărilor infinite sau a unei apologetici desuete (cum se întâmplă cu alte producții ale unor potențați ai vremurilor trecute). Din contră, centrul de greutate este reprezentat de întâmplări inedite - ”de culise” - din istoria județului, unele de-a dreptul savuroase.

Acum ceva ani, dl. Ștefan Davidescu, președintele Fundației Origini Carpatice și patronul editurii MDN ne-a oferit un exemplar din această carte, de negăsit la acea vreme. Atunci am folosit-o pentru a întregi documentarea noastră pentru cartea ”Enigmele din Munții Buzăului. Dosarul Bozioru - Țara Luanei”.

Ne servim din nou de ea pentru a contura personalitatea lui Adrian Păunescu (1943-2010) prin prisma unui om de stânga care nu poate fi acuzat de parti-pris-uri. În prezent, controversatului poet de curte al familiei Ceaușescu i se creionează o biografie frauduloasă, în care colaboraționistul fervent devine disident, ateul ambiguu devine practicant creștin, iar versificatorul prolific, poet de geniu. Un fel de Goethe mioritic...

***

”Anii de ”domnie” ai lui Vasile Carolică. Cât a fost prim-secretar la sectoare din Capitală, a încurajat lumea artiştilor, a scriitorilor, a inginerilor, a altor intelectuali, ajutându-i, pe mulţi, să intre în posesia unor locuinţe prin repartiţie ori a unor autoturisme ”Dacia”, recomandându-i la ”priorităţi”. În acest mod s-a apropiat şi de poetul Adrian Păunescu, pe atunci iniţiatorul şi conducătorul Cenaclului ”Flacăra”. Acesta era motivul pentru care tumultuosul versificator era deseori oaspetele judeţului nostru.

Ca şi în cazul altor mari creatori în ale literaturii, şi în situaţia pe care o prezint, ne aflăm în faţa unei dicotomii: pe un plan era scriitorul, care afirma valori general umane, făcând acest lucru într-un stil original, cu puternică personalitate, iar la polul antitetic se situa omul Păunescu, cu multe pete, limite şi abdicări de la moralitatea principiilor pe care şi le asuma, doar teoretic, sub formă înalt lirică, în poezia sa.

Mă sună din cabinetul Alexandrinei Găinuşă, pe atunci prim-secretar în judeţul Bacău, anunţându-mă că, într-o oră, soseşte la Buzău, în drumul său spre Capitală şi, întrucât ne aflam în săptămâna patimilor, ”să-mi rezolvaţi problema MOV. Dar să-i mobilizezi să mă aştepte şi pe Maria Lazăr, pe atunci secretar cu probleme de propagandă, Vasile Carolică, şeful administraţiei judeţului, şi Ion Nae, preşedintele Comitetului Judeţean de Cultură. MOV-ul însemna, în limbajul perioadei, mielul, ouăle şi vinul. Împreună cu I. Nae am rezolvat urgent acoperirea, la nivelul pantagruelic, a solicitărilor poetului, dar am reuşit să-i şicanăm şi pe Carolică şi pe Lazăr, ţinându-i ţintuiţi în sediu, spre a-l aştepta şi întâmpina pe bossul literelor.

Cum Adrian Păunescu, printre altele, nu era prieten cu punctualitatea, l-am aşteptat şase ore fără să se fi înfăţişat în sediu. […] Poetul şi-a făcut, în sfârşit, apariţia după 6 ore de la limita de timp stabilită, i-am oferit o masă, apoi şi-a clădit proviziile luate de la noi peste cele adunate din restul ţării. Imaginea de coşmar mă urmăreşte şi acum. într-un Mercedes gri, burduşit de aglutinarea produselor alimentare, a depozitat obolul nostru, apoi s-a urcat pe scaunul din dreapta al şoferului, urcându-şi picioarele aproape de nivelul bordului maşinii, căci în alveola de podea - precum şi în spaţiul dintre bancheta din spate și scaunele din faţă erau sute de kilograme de peşte. M-am gândit că poetul avea de astâmpărat foamea a 50-60 de guri, deşi familia lui avea pe atunci doar 3 suflete. Când a observat că nu toate produsele noastre încap în transportul respectiv, ne-a liniştit cu precizarea: ”Aşteptaţi-l pe tatăl meu. Vine peste o jumătate de oră. Vor încăpea produsele în maşina lui”. Atât eu, cât şi ceilalţi oameni angajaţi în această acţiune de... achiziţie, am rămas interzişi, neputând să mai rostim vreo frântură de mesaj conclusiv”¹.

(va urma)

V.I.M.

Note: 1. Victor Andreica - Am trăit sub 6 ”dinastii”, Ed. Alpha MDN, Buzău, 2005, pg. 297-298.